ICCJ. Decizia nr. 6227/2011. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6227/2011
Dosar nr. 4883/107/2009
Şedinţa publică din 21 septembrie 2011
A supra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 716 din 21 aprilie 2010 Tribunalul Alba a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul R.T. împotriva Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi în consecinţă a constatat că sancţiunea penală de condamnare a reclamantului, dispusă prin sentinţa penală nr. 849 din 20 mai 1949 a Tribunalului Militar Cluj - secţia I, pentru săvârşirea faptei prevăzute în art. 209 pct. II lit. a), d), e) şi f) C. pen. din 1936 constituie condamnare cu caracter politic. A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a unor despăgubiri în cuantum de 30.000 euro pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa nr. 849 din 20 mai 1949 pronunţată de către Tribunalul Militar Cluj, R.T. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare corecţională, 10.000 lei amendă corecţională şi 5 ani interdicţie corecţională pentru săvârşirea delictului de uneltire contra ordinii sociale, faptă prev. de art. 209 pct. II lit. a), d), e) şi f) C. pen. din 1936.
Reclamantul a executat pedeapsa în perioada 11 octombrie 1948 – octombrie 1955 în cadrul Penitenciarului Gherla şi Lagărul Special Peninsula.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 221/2009 s-a reţinut că o asemenea sancţiune constituie condamnare cu caracter politic.
În privinţa capătului de cerere vizând acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul suferit prin condamnare, s-a apreciat că, prin condamnarea suferită şi executarea pedepsei s-a cauzat persoanei vătămate un prejudiciu nepatrimonial ce a constat în consecinţele dăunătoare, neevaluabile în bani, ce au rezultat din atingerile şi încălcările dreptului personal nepatrimonial la libertate, fiind afectate acele atribute ale persoanei care influenţează relaţiile sociale – onoare, reputaţie – precum şi cele care se situează în domeniul afectiv al vieţii umane.
În situaţia daunelor morale, datorită naturii lor nepatrimoniale, o evaluare exactă, în bani, a acestora nu este posibilă, întinderea despăgubirilor realizându-se prin apreciere, la suma de 30.000 euro.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamantul, cât şi pârâtul.
Pârâtul a arătat că se impune reducerea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral suferit pentru a se da eficienţă dispoziţiilor O.U.G. nr. 62/2010, aplicabile de drept în prezenta cauză, invocându-se şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Reclamantul a susţinut că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică în aprecierea cuantumului despăgubirilor morale şi care trebuia acordat astfel cum au fost solicitate, în cuantum de 100.000 euro.
Prin decizia civilă nr. 129/A din 17 septembrie 2010 Curtea de Apel Alba-Iulia a admis apelul declarat de pârât şi a schimbat sentinţa în parte, în sensul că despăgubirile la care va fi obligat pârâtul vor fi în cuantum de 7000 euro. A fost respins apelul formulat de reclamant.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că prin O.U.G. nr. 62/2010 s-au modificat şi completat dispoziţiile Legii nr. 221/2009, iar limita maximă a despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu caracter politic prevăzută de art. 5 lit. a) pct. 1 a fost stabilită la 10.000 euro.
În art. II al O.U.G. nr. 62/2010 se prevede că dispoziţiile Legii nr. 221/2009, modificată şi completată prin această ordonanţă de urgenţă se aplică şi proceselor şi cererilor pentru a căror soluţionare nu a fost pronunţată hotărâre judecătorească definitivă până la intrarea în vigoare a ordonanţei.
Întrucât în speţă nu s-a pronunţat o soluţie definitivă până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 62/2010, Curtea a constatat incidenţa disp. art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009, modificate.
Faţă de starea de fapt reţinută de către instanţa de fond şi necontestată de către părţi, Curtea a apreciat că reclamantul este îndreptăţit la despăgubiri pentru prejudiciul moral, în cuantum de 7.000 euro.
