ICCJ. Decizia nr. 6338/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6338/2011
Dosar nr. 223/83/2010
Şedinţa publică din 22 septembrie 2011
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21 iulie 2008 pe rolul Judecătoriei Satu-Mare, reclamantă B.R.U.R.G.C. - P.G. – C.P. a chemat în judecată pe pârâta B.O.R. – P.O.P. şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună rectificarea încheierii efectuate în coala C.F. Petea sub poziţia B3 în sensul radierii acestei înscrieri şi a revenirii la situaţia anterioară efectuării ei.
Pârâta B.O.R. – P.O.P. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat instanţei să constate că biserica şi casa parohială au fost edificate şi renovate de enoriaşii ortodocşi, că înscrierile în cartea funciară au fost efectuate legal, astfel încât pârâta-reclamantă este proprietara de drept a bisericii, să oblige reclamanta-pârâtă la respectarea programului privind efectuarea slujbelor religioase în rit ortodox şi să constate că bunurile imobile cuvenite bisericii şi casa parohială au fost împărţite în mod egal între cele două culte.
Prin sentinţa civilă nr. 1740 din 17 martie 2009, Judecătoria Satu Mare a respins ca inadmisibilă atât acţiunea principală cât şi cererea reconvenţională.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamanta a solicitat rectificarea înscrierilor din CF Petea în temeiul art. 34 pct. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938, arătând că înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei în cauză, înscriere a cărei radiere se solicită, s-a realizat în baza unei corespondenţe purtate între autorităţi ale statului de la acea vreme, fără a exista în concret un titlu apt să ducă la intabularea dreptului de proprietate al pârâtei asupra lăcaşului de cult în cauză.
Din dispoziţiile art. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 94/2000 cu modificările ulterioare, prevederi care stabilesc o procedură specială de retrocedare a bunurilor bisericeşti, rezultă că mijlocul procedural al rectificării înscrierilor de carte funciară în modalitatea aleasă de către reclamantă şi fundamentată pe dispoziţiile art. 34 pct. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938, este inadmisibil.
Prima instanţă a mai reţinut că prin cererea reconvenţională formulată, pârâta reclamantă solicită constatarea pe cale judecătorească a unei stări de fapt, iar nu a unui drept preexistent. Prin urmare, în temeiul art. 111 C. proc. civ. a respins ca inadmisibilă şi cererea reconvenţională formulată în cauză, compensând cheltuielile de judecată efectuate de părţi.
Prin decizia civilă nr. 260/Ap din 18 noiembrie 2009, Tribunalul Satu Mare a admis apelul declarat de reclamanta pârâtă şi excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Satu Mare, a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă Tribunalului Satu Mare – secţia civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că, raportat la jurisprudenţa de dată recentă a instanţei de control judiciar, Curtea de Apel Oradea, cu referire la considerentele sentinţei civile nr. 7/2009 a Curţii de Apel Oradea privind regulatorul de competenţă dat în cadrul unei acţiuni în rectificare de carte funciară, restabilire a situaţiei de carte funciară şi anulare a unei încheieri de intabulare a dreptului de proprietate dobândit de către biserica ortodoxă, competenţa de soluţionare a unor astfel de pricini în primă instanţă revine secţiei civile a tribunalelor.
Rejudecând cauza, prin sentinţa civilă nr. 330/D din 23 martie 2010, Tribunalul Satu Mare a respins excepţia prematurităţii cererii introductive principale, invocată de pârâta reclamantă.
A admis excepţia de inadmisibilitate a cererii introductive, invocată de pârâta reclamantă, şi în consecinţă:
A respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantei B.R.U.R.G.C. – P.G. - C.P. împotriva pârâtei B.O.R. – P.O.P. privind rectificarea înscrierii din C.F. Petea.
A respinsă excepţia de netimbrare a cererii reconvenţionale, invocată de reclamantă.
