ICCJ. Decizia nr. 6171/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6171/2011
Dosar nr. 8936/280/2008
Şedinţa publică de la 20 septembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Piteşti la 27 noiembrie 2006, reclamantul I.M. a chemat în judecată pe pârâtele Primăria V. şi C.L.F.F. V. solicitând obligarea la emiterea procesului verbal de punere în posesie cu suprafaţa de 2,50 ha teren forestier şi de a-i acorda despăgubiri conform Legii nr. 10/2001 pentru suprafaţa de 4.148 m.p., cu destinaţia iniţială de teren agricol, în prezent betonată şi transformată în teren de sport al Liceului V.
S-a solicitat, totodată, obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar la punerea în posesie pe vechiul amplasament conform Legii nr. 247/2005 cu suprafeţele de 500 m.p. pe care se află o clădire ruinată şi 846 m.p., drum de acces.
Prin sentinţa civilă nr. 5327 din 26 septembrie 2008, Judecătoria Piteşti şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Argeş.
La data de 30 decembrie 2008, reclamantul şi-a precizat acţiunea, solicitând în contradictoriu cu Primăria comunei V. şi Primarul acestei localităţi restituirea terenului de 4.434 m.p., preluat abuziv de stat de la autorul său I.D.
Reclamantul a precizat că a notificat Prefectura Judeţului Argeş, în baza Legii nr. 10/2001, solicitând să i se restituie suprafaţa deţinută de Liceul V., fosta proprietate a autorului său, conform actelor de vânzare din 1929 şi 1941, această notificare fiind înaintată Primăriei comunei V.
Reclamantul a arătat că nu i s-a comunicat până în prezent nici un răspuns la notificarea sa.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 281 din 22 decembrie 2009, a admis în parte acţiunea şi a constatat că reclamantul este îndreptăţit la restituirea suprafeţei identificate de expertul C.P. şi evidenţiată în schiţa anexă la raportul de expertiză, cu destinaţia de teren de sport (folosit de Liceul V.), situată în comuna V., Judeţul Argeş, cu excepţia ceRON pe care este construită sala de sport. S-a stabilit în sarcina reclamantului obligaţia de a menţine aceeaşi destinaţie a terenului, pe o perioadă de 3 ani.
Au fost obligaţi pârâţii la 950 RON cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin notificarea înregistrată la B.E.J. la 7 noiembrie 2001, reclamantul a solicitat Prefecturii Judeţului Argeş acordarea de despăgubiri pentru terenul de sport al Liceului V., ce a aparţinut autorului său I.F.D., iar cu adresa din 27 noiembrie 2001, Prefectura judeţului Argeş a înaintat notificarea Primăriei comunei V. spre soluţionare.
S-a constatat că Primăria comunei V. nu a prezentat instanţei niciun act din care să rezulte modalitatea de soluţionare a notificării, neconformându-se dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora era obligată să se pronunţe asupra solicitării de retrocedare a imobilului prin dispoziţie sau decizie motivată, în termen de 60 de zile de la data înregistrării acestuia.
În consens cu practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prima instanţă a apreciat că refuzul implicit al entităţii notificate de a soluţiona cererea echivalează cu un răspuns negativ, care reprezintă finalul etapei administrative şi deschide calea etapei jurisdicţionale.
Prin urmare, considerând admisibilă acţiunea, chiar şi în lipsa unei dispoziţii sau decizii motivate a Primăriei comunei V., instanţa a constatat că reclamantul este îndreptăţit la retrocedarea terenului de sport identificat de expert (cu excepţia celui afectat de construcţia sălii de sport), ce a fost preluat de către stat, fără respectarea vreunei formalităţi legale, din patrimoniul autorului său.
În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, instanţa a stabilit în sarcina reclamantului obligaţia de a menţine aceeaşi destinaţie a terenului pe o perioadă de 3 ani, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel pârâţii Primăria V. prin primar şi Primarul comunei V., criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât terenurile solicitate de reclamant nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, acestea intrând sub incidenţa Legii nr. 18/1991.
