ICCJ. Decizia nr. 6173/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6173/2011
Dosar nr. 41652/3/2008
Şedinţa publică de la 20 septembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 16 noiembrie 2004, reclamanta T.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B.C.R. SA, B.C.R. SA — sucursala judeţeană C. şi Primarul municipiului S.G., obligarea pârâtelor să emită o dispoziţie motivată prin care să se dispună asupra notificării depuse de
către aceasta în temeiul Legii nr. 10/2001, privind revendicarea imobilului înscris în C.F., S.G.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este moştenitoarea testamentară a antecesoarei sale, N.I.E., deci este îndreptăţită la restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului sus menţionat, alcătuit din casă, curte şi grădină, în suprafaţă de 673 m.p. Acest imobil a trecut în proprietatea Statului Român, în temeiul decretului nr. 186/1989, respectiv a fost expropriat, după care s-au demolat construcţiile şi s-a construit sediul B.C.R. — sucursala C., aceasta având calitatea de unitate deţinătoare.
La termenul de judecată din 10 aprilie 2009, reclamanta T.L. şi-a precizat şi completat cererea de chemare în judecată în faţa Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în sensul că a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a A.V.A.S., în temeiul art. 2 lit. f) din O.G. nr. 33/2006, cu trimitere la prevederile art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, art. 29 alin. (3), raportat la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi art. 29 alin. (1) raportat la art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, ca instituţie publică implicată în calitate de vânzător în privatizarea B.C.R. SA.
A mai solicitat obligarea pârâtei B.C.R. SA, în calitate de unitate deţinătoare, la înaintarea notificării, împreună cu toate actele aferente, la instituţia publică implicată în privatizarea B.C.R. SA, respectiv către A.V.A.S.
Totodată, a solicitat obligarea pârâtului Primarul Municipiului S.G. să soluţioneze prin dispoziţie motivată, notificarea conform prevederilor art. 10 şi .11, art. 21 şi 28 din Legea nr. 10/2001, art. 1073,1075 şi 1094 C. civ. şi, în subsidiar, să procedeze la înaintarea notificării, împreună cu toate actele aferente către A.V.A.S. şi obligarea acesteia să emită o dispoziţie sau decizie motivată privind măsurile reparatorii în echivalent pentru cota din imobilul înscris în C.F. a localităţii S.G. care a aparţinut autoarei reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr. 104 din 29 ianuarie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a-IV-a civilă, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S.
S-a admis acţiunea, aşa cum a fost precizată şi completată, formulată de reclamantă şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta B.C.R. SA, ca unitate deţinătoare, să înainteze notificarea A.V.A.S.; a fost obligat Municipiul S.G., prin primar, să soluţioneze prin dispoziţie motivată notificarea din 9 mai 2001, iar în subsidiar să înainteze notificarea din 9 mai 2001, transmisă de către reclamantă şi toate actele aferente, instituţiei publice implicată în privatizarea B.C.R. SA, respectiv A.V.A.S.; a fost obligată A.V.A.S. să emită o dispoziţie sau o decizie motivată privind măsurile reparatorii în echivalent pentru cota de 1/4 din imobilul înscris în CF. a localităţii S.G., casă, curte şi grădină în suprafaţă de 673 m.p.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că, întrucât reclamanta a formulat notificare către unitatea deţinătoare, respectiv B.C.R. C., iar ulterior, după ce terenul a fost atribuit în folosinţă şi pe acest teren s-a construit sediul B.C.R., în urma privatizării B.C.R. SA, potrivit O.G. nr. 33/2006, această pârâtă şi-a înscris dreptul de proprietate asupra acestui teren, conform art. 2 lit. f) coroborat cu art. 5 din O.G. nr. 33/2006, vânzătorul A.V.A.S. implicat în procesul de privatizare este autorizat să despăgubească banca pentru respectivul prejudiciu sau pierdere. S-a instituit astfel răspunderea pentru evicţiune reglementată şi de C. civ. în favoarea vânzătorului, motiv pentru care Tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S.
Prima instanţă a avut în vedere şi dispoziţiile art. 21 pct. 2 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, precum şi cele ale art. 29 din acelaşi act normativ.
