ICCJ. Decizia nr. 6476/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6476/2011
Dosar nr. 4378/103/2009
Şedinţa publică din 27 septembrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Neamţ prin sentinţa civilă nr. 522/ C din 12 aprilie 2010 a admis în parte contestaţia reclamantului C.C. şi o modificare în parte dispoziţia nr. 3719 din 16 octombrie 2009 emisă de Primarul Municipiului Piatra Neamţ.
S-a constatat că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreg imobilul notificat situat în str. D.G., Piatra Neamţ, imobil compus din teren 1193,52 m2 şi construcţie de 112,25 m2 şi nu doar pentru ½ din acest imobil.
A fost obligat pârâtul să emită dispoziţie cu propunerea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobil.
Au fost respinse celelalte cereri ca neîntemeiate.
Curtea de Apel Bacău prin Decizia civilă nr. 100 din 18 octombrie 2010 a luat act de renunţarea Primarului Municipiului Piatra Neamţ la apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 522/ C din 12 aprilie 2010 a Tribunalului Neamţ şi a respins ca nefondat apelul reclamantului C.C. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Împotriva deciziei nr. 100/2010 a declarat recurs reclamantul în temeiul legal prevăzut.
Recursul a fost motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În fapt în cererea de recurs recurentul a făcut următoarele declaraţii:
În timpul judecării apelului a aflat că verişoara sa C.I. a formulat o notificare doar pentru 696 m2, fiind decăzută pentru celelalte suprafeţe de teren şi pentru care a primit despăgubiri băneşti în anul 2007, lucru cunoscut de primarul G.Ş. când a emis dispoziţiile nr. 63 din 16 ianuarie 2007 şi nr. 3719 din 16 octombrie 2009.
În raport de această împrejurare apărările pârâtului în întâmpinările formulate la cele două dispoziţii sunt nereale şi primarul a mai omis un contract de vânzare - cumpărare prin care bunicii săi au dobândit 1890 m2 curte şi casă.
S-a mai criticat invocarea în mod nelegal a excepţiei autorităţii de lucru judecat fără să se ţină cont de probele produse pentru suprafaţa de teren de 1890 m2 curte cu casă şi 701 m2 grădină.
Recurentul a mai afirmat că pentru 696 m2 îi revine cota de ½ în cazul în care notificarea E.C. este motivată şi depusă în termen.
Analiza instanţei de recurs
Recursul a fost analizat în raport de cerinţele impuse de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cu referire la Decizia atacată, constatându-se următoarele:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Dezvoltarea motivelor de nelegalitate - potrivit cerinţei textului amintit - presupune încadrarea lor într-unul din motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Cerinţa este impusă de împrejurarea că recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că recurentul trebuie să indice nemulţumirile în tiparele fixate de lege.
Recurentul din prezenta cauză a indicat motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
O primă remarcă se referă la pct. 10 care este abrogat prin art. 1 pct. 1111 din OUG nr. 138/2000 (publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000) aprobată prin Legea nr. 219/2005 (publicată în M. Of. nr. 609 din 14 iulie 2005) şi ca urmare nu poate fi reţinut ca motiv de recurs.
O a doua remarcă se referă la art. 304 pct. 9 potrivit căruia o hotărâre poate fi modificată când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Sub acest aspect din cuprinsul cererii de recurs nu se poate identifica nici direct - nefiind menţionate drepturile legale pe care recurentul le apreciază ca fiind greşit aplicate sau încălcate nici din interpretarea criticilor formulate.
Cererea de recurs în maniera în care a fost redactată face exclusiv referire la ignorarea unor probe sau situaţii de fapt ce nu intră în sfera de analiză a unei instanţe de recurs o atare examinare nefiind îngăduită nici prin motivul de recurs invocat 304 pct. 9 şi nici prin celelalte motive de recurs prevăzute limitativ de art. 304.
Constatând aşadar că motivele invocate fiind rezumate la o simplă indicare de formă s-a anulat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva deciziei nr. 100 din 18 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6475/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6477/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
