ICCJ. Decizia nr. 6174/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6174/2011
Dosar nr. 45609/3/2008
Şedinţa publică din 20 septembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Reclamantul G.T. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat să-i restituie, în natură, terenul în suprafaţă de 262,80 m.p., situat în Bucureşti, str. M.D., iar în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă să fie pus în posesie pe un alt amplasament, având aceeaşi suprafaţă sau pe un teren cu suprafaţă corespunzătoare valorii terenului în litigiu.
Prin sentinţa nr. 776 din 26 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respinsă acţiunea, ca nefondată, precum şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că autorii reclamantului, G.F. şi G.E. au fost titularii dreptului de proprietate asupra terenului situat la adresa menţionată, teren ce a fost preluat de stat prin decretele nr. 241/1962 şi 19/1977, iar construcţia ce se află pe acesta a fost demolată, că prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză s-a constatat că acest teren este afectat în totalitate de blocuri de locuinţe, alei asfaltate, reţele de canalizare, apă şi telefonie, situaţie în care nu poate fi restituit în natură şi că reclamantul poate beneficia doar de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor, dar că acesta nu a fost de acord cu acest tip de despăgubire.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 620/A din 21 octombrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, întemeindu-l pe prevederile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că nu doreşte a-i fi acordate despăgubiri, şi că există posibilitatea de a-i fi acordat teren în compensare, în temeiul Legii nr. 10/2001, în ipoteza în care nu-i poate fi restituit terenul în natură.
Recursul este nefondat.
Terenul ce formează obiectul litigiului nu poate fi restituit în natură, deoarece, aşa cum s-a constatat prin raportul de expertiză tehnică efectuat la instanţa de fond, de expertul M.F., este afectat în totalitate de construcţii supraterane şi de reţele edilitare subterane.
Teren în compensare nu poate fi acordat decât în situaţia în care unitatea deţinătoare are în patrimoniu terenuri disponibile a fi acordate în compensare.
Or, prin nota din 10 februarie 2009, Primăria Municipiului Bucureşti, a precizat că nu are posibilitatea atribuirii în compensare a altui teren şi nu a fost făcută dovada contrară.
Instanţele nu l-au obligat pe reclamant să-şi modifice acţiunea în sensul de a solicita despăgubiri, ci doar au motivat că aceasta ar fi singura măsură reparatorie ce i-ar putea fi acordată, dar că reclamantul a refuzat această modalitate de despăgubire.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.T. împotriva deciziei nr. 620/A din 21 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6173/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6175/2011. Civil → |
|---|