Apelanţii au învederat că pentru toate terenurile deţinute, autorului reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate, sens în care s-a eliberat şi titlul de proprietate. Totodată, au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 120 A din 13 octombrie 2010, a admis apelul declarat de Primarul şi Primăria comunei V. şi a schimbat sentinţa apelată în sensul respingerii acţiunii.
A fost obligat intimatul reclamant la 2.000 RON cheltuieli de judecată către apelanţii pârâţi.
Prin considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut ca neîntemeiată critica formulată de pârâţi în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, reţinând că, raportat la refuzul soluţionării notificării, calitatea procesuală le-a fost conferită de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, modificată ulterior prin Legea nr. 247/2005.
S-a considerat, însă, că terenul în litigiu nu a intrat în proprietatea statului, ci a fost preluat de C.A.P. V. şi transmis Liceului V. ca lot ajutător.
Prin urmare, s-a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001, întrucât restituirea dreptului de proprietate asupra terenului agricol cooperativizat se realizează conform Legii nr. 18/1991 republicată şi a Legii nr. 169/1997 cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a celorlalte legi speciale din acest domeniu.
S-a avut în vedere că, de altfel, autorului reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor solicitate, fiind emis şi titlu de proprietate.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul I.D.M., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, reclamantul a susţinut că refuzul restituirii terenului motivat de faptul că acesta constituie obiect al Legii nr. 18/1991 nu este justificat în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că terenul în litigiu ar fi aparţinut C.A.P. V., ci a fost preluat abuziv, „de facto”, fără titlu.
Recurentul a învederat că terenul de sport în litigiu nu a putut fi evidenţiat în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Comunei V., publicat în M. Of. nr. 609 bis/16.08.2002.
A mai arătat că instanţa de apel a omis un element esenţial, respectiv faptul că, la data de 1 ianuarie 1991, terenul preluat abuziv de la autorul său nu se afla în patrimoniul C.A.P. V., astfel că nu putea face obiectul Legii nr. 18/1991.
Recurentul a precizat că autorul său nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în sensul Legii nr. 18/1991, dovedind că acesta s-a înscris în C.A.P. numai cu 4 ha teren, din care nu face parte suprafaţa în litigiu.
În susţinerea motivelor de recurs, reclamantul a depus la dosar, în copie, cererile de înscriere în Gospodăria Agricolă Colectivă a autorului său şi cererea de reconstituire formulată de acesta în baza Legii nr. 18/1991.
Examinând criticile formulate prin motivele de recurs, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul reclamantului este nefondat pentru considerentele ce succed:
Prin notificarea înregistrată iniţial la Prefectura Judeţului Argeş şi înaintată ulterior spre soluţionare Primăriei comunei V., reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri pentru terenul de sport în suprafaţă de 4.148 m.p., folosit de Liceul V.
Reclamantul recurent a confirmat situaţia terenului în litigiu, astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, prin cererea sa adresată la 22 octombrie 2002 Primarului comunei V., în care a precizat că terenul în litigiu nu a intrat în proprietatea statului, ci a fost luat de C.A.P. V. şi dat Liceului V. ca lot ajutător – lot şcolar.
Regimul juridic al terenului în discuţie rezultă şi din raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit în Dosarul nr. 15114/208/2006 al Judecătoriei Piteşti, de către expertul ing. I.C.
Prin urmare, instanţa de apel a apreciat corect că nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001, ci ale Legii nr. 18/1991 republicată şi ale Legii nr. 169/1997 cu modificările şi completările ulterioare, în baza cărora se realizează reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, cooperativizate.
Terenul în litigiu a făcut, de altfel, obiectul restituirii în baza Legii nr. 18/1991, autorului reclamantului fiindu-i emis titlul de proprietate din 26 iulie 2000.
Mai mult, prin sentinţa nr. 8121 din 22 decembrie 2008, Judecătoria Piteşti, a obligat pârâtele C.L.F.F. V. şi C.J.F.F. Argeş să reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 4.148 m.p. sub formă de despăgubiri.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că recursul este nefondat şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I.D.M. împotriva deciziei nr. 120/A din 13 octombrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul la 2.500 RON cheltuieli de judecată către intimaţii Primarul şi Primăria comunei V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6170/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6172/2011. Civil → |
|---|
