ICCJ. Decizia nr. 6442/2011. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6442/2011
Dosar nr. 3577/1/2011
Şedinţa publică din 23 septembrie 2011
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la data de 27 aprilie 2011 sub nr. 3577/1/2011, Municipiul Bucureşti prin Primar General, în contradictoriu cu intimatul B.I. a formula contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 1742 din 28 februarie 2011 pronunţată de această instanţă în Dosar nr. 18187 din 01 martie 2007, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei, s-a învederat că instanţa de recurs a omis să analizeze unul dintre motivele de casare pe care contestatorul, în calitate de recurent, le-a formulat împotriva deciziei civile nr. 267 din 15 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Astfel, în dezvoltarea acestei teze, contestatorul învederează că prin recursul formula a criticat decizie atacată sub aspectul soluţionării excepţiei autorităţii de lucru judecat, al neaplicării în speţă a prevederilor Legii nr. 10/2001 şi a intervenirii prescripţiei achizitive, fiind totodată, invocată şi excepţia puterii lucrului judecat, motive formulate atât prin memoriul de recurs, cât şi în susţinerea orală a acestora cu ocazia dezbaterii recursului în fond.
Excepţia puterii de lucru judecat a fost invocată în temeiul art. 1200 pct. 4 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ., cu referire la Decizia civilă nr. 706 din 14 martie 2001 pronunţată de Curtea de Apel în Dosarul nr. 4127/2000 prin care a fost respinsă în mod irevocabil acţiunea având ca obiect restituirea în natură a spaţiului comercial în litigiu, decizie prin care s-a statuat că imobilul a fost preluat cu titlu valabil în proprietatea statului.
Or, asupra acestei excepţii invocate în recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a pronunţat, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Totodată, contestatorul mai arată că, potrivit doctrinei, noţiunea de putere de lucru judecat nu este sinonimă cu noţiunea de autoritate de lucru judecat, cea din urmă fiind doar o parte puterii lucrului judecat. Existenţa unei hotărâri judecătoreşti poate fi invocată în cadrul unui alt proces cu autoritate de lucru judecat când se invocă exclusivitatea ei sau cu putere de lucru judecat când se invocă obligativitatea ei, fără ca în al doilea proces să fie necesară identitatea de părţi, obiect şi cauză.
Având în vedere că instanţa de recurs era obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor de recurs şi a tuturor excepţiilor invocate de recurent, dacă a omis să o facă cel puţin cu privire la unul dintre ele, devin incidente dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare specială poate fi promovată în două situaţii: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare, cea din urmă ipoteză legală fiind cea invocată de contestator.
Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.
Analizând înscrisurile şi lucrările cauzei, Înalta Curte constată că prin Decizia civilă nr. 1742 din 28 februarie 2011 s-a respins ca nefondat recursul formulat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin primar general, împotriva deciziei civile nr. 267/ A din 15 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV- a civilă.
Din considerentele deciziei date de instanţa de recurs, rezultă că s-a apreciat că în cauză nu se poate reţine autoritatea de lucru judecat ca o prezumţie legală şi absolută în raport de sentinţa civilă nr. 3645 din 5 martie 1999 pronunţată de Judecătoria sector 2 Bucureşti, definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 706 din 14 martie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, deoarece nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ., neexistând identitate de cauză.
Faţă de aceste constatări rezultă că instanţa de recurs a analizat motivul de casare a cărei omisiune de cercetare se reclamă prin formularea contestaţiei în anulare în contextul art. 318 C. proc. civ., instanţa învestită cu soluţionarea prezentei căi extraordinare de atac de retractare nefiind în măsură să cenzureze legalitatea acestei analize.
Având în vedere cele ce preced, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., va respinge ca nefondată contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, împotriva deciziei nr. 1742 din 28 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6445/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6434/2011. Civil → |
|---|