În raport de dispoziţiile art. 1073-1075 C. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 şi avându-se în vedere decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost admisă acţiunea reclamantei aşa cum a fost precizată şi completată, dispunându-se obligarea pârâtei B.C.R. SA, în calitate de unitate deţinătoare, potrivit art. 20 din Legea nr. 10/2001, să înainteze notificarea, transmisă prin B.E.J. K.J.G., A.V.A.S.
S-a dispus obligarea Municipiului S.G., prin primar, în calitate de unitate notificată să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată soluţionând notificarea din 9 mai 2001.
S-a dispus obligarea Municipiul Sfantu Gheorghe, prin primar, în subsidiar, în condiţiile în care va constata înstrăinarea imobilului, să înainteze notificarea, însoţită de toate înscrisurile aferente instituţiei publice implicată în privatizarea B.C.R. SA, respectiv A.V.A.S.
S-a dispus obligarea A.V.A.S. să emită o dispoziţie sau o decizie motivată privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în temeiul dispoziţiilor art. 21 pct. 2 şi art. 29 din Legea nr. 10/2001, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, pentru cota din imobilul înscris în C.F. a localităţii S.G., casă, curte şi grădină în suprafaţă de 673 m.p., către reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta A.V.A.S., respins ca nefondat prin decizia nr. 23/A din 01 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Notificările din 09 mai 2001 şi din 10 august 2001, formulate în condiţiile Legii nr. 10/2001 de către reclamantă au vizat, astfel cum reiese din conţinutul lor, restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri (corespunzător cotei de %) în ceea ce priveşte imobilul înscris în C.F. Sfântu Gheorghe, , casă, curte de 603 m.p., transcris în C.F., care a fost trecut în proprietatea statului în baza decretului nr. 186/1989.
Instanţa a reţinut că, din actele dosarului, rezultă că pe terenul în litigiu a fost edificat sediul B.C.R. SA - sucursala C., că B.C.R. SA a fost privatizată, în cauză fiind depusă O.G. nr. 33/2006 care a stabilit cadrul juridic pentru finalizarea privatizării acesteia şi în care A.V.A.S., instituţie de specialitate a administraţiei publice centrale, este menţionată ca vânzător.
Prin urmare, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate, măsurile reparatorii în echivalent propunându-se, conform alin. (3) al textului, de către instituţia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.
Sub aspectul dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 modificată, care prevăd că, în situaţia imobilelor-construcţii demolate, notificarea formulată de persoana îndreptăţită se soluţionează potrivit art. 10 sau 11 prin dispoziţia motivată a primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti, instanţa de apel a apreciat că soluţia primei instanţe este legală.
Astfel, instanţa a reţinut că obligarea pârâtului Municipiul S.G., prin Primar, să soluţioneze, prin dispoziţie motivată, notificarea din 09 mai 2001, se justifică tocmai prin prisma prevederilor art. 32 alin. 1, mai sus citate, în vreme ce obligaţia stabilită în subsidiar prin sentinţa primei instanţe, aceea ca Municipiul S.G., prin primar să înainteze notificarea din 09 mai 2001 către A.V.A.S., ca şi instituţie implicată în privatizarea B.C.R. SA, are în vedere aplicarea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 modificată, în situaţia în care, deşi edificat sediul B.C.R. - sucursala C., construcţia ce a aparţinut autoarei reclamantei nu ar fi fost în fapt demolată, doar într-un asemenea caz revenind A.V.A.S. obligaţia de a emite dispoziţie sau decizie motivată privind măsurile reparatorii în echivalent pentru cota şi din imobilul construcţie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A.V.A.S., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului declarat de A.V.A.S. şi respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.
În motivarea recursului se arată că, menţinând soluţia instanţei de fond, decizia Curţii de Apel Bucureşti este nelegală, întrucât încalcă dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, competenţa A.V.A.S. constând exclusiv în emiterea unei decizii cu propunerea de măsuri reparatorii care se înaintează către C.C.S.D.