A admis excepţia inadmisibilităţii şi a lipsei de interes în promovarea cererii reconvenţionale şi în consecinţă:
A respins ca inadmisibilă cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă B.O.R. – P.O.P. împotriva reclamantei pârâte B.R.U.R.G.C. – P.G. – C.P.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Excepţia de prematuritate a acţiunii principale întemeiată pe dispoziţiile art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 182/1005 este neîntemeiată, având în vedere că temeiul juridic al acţiunii indicat de reclamantă îl constituie dispoziţiile art. 34 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Decretul-lege nr. 126/1990 prevede o procedură şi o competenţă specială, derogatorie de la reglementările de drept comun în materie. Prin urmare, normele sale sunt de strictă interpretare şi nu pot fi extinse prin analogie şi la alte litigii, aşa cum este cazul în speţă, în care se solicită rectificarea unor înscrieri din evidenţele de publicitate imobiliară.
Excepţia de inadmisibilitate a acţiunii principale este întemeiată, având în vedere prevederile art. 34 pct. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938 (pe care se fundamentează acţiunea reclamantei pârâte, conform propriilor susţineri) raportat la art. 35 C. proc. civ. Normele juridice menţionate prevăd că „rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii se va cere de orice persoană interesată: 1 dacă înscrierea sau titlul în temeiul căreia s-au săvârşit nu au fost valabile…”, însă această rectificare „… se va putea săvârşi numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti desăvârşite”.
Prin urmare, condiţia existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile („desăvârşite”) este una prealabilă cererii de rectificare propriu zisă şi, din această perspectivă, se prezintă a fi o condiţie de admisibilitate a rectificărilor a căror efectuare se solicită, inclusiv în temeiul Decretului-lege nr. 115/1938 (având în vedere că acesta din urmă este actul normativ ce guvernează raporturile juridice ale părţilor în virtutea principiului „tempus regit actum” şi în temeiul Deciziei nr. XXI din 12 decembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că efectele actului juridic privind constituirea şi transmiterea unui drept real imobiliar încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996, dar neînscris în cartea funciară, vor fi guvernate de principiul de mai sus).
Această regulă a fost de altfel preluată cu mai multă claritate şi în mod neechivoc şi în reglementarea ulterioară, cuprinsă în art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 („Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că: 1 – înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;…”).
Prin urmare, constatând că această cerinţă prealabilă, a existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care anterior să se fi constatat nulitatea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate a reclamantei asupra imobilului în litigiu, nu a fost îndeplinită în cauză, instanţa a găsit întemeiată excepţia de inadmisibilitate invocată şi, în consecinţă, a admis-o, respingând acţiunea principală.
În ceea ce priveşte excepţia de netimbrare a cererii reconvenţionale, invocată de către reprezentantul reclamantei pârâte, instanţa a reţinut că această obligaţie a fost îndeplinită de către pârâta reclamantă încă în cursul judecăţii purtate în dosar nr. 5248/296/2008 al Judecătoriei Satu Mare.
Excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale a fost admisă de instanţă, faţă de prevederile art. 111 C. proc. civ., reţinându-se că primul capăt al cererii reconvenţionale vizează constatarea unei stări de fapt, în speţă faptul edificării şi renovării bisericii şi a casei parohiale de către enoriaşii ortodocşi.
În ceea ce priveşte restul capetelor de cerere, vizând stabilirea programului ulterior de funcţionare şi modalitatea de partaj a lăcaşului şi a bunurilor de cult în cauză, în ipoteza admiterii cererii principale, instanţa a reţinut că pârâta reclamantă nu justifică un interes legitim, raportat la situaţia juridică existentă.
Instanţa a respins şi cererile accesorii formulate de ambele părţi în proces vizând obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe în termen a formulat apel B.R.U.R.G.C., iar prin decizia civilă nr. 101/A din 12 octombrie 2010, Curtea de Apel Oradea – secţia civilă mixtă a admis apelul declarat, a desfiinţat sentinţa civilă apelată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Satu Mare.
Curtea de Apel a avut în vedere următoarele considerente:
Acţiunea civilă cu care a fost învestită prima instanţă, este o acţiune civilă în rectificarea cărţii funciare, astfel cum este ea reglementată de art. 34 din Decretul-lege nr. 115/1938, preluat şi de Legea nr. 7/1996.
Astfel, reclamanta a solicitat radierea înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei, invocând faptul că titlul înscris în favoarea acesteia, este unul nevalabil în înţelesul pct. 1 de la art. 34 menţionat.
