ICCJ. Decizia nr. 6241/2011. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6241/2011
Dosar nr. 48956/3/2008
Şedinţa publică din 21 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 635 din 27 aprilie 2009 a admis acţiunea formulată de reclamantul M.G. în contradictoriu cu pârâţii F.F., F.G. şi F.M.C. A obligat pe pârâţi să lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Bucureşti, compus din teren şi construcţie. A obligat pe pârâţi să plătească reclamantului suma de 2000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 518 din 27 octombrie 2009, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţi împotriva sentinţei tribunalului.
Împotriva acestei ultime decizi au declarat recurs pârâţii, înregistrat pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală la data de 14 ianuarie 2010.
La 2 iunie 2010, înalta Curte a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa nejustificată a părţilor, în condiţiile în care nici una dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă.
Dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, la 4 iulie 2011, în vederea discutării perimării, în acord cu dispoziţiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte constată aplicabile în cauză dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Din redactarea textului de lege menţionat, care sancţionează pasivitatea procedurală a părţilor, reiese caracterul imperativ al excepţiei invocate, instanţa având îndrituirea şi corelativ obligaţia de a veghea asupra respectării dispoziţiilor de ordine publică care au drept efect stingerea, dintr-o împrejurare culpabilă părţii, a procesului civil.
Perimarea se înfăţişează însă nu numai ca o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege dar şi ca o prezumţie tacită de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter mixt.
Cum în cauză dosarul a rămas în nelucrare de la 2 iunie 2010, data suspendării judecării cauzei pentru lipsa părţilor şi până la 4 iulie 2011, data repunerii din oficiu a cauzei pe rol, din vina părţilor nefiind întocmit nici un act de procedură în termenul legal prevăzut, prin aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de pârâţii F.F., F.G. şi F.M.C. împotriva deciziei nr. 518 din 27 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6237/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6264/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
