ICCJ. Decizia nr. 6267/2011. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6267/2011
Dosar nr. 25471/3/2008
Şedinţa publică din 22 septembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin notificarea nr. 55 din 22 ianuarie 2002, R.A. a solicitat restituirea în natură a terenurilor situate în Bucureşti, în suprafaţă de 122,5 m.p., şi în Bucureşti, în suprafaţă de 196 m.p.
De pe urma defunctului R.A. a rămas ca unică moştenitoare R.D., după cum rezultă din certificatul de moştenitor din 20 decembrie 2006 eliberat de Biroul Notarului Public E.C.
Prin contractul de cesiune autentificat sub nr. 221 din 2 februarie 2007, R.D. a cedat către B.I. Andreea 50% din toate drepturile deţinute asupra terenului din litigiu.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că pârâta Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General nu a soluţionat notificarea formulată şi aşa cum rezultă din expertiza extrajudiciară, terenul este liber şi poate fi restituit în natură, iar construcţia nu mai există.
Prin cererea completatoare din data de 31 octombrie 2008 reclamantele au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a Ministerului Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Locuinţelor motivat de faptul că, terenul în litigiu se află în administrarea acestui minister.
La termenul din 28 noiembrie 2008, prima instanţă a pus în discuţie din oficiu, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, excepţie pe care au constatat-o întemeiată, în raport cu dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 1864 din 12 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Locuinţelor şi a respins acţiunea faţă de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantele R.D. şi B.I. în contradictoriu cu pârâtul Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Imobilul situat în Bucureşti, str. Olteni, compus din teren în suprafaţă de 122,5 m.p. şi construcţie a fost proprietatea soţilor R.F. şi R.I. în baza contractului de vânzare – cumpărare din 1 octombrie 1954.
În evidenţele cadastrale imobilul a fost identificat ca fiind situat la adresa din str. Bradului, sector 3, sau ca fiind situat la intersecţia celor două străzi, după cum rezultă din contractul de vânzare – cumpărare, adresa din 15 decembrie 2005 a Primăriei Municipiului Bucureşti şi anexa la Decretul de expropriere nr. 260/1986.
În anexa nr. 1 a Decretului nr. 260/1986 la poziţia nr. 33 a fost înscris imobilul din str. Bradului şi str. Olteni, ca fiind preluat de la C.P. şi C.M. (de la care se menţionează preluarea terenului în suprafaţă de 54 m.p. şi a construcţiei 174,48 m.p., şi de la R.A. şi R.D., preluarea unei construcţii în suprafaţă de 163,27 m.p.
Tribunalul a apreciat că preluarea imobilului de la autorii reclamantelor a fost abuzivă, dar cu titlu, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Din raportul de expertiză extrajudiciară rezultă că, din terenul în suprafaţă totală de 210 m.p., suprafaţa de 33,6 m.p., este afectată de trotuar, iar o altă suprafaţă de 53,74 m.p., este afectată de spaţiu verde, fiind liberă o suprafaţă de 122,7 m.p.
Raportat la suprafaţa de 175,04 m.p., cât au avut în proprietate autorii reclamanţilor, suprafaţa liberă este mai mică de 87,70 m.p. fiind situată la intersecţia mai multor străzi şi a mai multor blocuri, precum şi în incinta complexului E., neputând fi restituită în natură.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât instanţa a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 atunci când a apreciat că, terenul este ocupat funcţional de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 693/A din 18 noiembrie 2010 a respins apelul formulat de reclamantele R.D. şi B.I. împotriva sentinţei civile nr. 1864 din 12 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti – secţia a V – a civilă.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Partea liberă de teren de 123 m.p., din suprafaţa totală de 211 m.p., nu este identică în materialitatea sa, cu suprafaţa deţinută de autorii reclamantelor, deoarece aceştia erau coproprietari indivizari, nu justifică pretenţia reclamanţilor de a fi restituită în natură, atât timp cât este situată la limita B-dului Mircea Vodă şi este inclusă în cadrul complexului E.
Neacordarea măsurilor reparatorii prin echivalent de către prima instanţă este rezultatul refuzului neechivoc al reclamanţilor.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au formulat recurs reclamantele R.D. şi B.I., invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 7 alin. (1), art. 11 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 şi art. 1 din Protocolul nr. 1 Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Dezvoltând criticile de nelegalitate, recurentele – reclamante au susţinut că terenul în suprafaţă de 122,5 m.p., situat în Bucureşti, B-dul Mircea Vodă este liberă, nu este afectat de elemente de sistematizare şi nici reţele edilitare şi nu există lucrări care să ocupe funcţional terenul.
Au mai arătat recurentele că instanţa de apel a nesocotit şi dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi art. 1 din Protocolul Adiţional nr. 1 la Convenţie cât şi jurisprudenţa C.E.D.O.
Faţă de cele expuse, recurentele – reclamante au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate şi pe fond, admiterea acţiunii în sensul restituirii în natură a suprafeţei de 122,5 m.p. teren.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi a dispoziţiilor legale incidente Înalta Curte va respinge recursul pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, prin teren liber, restituibil în natură, se înţelege terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică, ce nu afectează căile de acces, respectiv, existenţa unor străzi, parcări, trotuare, amenajări subterane.
În speţă, terenul în litigiu a fost expropriat prin Decretul nr. 260/1986.
Dat fiind temeiul preluării, legea nu permite restituirea în natură atunci când lucrările ocupă funcţional întregul teren sau când ar fi afectat unor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane, conform art. 11 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001.
Din raportul de expertiză tehnică, dispus în apel (f. 63 dosar apel) rezultă că, terenul în litigiu se află situat pe B-dul Mircea Vodă, sector 3, fiind parţial ocupat de trotuar, parţial de spaţiul verde, şi de complexul E.
Din această suprafaţă de 211 m.p., o suprafaţă de 54 m.p., este ocupată de trotuarul de pe latura dreaptă a bulevardului, suprafaţa de 34 m.p., este ocupată de spaţiul verde, iar 123 m.p. se află în incinta complexului E. şi poate fi restituită în natură.
Din acelaşi raport de expertiză mai rezultă că, în zona amplasamentului reconstruit pentru imobilul din str. Olteni, nu există străzi laterale, cu excepţia B-dului Mircea Vodă, pe direcţia Nord, cea mai apropiată stradă fiind B-dul Unirii, care se află la o distanţă de 65 m.
Pe direcţia Sud se află B-dul Mărăşeşti la circa 190 m., iar la vest, la circa 60 m. se află Biblioteca Naţională iar la est se află Complexul E.
Aşa cum corect au reţinut ambele instanţe, suprafaţa pretinsă a fi restituită în natură, de reclamantele – recurente este de 122,52 m.p., suprafaţă deţinută în cea mai mare parte în indiviziune – de către autorii recurentelor.
Cum starea de indiviziune a terenului nu a fost sistată, nu se poate stabili cota parte concretă a reclamanţilor – recurenţi şi nici amplasamentul terenului.
Or, în raport şi de poziţionarea terenului aflat la intersecţia unor căi de comunicaţie (bulevarde, străzi, trotuare), terenul nu poate fi restituit în natură.
Contrar celor arătate prin motivele de recurs, această soluţie nu contravine nici dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, întrucât nu poate fi interpretat ca restrângând libertatea statelor contractante de a alege condiţiile în care acceptă să restituie bunurile pe care le-a preluat abuziv.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat de reclamantele R.D. şi B.I. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanţii R.D. şi B.I. împotriva deciziei civile nr. 693/A din 18 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6266/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6271/2011. Civil → |
|---|