Tribunalul Satu Mare, respingând ca inadmisibilă acţiunea, a confundat acţiunea în rectificare cărţii funciare, întemeiată pe pct. 1 al art. 34, adică nevalabilitatea titlului (nulitate, anulabilitate, reziliere, caducitate, rezoluţiune, etc.) cu operaţiunea tehnică de radiere a unei înscrieri de carte funciară, operaţiune care este executată de O.C.P.I., în baza hotărârii judecătoreşti irevocabile, prin care s-a constatat că un titlul contestat nu este valabil.
Prin urmare, nu este inadmisibilă o acţiune civilă în rectificare de carte funciară, cum este cea de faţă, prin care reclamanta a invocat tocmai că titlul pârâtei – B.O.R. este nevalabil, dat cu aplicarea greşită a Decretului-lege nr. 358/1948, pentru motivele expuse în acţiunea formulată.
Or, asupra acestei cereri, instanţa de fond nu s-a pronunţat, motiv pentru care, în baza art. 297 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de apel a admis apelul reclamantei şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Satu Mare pentru a analiza pe fond cererea cu care este legal investit.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat şi motivat recurs pârâta B.O.R. – P.O.P.
Prin motivele de recurs formulate, se formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
Din definiţia dată unei acţiuni în rectificare de carte funciară, conform art. 33 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, rezultă că aceasta este operaţiunea de carte funciară prin care se realizează radierea, îndreptarea sau menţinerea înscrierii oricărei operaţiuni care afectează esenţa dreptului ce poartă asupra unui imobil şi face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.
Esenţa operaţiunii privind rectificarea este aceea de a se corecta starea tabulară atunci când s-au efectuat greşeli materiale la momentul înscrierilor efectuate.
Prin acest tip de acţiune civilă nu se poate solicita instanţei de judecată să dispună radierea înscrierii în coala C.F. Petea şi revenirea la situaţia anterioară efectuării acesteia.
Existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care să se fi constatat, în prealabil, nulitatea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate este o cerinţă necesară pentru a se putea admite acţiunea în rectificare, aşa cum a fost ea formulată.
Instanţa de apel nu a făcut distincţie între acţiunea în rectificarea cărţii funciare şi plângerea împotriva încheierii de carte funciară, calificând greşit obiectul cererii de chemare în judecată, deşi reclamanta a cerut in mod expres rectificarea cărţii funciare, în temeiul art. 36 din Legea nr. 7/1996, cadru procesual în baza căruia, în mod corect s-a pronunţat instanţa de fond.
Admisibilitatea unei acţiuni în rectificare de carte funciară întemeiată pe art. 34 pct. 3 din Decretul-lege nr. 115/1938 este condiţionată de anularea actului care a stat la baza încheierii, în speţă încheierea nr. 6507 din 06 iunie 1967, prin care s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea P.O.R.P., iar o astfel de cerere nu s-a formulat.
Nu este îndeplinită nici una din condiţiile pentru care legea permite rectificarea înscrierilor şi anume: nevalabilitatea titlului, greşita calificare a dreptului sau lipsa condiţiilor de existenţă ale dreptului înscris sau încetarea efectelor actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea.
Se mai arată că înscrierea transferului dreptului de proprietate în favoarea pârâtei s-a realizat ca urmare a punerii în aplicare a Decretului-lege nr. 358 din 02 decembrie 1948.
Din prevederile art. 1 şi 2 din Decretul-lege nr. 358/1938, rezultă că transferul dreptului de proprietate a averii fostelor parohii greco-catolice către cultul ortodox român nu urma procedura prevăzută de art. 37 din Decretul nr. 177/1948, câtă vreme art. 1 din Decretul nr. 358/1948 constata o revenire a întregii comunităţi locale la la cultul ortodox român, şi nici procedura prevăzută de art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938, înscrierea fiind operată în temeiul unui act normativ de autoritate. Conform art. 645 C. civ., legea reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate, astfel că nu poate fi reţinută nevalabilitatea titlului în temeiul căruia a fost înscris dreptul de proprietate.
Simplul fapt al abrogării Decretului nr. 358/1948 nu justifică rectificarea tabulară, întrucât Decretul Lege nr. 9 din 31 decembrie 1989 nu retroactivează. Pentru restabilirea situaţiei anterioare sunt prevăzute proceduri speciale de reconstituire sau de retrocedare a terenurilor ce au aparţinut fostelor biserici greco-catolice.
