ICCJ. Decizia nr. 6222/2011. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6222/2011
Dosar nr. 10126/1/2010
Şedinţa publică din 21 septembrie 2011
Asupra recursului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1951 din 6 noiembrie 2007, Tribunalul Constanţa, Secţia civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Consiliului local al municipiului Mangalia. A admis acţiunea formulată de reclamantul M.N.A. în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Mangalia, Municipiul Mangalia prin Primar şi Consiliul local Mangalia. A anulat în parte Dispoziţia nr. 529 din 31 octombrie 2006 emisă de Primarul municipiului Mangalia în referire la art. 1. A obligat pe pârâţi să atribuie reclamantului în compensare, ca măsură reparatorie a unui teren cu regim intravilan pe raza municipiului Mangalia, în echivalent valoric cu suma de 2.808.960,0 lei, astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză. A menţinut restul dispoziţiilor din decizia contestată.
Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Constanţa, Secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă si asigurări sociale, prin decizia nr. 1871/C din 15 septembrie 2008, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţi împotriva sentinţei tribunalului.
Prin decima nr. 8721 din 26 octombrie 2009, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a admis recursul declarat de pârâţii Primarul municipiului Mangalia, Municipiul Mangalia prin Primar şi Consiliul local al municipiului Mangalia împotriva deciziei pronunţată în apel, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Rejudecând după casare, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 195/C din 20 septembrie 2010 a admis apelul declarat de pârâţii Municipiul Mangalia prin Primar, Consiliul local al municipiului Mangalia şi Primarul municipiului Mangalia împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o în parte. A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului local Mangalia şi a respins acţiunea, astfel cum a fost precizată, faţă de acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate. A obligat pe pârâtul Primarul municipiului Mangalia să înainteze către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului notificarea reclamantului M.N.A., în vederea propunerii, de către instituţia publică implicată în privatizare, a acordării de despăgubiri, în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru imobilul teren de 4389 mp imposibil de restituit în natură, situat în municipiul Mangalia. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Împotriva acestei ultime decizi a declarat recurs, nemotivat, reclamantul M.N.A. , arătând că nu acceptă soluţia curţii de apel de trimitere a dosarului său la A.V.A.S.
La 8 septembrie 2011 (dată plic), recurentul — reclamant a depus motivele recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 195/C pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.
Recursul este nul.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanţei raportat la motivul de recurs invocat.
Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigenţele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 din cod.
Or, în speţă, recurentul, prin cererea de recurs s-a limitat a arăta că nu acceptă soluţia curţii de apel de trimitere a dosarului Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, fără însă a motiva în vreun fel şi a formula critici în raport de decizia atacată.
Motivele de recurs, în cuprinsul cărora nu au fost identificate aspecte de ordine publică, au fost depuse de reclamant prin poştă la data de 8 septembrie 2011, mult peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la art. 301 din cod, respectiv la aproape 1 an de la comunicarea deciziei atacate (5 noiembrie 2010).
Văzând dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. precum şi pe cele ale art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 303 alin. (1) din cod, se va constata nulitatea căii de atac exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul M.N.A. împotriva deciziei nr. 195/C din 20 septembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6221/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6227/2011. Civil → |
|---|
