ICCJ. Decizia nr. 6170/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6170/2011
Dosar nr. 2709/62/2008
Şedinţa publică din 20 septembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 278/D din 19 septembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia civilă, a fost admisă, astfel cum a fost completată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele G.E. şi G.L. împotriva pârâţilor SC R. SRL Braşov şi SC I.F. SRL, a fost constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 8 august 2003 de B.N.P. Asociaţi P.T. – I.G., a fost dispusă repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului şi revenirea la situaţia anterioară de carte funciară, au fost respinse excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei-reclamante SC I.F. SRL în cererea reconvenţională, a lipsei de interes a acesteia, cererea reconvenţională formulată de aceasta, ca neîntemeiată, precum şi cererea reconvenţională formulată de SC I.F. SRL în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Braşov, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 8 august 2001, reclamantele au înregistrat, prin intermediul executorului judecătoresc, la pârâta SC R. SRL o notificare, prin care au solicitat restituirea, în natură a imobilului situat în Braşov, str. O.G., în prezent str. S., că prin decizia nr. 593 din 25 februarie 2008, unitatea investită cu soluţionarea notificării, a dispus restituirea către reclamante a spaţiilor din imobil cu destinaţia de construcţie, ce nu au fost înstrăinate şi le-a făcut ofertă de restituire prin echivalent, sub forma despăgubirilor băneşti, pentru apartamentele care au fost vândute; că la data de 8 august 2003, între pârâţii SC R. SRL, în calitate de vânzător şi SC I.F. SRL, în calitate de cumpărător, a fost perfectat contractul de vânzare-cumpărare autentificat, de către notarul public I.G., prin care vânzătoarea a transmis cumpărătoarei în temeiul Legii nr. 550/2001, dreptul de proprietate asupra spaţiului comercial, situat în imobilul din Braşov, str. S.; că prin Normele Metodologice de Aplicare Unitară a Legii nr. 10/2001 a fost instituită interdicţia înstrăinării imobilelor revendicate în temeiul acestei legi, interdicţie ce a fost nesocotită de părţile contractante, care au încheiat contractul de vânzare-cumpărare în timp ce notificarea formulată de reclamante era în curs de soluţionare şi că subdobânditorul nu a fost de bună-credinţă la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a pronunţat decizia nr. 32/Ap din 4 martie 2009, prin care au fost admise apelurile formulate de pârâţii SC R. SRL şi SC I.F. SRL, a fost schimbată în parte sentinţa Tribunalului, în sensul că au fost respinse, ca prescrisă, cererea având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare şi de repunere în situaţia anterioară, au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei, a fost respinsă cererea de aderare la apeluri formulată de reclamante şi au fost obligate acestea la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată faţă de apelanta SC I.F. SRL.
Această decizie a fost casată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel, prin decizia nr. 1969 din 23 martie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, reţinându-se că acţiunea a fost formulată în termenul legal.
Reinvestită astfel cu soluţionarea apelurilor, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a pronunţat decizia nr. 106/Ap din 16 septembrie 2010, prin care au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de SC R. SRL Braşov şi SC I.F. SRL împotriva sentinţei civile nr. 278/2008 a Tribunalului Braşov, precum şi cererea de aderare la apeluri formulată de reclamante.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC I.F. SRL, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că în baza sentinţei civile nr. 15131/1998 a Judecătoriei Braşov a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare; că instanţa de apel a reţinut greşit că încheierea contractului de vânzare-cumpărare s-a făcut cu încălcarea prevederilor Legii nr. 10/2001 şi ale H.G. nr. 498/2003, deoarece nu a existat o notificare privind imobilul din Braşov, str. S., până la data încheierii acestui contract; că notificarea formulată de reclamante nu cuprindea elementele de identificare a imobilului şi că a fost de bună-credinţă la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Recursul este nefondat.
Reclamantele au depus notificare, prin intermediul executorului judecătoresc, la data 9 august 2001, notificare ce a fost soluţionată abia la data de 25 februarie 2008, prin decizia nr. 593 emisă de SC R. SRL Braşov.
Contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat de SC R. SRL şi SC I.F. SRL pe parcursul desfăşurării procedurii de soluţionare a notificării, la data de 8 august 2003.
În cuprinsul notificării, reclamantele au menţionat că imobilul ce formează obiectul acesteia este situat în Braşov, fosta stradă O.G., în prezent strada S., arătând că nu cunosc numărul actual, care însă se afla în evidenţele pârâtei SC R. SRL.
În aceste condiţii nu se poate susţine că notificarea nu cuprindea suficiente elemente pentru identificarea imobilului.
Este adevărat că prin sentinţa civilă nr. 15131 din 13 noiembrie 1998 a Judecătoriei Braşov, SC R. SRL Braşov a fost obligată să încheiere cu reclamanta SC I.F. SRL contract de vânzare-cumpărare pentru spaţiul comercial situat în Braşov, str. S., însă această sentinţă nu a fost pusă în executare în termenul de prescripţie a executării silite de 3 ani.
Pe de altă parte, această sentinţă nu le este opozabilă reclamantelor, care nu au fost părţi în acel proces.
La dosarul Tribunalului se află o adresă, prin care pârâta-recurentă a fost încunoştiinţată că există notificări cu privire la imobilul în litigiu, situaţie în care nu poate fi reţinută buna-credinţă a acesteia.
Conform art. 20.1 din Normele metodologice din 17 octombrie 2002, aplicabile la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, începând cu data de 14 februarie 2001, au fost indisponibilizate imobilele a căror restituire a fost solicitată, chiar dacă notificarea a fost făcută la o dată ulterioară, până la finalizarea procedurii reglementată prin Legea nr. 10/2001.
Or, contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu încălcarea acestei prevederi legale, ceea ce atrage nulitatea lui.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC I.F. SRL împotriva deciziei nr. 106/Ap din 16 septembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6169/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6171/2011. Civil → |
|---|