În plus, acţiunea în rectificarea cărţii funciare nu poate fi admisă pe motiv ca s-a abrogat Decretul nr. 358/1948 întrucât s-ar încălca norma constituţională de neretroactivitate a legii civile şi procedura specială cuprinsă în art. 3 din Decretul Lege nr. 126/1990 a cărei constituţionalitate a fost stabilită prin decizia nr. 23/1994 a Curţii Constituţionale şi s-ar nesocoti dispoziţiile cuprinse în Titlul II din Legea nr. 247/2005 de modificare şi completare a O.U.G. nr. 94/2000.
Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 34 pct. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938, pe care reclamanta şi-a întemeiat acţiunea şi care, faţă de prevederile art. 329 alin. (3) C. proc. civ. raportat la decizia XXI/12 decembrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, este aplicabil raportului juridic dedus judecăţii, rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii de carte funciară poate fi cerută de orice persoană interesată dacă înscrierea sau titlul în temeiul căruia s-a săvârşit nu au fost valabile.
Potrivit art. 35 al aceluiaşi act normativ, rectificarea înscrierii se va putea săvârşi, în lipsa acordului părţilor, numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Însă legea nu restricţionează modul în care o acţiune în rectificare poate fi valorificată. Prin urmare, ea va putea îmbrăca forma unei acţiuni principale sau va putea fi alăturată unei cereri prin care reclamantul solicită anularea titlului sau desfiinţarea efectelor actului juridic, în temeiul căruia s-a făcut înscrierea dreptului.
În consecinţă, în situaţia în care valabilitatea titlului în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea a cărei rectificare se cere, nu a fost cercetată pe cale judecătorească, într-un litigiu anterior, ea va putea fi cenzurată, la cererea reclamantului, de instanţa învestită cu acţiunea în rectificarea înscrierii de carte funciară, o dată cu soluţionarea acestei ultime acţiuni, instanţa urmând a se pronunţa şi asupra valabilităţii titlului în temeiul căruia s-a făcut intabularea.
În cauză, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta B.R.U.R.G.C. – P.G. – C.P. arată că titlul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea în cartea funciară în favoarea pârâtei nu este valabil deoarece adresa B.O.R. care a stat la baza înscrierii operate nu poate fi apreciată ca având natura unui titlu translativ de proprietate, apt să conducă la înscrierea dreptului în cartea funciară. Se susţine, totodată că, nici menţiunea din cartea funciară potrivit căreia intabularea s-a efectuat în temeiul Decretului nr. 358/1948 nu acoperă acest viciu, deoarece actul normativ menţionat nu prevedea confiscarea samavolnică a averii cultului greco-catolic în favoarea statului şi preluarea directă a acesteia de către B.O.R.
Prin urmare, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta susţine nevalabilitatea titlului în temeiul căruia s-a făcut înscrierea dreptului în favoarea pârâtului.
În temeiul art. 129 raportat la art. 84 C. proc. civ., prima instanţă trebuia să constate că obiectul cererii de chemare în judecată care a învestit-o cuprinde o dublă pretenţie: pe de o parte reclamanta solicită verificarea valabilităţii titlului în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea în cartea funciară în favoarea pârâtei, iar pe de altă parte, solicită rectificarea înscrierii funciare realizate în baza acestui titlu.
Faţă de considerentele anterior expuse, care susţin posibilitatea alăturării unor astfel de cereri, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, Curtea de Apel a apreciat că cererea de chemare în judecată nu este inadmisibilă şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Satu Mare cu îndrumarea de a analiza pe fond cererea cu care este legal învestit.
Întrucât în fazele procesuale anterioare nu s-a cercetat fondului litigiului, Înalta Curte nu va analiza acele critici care susţin valabilitatea titlului în temeiul căruia pârâta şi-a înscris dreptul în cartea funciară.
Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat şi, conform art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă la 4000 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B.O.R. – P.O.P. împotriva deciziei nr. 101/A din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Oradea – secţia civilă mixtă.
Obligă recurenta-pârâtă la 4000 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6331/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6373/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
