ICCJ. Decizia nr. 6234/2011. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6234/2011
Dosar nr. 1712/3/2010
Şedinţa publică din 21 septembrie 2011
Asupra recursului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti la 12 septembrie 2007, R.M. a chemat în judecată pe pârâtul R.V., solicitând pronunţarea unei sentinţe care să ţină loc de act de vânzare – cumpărare, pentru terenul intravilan în suprafaţă de 700 mp situat în Bucureşti.
La 3 septembrie 2008, pârâtul R.V. a formulat cerere reconvenţională, solicitând a se dispune desfiinţarea (rezoluţiunea) promisiunii de vânzare – cumpărare, autentificată sub nr. 658 din 5 aprilie 2001, precum şi a actului adiţional autentificat sub nr. 1163 din 31 mai 2004 de B.N.P. F.S., având ca obiect terenul în litigiu şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 10786 din 7 octombrie 2009, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa nr. 313/F din 5 martie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca nefondată cererea principală formulată de reclamantul R.M. în contradictoriu cu pârâtul R.V. A respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pe cererea reconvenţională, ca nefondată. A respins cererea reconvenţională, ca nefondată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 605/A din 1 noiembrie 2010 a admis apelul declarat de R.M. împotriva sentinţei tribunalului în contradictoriu cu R.V. A schimbat în parte sentinţa instanţei de fond, în sensul că a admis acţiunea principală formulată de reclamantul pârât R.M. împotriva pârâtului reclamant R.V. A constatat intervenită între părţi convenţia privind vânzarea – cumpărarea terenului în suprafaţă de 700 mp situat în Bucureşti, având următoarele vecinătăţi: la N pe o lungime de 10 m cu zona verde ADP, iar pe o lungime de 20 m (calcan) cu imobilul situat în str. Doctor Marcovici Alexandru, la E pe o lungime de 21,3 m cu imobilul situat în str. Rigas, la S pe o lungime de 33,10 m cu str. Rigas, la V pe o lungime de 23,6 m cu Grădina Cişmigiu ADP sector 1, intimatul având calitatea de vânzător, iar apelantul de cumpărător. A precizat că decizia va ţine loc de act autentic de vânzare – cumpărare pentru terenul menţionat mai sus. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei privind cererea reconvenţională. A dispus darea în debit a apelantului cu suma de 45505 lei şi a intimatului cu suma de 49030 lei, reprezentând diferenţă taxă de timbru neachitată la instanţa de fond. A obligat intimatul la 80943 lei cheltuieli de judecată către apelant.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâtul R.V., arătând că decizia atacată este nelegală, instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii şi totodată hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.).
Astfel, a precizat că în cauză a intervenit o promisiune (sinalagmatică) de vânzare – cumpărare, motiv pentru care lipsa consimţământului exprimat în sensul transmiterii proprietăţii nu poate face posibilă pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract autentic de vânzare – cumpărare şi care să suplinească consimţământul neexprimat al părţilor privind înstrăinarea în temeiul dispoziţiilor art. 1073 şi art. 1077 C. civ.
Chiar dacă instanţa ar fi calificat actul juridic dedus judecăţii ca fiind un antecontract de vânzare – cumpărare (şi nu o promisiune), oricum ar fi trebuit să constate că acţiunea principală nu este fondată şi a invocat în susţinere prevederile art. 1020 şi art. 1021 C. civ.
A arătat că prevederile art. 969 C. civ. nu sunt aplicabile atunci când în contract s-a înserat o clauză de răzgândire.
A menţionat că şi în situaţia în care nu ar fi reţinut existenţa valabilă a clauzei de dezicere, instanţa de apel ar fi trebuit să constate că nu erau îndeplinite condiţiile unei vânzări – cumpărări valabile.
La termenul de judecată din 21 septembrie 2011, mandatarul recurentului R.V., respectiv P.C., potrivit procurii judiciare autentificată sub nr. 2421 din 10 decembrie 2007 de Biroul Notarului Public S.C.P., a arătat că renunţă la judecata recursului care face obiectul prezentului dosar.
Renunţarea la judecată este un act procesual de dispoziţie, reglementat de art. 246 C. proc. civ., care poate avea loc oricând în cursul judecăţii, putându-se face atât în primă instanţă, cât şi în apel şi recurs.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 316 C. proc. civ., dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în respectivul capitol, iar potrivit art. 298 din cod, dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice acestora.
Prin urmare, în calea extraordinară de atac a recursului, în condiţiile exprese ale art. 246 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de judecată poate lua act de manifestarea voluntară de voinţă a recurentului de renunţare la judecata căii de atac exercitate.
Respectând astfel principiul disponibilităţii părţilor specific procesului civil, Înalta Curte, constată că în cauză recurentul a renunţat la judecata recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 246 C. proc. civ., sens în care va lua act de această renunţare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de pârâtul R.V. împotriva deciziei nr. 605/A din 1 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6231/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6221/2011. Civil → |
|---|
