ICCJ. Decizia nr. 6447/2011. Civil. încuviinţare executare silită. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6447/2011
Dosar nr.445/45/2009
Şedinţa publică din 23 septembrie 2011
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 858 din 3 decembrie 2007, Tribunalul Iaşi a anulat ca netimbrată contestaţia în anulare formulată de P.I. împotriva deciziei civile nr. 725 din 19 octombrie 2005, pronunţată de Tribunalul Iaşi.
Împotriva acestei decizii, contestatorul a formulat recurs, care, prin Decizia civilă nr. 99 din 19 martie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost anulat ca netimbrat.
P.I. a formulat cerere de revizuire împotriva celei din urmă decizii, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub nr. 445/45/2009.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia civilă nr. 414 din 14 decembrie 2009 a anulat ca netimbrată cererea de revizuire.
Împotriva acestei decizii, revizuentul a promovat prezentul recurs care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La termenul de judecată din 7 mai 2010, având în vedere că niciuna dintre părţile cauzei nu s-a prezentat în instanţă şi constatând că nu s-a solicitat judecata în lipsă în condiţiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus suspendarea soluţionării recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
De la data menţionată, niciuna din părţi nu a mai efectuat vreun act de procedură, lăsând în nelucrare pricina care, din oficiu, a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării conform art. 252 (1) C. proc. civ., părţile fiind legal citate pentru termenul de azi, 23 septembrie 2011.
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., incident în cauză, „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an".
Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor o perioadă îndelungată în judecată.
Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.
Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
În speţă, de la data când a intervenit suspendarea (7 mai 2010) şi până la data repunerii pe rol din oficiu (27 mai 2011), cursul perimării nu a fost întrerupt, dosarul fiind lăsat în nelucrare.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată incidenţa art. 248 alin. (1) C. proc. civ., sens în care se va dispune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de revizuentul P.I., împotriva deciziei nr. 414 din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6446/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6445/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