Referitor la obligarea A.V.A.S. la emiterea unei decizii cu propunerea de măsuri reparatorii pentru imobilul-casă, recurenta susţine că aceasta contravine prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, conform cărora competenţa revine primăriei şi nicidecum instituţiei implicate în privatizare.
Recurenta critică hotărârea instanţei de apel, care a menţinut soluţia primei instanţe, şi pentru faptul că dispozitivul sentinţei conţine prevederi contradictorii, în sensul că, pe de o parte, instanţa obligă Municipiul S.G., prin primar, să soluţioneze notificarea şi, în subsidiar, să transmită aceeaşi notificare către A.V.A.S.
Susţine recurenta că soluţia legală şi corectă este aceea a obligării pârâţilor Municipiul S.G., prin primar şi B.C.R. SA să procedeze la soluţionarea notificărilor cu care acestea au fost investite, în fapt, fiind vorba de un refuz nejustificat de soluţionare a unor notificări întemeiate pe prevederile Legii nr. 10/2001.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică formulată de recurentă privind încălcarea dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 este nefondată, având în vedere următoarele argumente:
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate de stat, despăgubiri care se propun de către instituţia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.
Prin urmare, în sensul Legii nr. 10/2001 prin unitate investită cu soluţionarea notificării se înţelege fie unitatea deţinătoare, respectiv entitatea cu personalitate juridică care exercită în numele statului dreptul de proprietate cu privire la bunul care face obiectul legii sau care are bunul în patrimoniul său, fie persoana juridică abilitată de lege să soluţioneze notificarea cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său.
În speţă, astfel cum a fost stabilită situaţia de fapt, rezultă că pe terenul în litigiu a fost construit sediul B.C.R. SA — sucursala C., aceasta fiind ulterior privatizată, potrivit O.G. nr. 33/2006, A.V.A.S. fiind menţionată ca vânzător.
În raport de această împrejurare de fapt reţinută de instanţele de fond şi de apel, precum şi de dispoziţiile legale anterior menţionate, s-a apreciat în mod corect asupra incidenţei acestora şi s-a statuat că A.V.A.S. se legitimează procesual în cauză, în calitatea sa de instituţie publică care a efectuat privatizarea şi nu ca urmare a investirii sale cu soluţionarea notificării.
În ceea ce priveşte critica referitoare la obligarea A.V.A.S. la emiterea unei decizii cu propunerea de măsuri reparatorii pentru imobilul-casă, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, şi aceasta este nefondată.
Astfel, în privinţa construcţiilor demolate, dispoziţiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 au fost corect aplicate în cauză, deoarece textul prevede în mod expres că „în situaţia imobilelor - construcţii demolate";, notificarea se soluţionează prin dispoziţia motivată a primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti.
Instanţa de apel, confirmând soluţia instanţei de fond, a dispus obligarea pârâtului Municipiul S.G., prin primar, să soluţioneze, prin dispoziţie motivată, notificarea din 09 mai 2001 şi numai în subsidiar, să înainteze notificarea menţionată către A.V.A.S., ca şi instituţie implicată în privatizarea B.C.R. SA, în situaţia în care, deşi edificat sediul B.C.R. - sucursala C., construcţia ce a aparţinut autoarei reclamantei nu ar fi fost în fapt demolată, caz în care A.V.A.S. avea obligaţia de a emite dispoziţie sau decizie motivată privind măsurile reparatorii în echivalent pentru cota şi din imobilul-construcţie.
Prin urmare, acestea sunt argumentele pentru care instanţele anterioare au pronunţat o astfel de soluţie, tocmai în aplicarea dispoziţiilor art. 29 şi art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care nu poate fi reţinută nici critica privind faptul că dispozitivul sentinţei conţine prevederi contradictorii.
Pentru aceleaşi motive, apare ca neîntemeiată şi critica privind opinia recurentei că singurele entităţi care au calitate procesuală pasivă în cauză sunt B.C.R. SA — sucursala C. şi Primarul municipiului S.G.
Având în vedere considerentele expuse, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 23/A din 01 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 23/A din 01 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6172/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6174/2011. Civil → |
|---|