Decizia a fost atacată cu recurs de către pârât care a susţinut că se impune modificarea soluţiei, în sensul respingerii acţiunii, pentru a se da eficienţă efectelor deciziei nr. 1358/2010 a Curţii Constituţionale potrivit căreia s-a declarat neconstituţionalitatea art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009.
- Astfel, s-a arătat că, potrivit deciziei instanţei de contencios constituţional s-a statuat că scopul acordării de despăgubiri pentru prejudiciile morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă nu este repunerea persoanelor într-o situaţie similară cu cea avută anterior, ceea ce este imposibil, ci finalitatea adoptării Legii nr. 221/2009 este aceea de a procura o satisfacţie de ordin moral. În acest sens, nu poate exista decât o obligaţie „morală” a statului de a acorda despăgubiri.
- În privinţa cuantumului daunelor, Curtea Europeană are o jurisprudenţă constantă, bazându-se pe echitate şi adoptând o poziţie moderată prin sumele rezonabile acordate (în acest sens, cauza Kanolos, cauza Canciovici, cauzele Ţară-Lungă, Oancea, Dekany).
În drept, au fost invocate dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând criticile formulate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, potrivit următoarelor considerente:
- Susţinerea caracterului nelegal al soluţiei cu referire la efectele deciziei Curţii Constituţionale nr. 1358/2010 – în funcţie de care, dispărând temeiul juridic al pretenţiei, acţiunea ar fi trebuit respinsă – nu poate fi primită.
Astfel, la data adoptării soluţiei în apel, decizia Curţii Constituţionale nu fusese dată publicităţii, prin publicarea acesteia în M. Of. (care a avut loc ulterior, decizia fiind publicată în M. Of. nr. 761 din 15 noiembrie 2010).
Or, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii (şi au putere numai pentru viitor) de la data publicării lor în M. Of.
Aceleaşi prevederi sunt preluate în art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Prin critica formulată însă, recurentul-pârât tinde la un control de legalitate prin prisma efectelor unei decizii a organului jurisdicţional constituţional inexistentă la data judecăţii în apel.
În calea extraordinară de atac a recursului cenzura de legalitate vizează corecta aplicare a normei juridice existente la data soluţionării apelului.
Aceasta, întrucât în absenţa unei devoluări a fondului, nu se poate ajunge la stabilirea unei situaţii juridice noi care să poată fi rezolvată din perspectiva altui cadru normativ (apărut ulterior pronunţării soluţiei definitive din apel, prin declararea neconstituţionalităţii textului care reprezenta temeiul juridic al pretenţiilor deduse judecăţii).
În acest sens s-a pronunţat de altfel instanţa supremă prin decizia în interesul legii nr. 12 din 19 septembrie 2011, prin care a statuat că efectele deciziei Curţii Constituţionale nr. 1358/2010 se aplică şi proceselor în cursa, cu excepţia situaţiei în care exista deja o hotărâre definitivă la data publicării deciziei organului de jurisdicţie constituţională în M. Of.
- În privinţa cuantumului despăgubirilor morale, critica este de asemenea, neîntemeiată.
Stabilind că pentru lipsirea de libertate timp de 7 ani, prin executarea unei pedepse pentru „delictul de uneltire contra ordinii sociale”, se cuvin despăgubiri morale de 7.000 euro, instanţa de apel nu s-a îndepărtat, cum se susţine, de la criteriile echităţii şi rezonabilităţii, nici de la jurisprudenţa în materie a Curţii europene.
Dimpotrivă, aprecierea în echitate făcută, în absenţa unor criterii ferme de cuantificare, păstrează raportul de proporţionalitate între interesul particular şi cel general, asigurând o satisfacţie de natură morală pentru atingerea adusă unor valori, de asemenea, nepatrimoniale, în strânsă legătură cu atributele personalităţii umane.
În consecinţă, criticile formulate fiind găsite nefondate, recursul va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia generală a finanţelor publice Alba împotriva deciziei nr. 129/A din 17 septembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6222/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6229/2011. Civil → |
|---|
