ICCJ. Decizia nr. 6264/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6264/2011
Dosar nr. 14477/3/2011
Şedinţa din 21 septembrie 2011
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la data de 27 ianuarie 2011, S.D.E., pe cale de ordonanţă preşedinţială, a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administraţiei şi Internelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună suspendarea Deciziei nr. 123021 din 27 decembrie 2010 privind recalcularea pensiilor în baza Legii nr. 119/2010.
Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 150 din 2 februarie 2011 a admis excepţia de necompetenţă teritorială. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
S-a reţinut, pornind de la prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită, că având în vedere că acţiunea nu este îndreptată împotriva CNPAS sau vreunei case teritoriale de pensii ci împotriva Casei de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor, devin incidente dispoziţiile tezei a doua a articolului menţionat, motiv pentru care, ţinând cont de faptul că sediul pârâtei este în Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 5415 din 24 mai 2011 a admis excepţia de necompetenţă teritorială. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul în vederea soluţionării acestuia la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
S-a reţinut că la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, ale Ministerului Administraţiei şi Internelor şi ale SRI) a fost modificată, în sensul că aceasta aparţine instanţei de la domiciliul reclamantului.
S-a constatat totodată că deşi decizia a cărei suspendare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de chemare în judecată a fost formulată la 27 ianuarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.
Întrucât normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, s-a considerat a fi competent a soluţiona acţiunea Tribunalul Argeş, respectiv instanţa de la domiciliul reclamantului.
Regulatorul de competenţă urmează a fi pronunţat în favoarea Tribunalului Argeş, în considerarea argumentelor ce succed.
În stabilirea instanţei competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispoziţiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcţie de succesiunea acestora.
Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită, prevedea că se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Textul menţionat mai sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Prin dispoziţiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competenţa de soluţionare a cererilor îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.
Aceste prevederi reprezintă o derogare de la dispoziţiile alin. (2) al textului de lege menţionat, conform cărora "celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul", de natură a facilita accesul la instanţă al persoanelor îndreptăţite.
Trebuie precizat totodată că faţă de dispoziţiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noţiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, structuri care au fost desfiinţate şi ale căror atribuţii, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.
În ceea ce priveşte aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acţiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care priveşte o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reţine că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă), dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
În considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul în judeţul Argeş, competenţa soluţionării acţiunii formulată de acesta revine Tribunalului Argeş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6241/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 6266/2011. Civil → |
|---|
