ICCJ. Decizia nr. 6167/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6167/2011
Dosar nr. 4876/95/2006
Şedinţa publică din 20 septembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Gorj la 18 aprilie 2006, reclamantul S.E.A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei L., Judecătoria Gorj, să se dispună anularea dispoziţiei din 13 martie 2006, emisă de pârâtă şi să i se restituie în natură suprafaţa de 3,75 ha teren intravilan, iar pentru construcţiile demolate să fie obligată pârâta la emiterea unei dispoziţii de acordare a măsurilor reparatorii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în baza decretului nr. 83/1949, autoarei sale, S.C., i-a fost preluată de stat suprafaţa 3,75 ha teren intravilan şi construcţiile situate pe acesta, enumerate în inventarul din anul 1949.
A mai arătat că, prin notificări, a solicitat restituirea în natură a terenului şi măsuri reparatorii în echivalent pentru construcţii, iar prin dispoziţia din 13 martie 2006 i s-au admis solicitările doar în parte, în sensul că s-au acordat măsuri reparatorii în acţiuni sau titluri de valoare nominală în limita a 20% din valoarea construcţiilor demolate, fiind respinsă notificarea cu privire la teren.
Tribunalul Gorj, prin sentinţa nr. 405 din 7 decembrie 2007 a admis cererea reclamantului şi a modificat dispoziţia din 13 martie 2006, în sensul că, pentru bunurile imobile ce au făcut obiectul notificării X, a constatat că acesta este îndreptăţit la măsuri reparatorii în echivalent potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru bunurile ce au făcut obiectul notificării Y, s-a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii în echivalent potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 doar pentru terenul intravilan în suprafaţă de 19.829 m.p., restul suprafeţei de 16.153 m.p. nefăcând obiectul Legii nr. 10/2001.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel reclamantul şi pârâtul Primarul comunei L.
Apelantul – reclamant a susţinut că terenul intravilan putea fi restituit în natură, sens în care s-au contestat întinderea şi amplasamentul reţinute de prima instanţă.
În apelul său, pârâtul a susţinut că se impunea respingerea acţiunii, întrucât reclamantul nu este îndreptăţit la restituirea prin echivalent nici în ceea ce priveşte terenul şi nici în ceea ce priveşte restul bunurilor.
Prin decizia nr. 325 din 21 octombrie 2008 Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a respins apelurile ca nefondate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în baza concluziilor expertizelor tehnice efectuate în fond şi apel, că terenul intravilan nu poate fi restituit în natură, fiind de utilitate publică, întrucât este ocupat de construcţiile Spitalului şi şcolii L. şi asigură funcţionarea acestor instituţii.
În ceea ce priveşte restul terenului situat în intravilan, s-a considerat că reclamantul putea solicita reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991.
În ceea ce priveşte apelul pârâtei s-a reţinut că reclamantul a făcut dovada dreptului său la restituirea în echivalent atât pentru terenul intravilan ce nu poate fi restituit în natură, cât şi pentru celelalte bunuri menţionate în inventar.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs în termenul legal ambele părţi.
Dezvoltând motivele sale de recurs, reclamantul S.E.A. a criticat decizia atacată pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Prima critică a recurentului – reclamant a vizat nepronunţarea Curţii de Apel asupra căii sale de atac, în condiţiile în care nu s-a analizat solicitarea sa în sensul aplicării în cauză a art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 apelul nefiind soluţionat în fond.
Criticile formulate prin celelalte motive de recurs au vizat încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 argumentul instanţei de apel privind afectarea terenului în litigiu unor utilităţi publice constituind, în realitate, premisa legală a restituirii în natură.
De asemenea, s-a invocat greşita aplicare a art. 10 şi 11 din Legea nr. 10/2001, deoarece o parte din terenul intravilan este ocupat de construcţiile ce i-au fost restituite în proprietate (reclamantului) prin sentinţa civilă nr. 394 din 25 ianuarie 1995 a Judecătoriei Târgu Cărbuneşti.
Recurentul – reclamant a susţinut, totodată, că instanţele au încălcat dispoziţiile art. V alin. (1) şi (2) din Titlul I al Legii nr. 247/2005, în ceea ce priveşte terenul extravilan, soluţia legală nefiind aceea a respingerii notificării pentru considerentul că terenul face obiectul legilor fondului funciar, ci aceea a trimiterii notificării către Comisia locală de fond funciar.
Prin motivele sale de recurs, invocând cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., pârâtul – recurent primarul comunei L. a invocat ignorarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 în condiţiile în care cele 3,75 ha teren agricol pentru care s-a formulat notificare, erau deja validate în baza Legii nr. 18/1991 republicate.
În faza procesuală a recursului s-au depus la dosar, în copie, sentinţa nr. 349 din 25 ianuarie 1995 a Judecătoriei Târgu Cărbuneşti, investită cu formulă executorie şi procesul verbal de punere în executare a acesteia, încheiat la 14 iunie 1996.
Examinând criticile invocate prin motivele de recurs formulate de reclamant, raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Într-adevăr, prin motivele sale de apel, reclamantul S.E.A. a criticat soluţia primei instanţe pentru încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora se restituie în natură, fără excepţie, toate imobilele având destinaţiile menţionate în anexa nr. 2 lit. a), respectiv cele ocupate şi afectate de spitale şi unităţi sanitare.
Această critică nu a fost examinată de instanţa de apel prin considerentele deciziei, care se referă în exclusivitate la situaţia de fapt stabilită prin cele două expertize judiciare efectuate în cauză ca temei pentru refuzul restituirii în natură a terenului ocupat de spitalul L. şi destinat funcţionării acestuia.
Prin urmare, Curtea va reţine că instanţa de apel nu a indicat considerentele de fapt şi de drept care au dus la soluţia pronunţată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., o astfel de hotărâre echivalând cu nesoluţionarea fondului litigiului şi făcând imposibilă analiza, în cadrul recursului, a legalităţii soluţiei pronunţate.
Pentru aceste considerente se va constata că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. şi se va casa decizia Curţii de Apel în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
Se va aprecia, totodată, că nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs invocate de reclamant, urmând ca pentru pronunţarea unei soluţii unitare, să se admită şi recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de contestatorul S.E.A. şi pârâtul primarul comunei L. împotriva deciziei nr. 325 din 21 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6166/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6168/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
