ICCJ. Decizia nr. 6475/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6475/2011
Dosar nr. 29010/3/2008
Şedinţa publică din 27 septembrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Reclamanţii A.M. şi A.R. au chemat în judecată pe pârâţii Oraşul Pantelimon şi Consiliul local al oraşului Pantelimon solicitând să fie obligat Primarul oraşului Pantelimon să emită decizie de restituire în natură a unei suprafeţe de teren egală ca valoare în schimbul terenului proprietate personală în suprafaţă de 335,41 m.p., teren pe care s-a construit policlinica oraşului.
Au fost invocate ca temei de drept dispoziţiile art. 1073 C. civ., art. 24 din Legea nr. 10/2001 şi art. 129 din Legea nr. 215/2001.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, prin sentinţa civilă nr. 173 din 9 februarie 2009 a admis acţiunea reclamanţilor şi i-a obligat pe pârâţi să emită o deciziei de restituire în natură către aceştia a unei suprafeţe de teren egală ca valoare cu terenul de 300 m.p. specificat în dispoziţia nr. 141 din 15 octombrie 2001 a Primăriei comunei Pantelimon.
Pentru a decide astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Autorul reclamanţilor A.C. a formulat notificarea nr. x/2001 în baza căreia Primăria comunei Pantelimon a emis dispoziţia nr. 141 din 15 octombrie 2001, prin care s-a aprobat restituirea în natură către notificator a unui teren intravilan în suprafaţă de 320 m.p., situat în comuna Pantelimon, jud. Ilfov.
Reclamanţii au făcut dovada calităţii lor procesuale active în calitate de moştenitori ai autorului lor.
Din actele cauzei a rezultat că la solicitarea pârâtei Primăria Pantelimon, reclamanţii şi-au manifestat acordul la data de 7 aprilie 2006 în sensul că pe terenul sus menţionat, proprietatea lor, să se construiască o policlinică, urmând ca ulterior să primească în schimb o altă suprafaţă de teren egală cu valoarea terenului cedat.
Prin adresa nr. 3167 din 27 martie 2007 Primăria Pantelimon a comunicat reclamanţilor că schimbul de terenuri se va efectua în baza unui raport de evaluare, însuşit de Consiliul local, raport depus la dosar.
Tribunalul a găsit incidente speţei dispoziţiile art. 1073 C. civ. şi art. 24 din Legea nr. 10/2001 astfel încât a admis acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul oraşul Pantelimon, arătând că au fost respectate prevederile Legii nr. 10/2001, că terenul pe care a fost construită policlinica nu este proprietatea reclamanţilor, că raportul de evaluare al terenului a fost respins de consilierii locali şi că reclamanţii nu au niciun drept legal de a primi teren peste cel ce le-a fost restituit prin dispoziţia nr. 141/2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, prin Decizia civilă nr. 32/ A din 18 ianuarie 2010 a admis apelul pârâtului şi a schimbat sentinţa apelată, în sensul că, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că autoritatea competentă să aprobe schimbul de terenuri este Consiliul local al oraşului Pantelimon iar primarul localităţii şi-a asumat nişte obligaţii care excedeau competenţelor sale.
Împotriva deciziei pronunţate în apel au declarat recurs reclamanţii A.M. şi A.R., continuat după moartea recurentei A.M. de moştenitorii săi A.L. şi A.P.
Criticile de nelegalitate au vizat în esenţă neclarificarea situaţiei de fapt.
Astfel recurenţii au susţinut că policlinica a fost construită pe terenul proprietatea lor. Deşi dreptul de proprietatea asupra acestuia le-a fost recunoscut, unitatea deţinătoare a refuzat să le restituie bunul imobil întrucât Consiliul local nu a aprobat raportul de evaluare a terenului.
Recurenţii susţin că instanţa de apel a făcut o eronată interpretare a legii, deoarece în temeiul Legii nr. 215/2001 art. 121 alin. (4) schimbul de imobile din domeniul privat al unităţilor administrativ teritoriale se face în condiţiile legii, pe baza unui raport de evaluare, aprobat de primar şi însuşit de consiliul local. Astfel, consiliul local aprobă schimbul doar dacă acesta priveşte un bun din domeniul public.
Recursul este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.
Constatarea faptelor este atributul exclusiv al instanţelor de fond, iar sub acest aspect, hotărârea judecătorească, trebuie motivată cu suficientă claritate, cu trimitere la probatoriul administrat.
Or, în speţă, împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite, în sensul că instanţa nu a lămurit pe deplin coordonatele de identificare ale imobilului solicitat de reclamanţii, situaţia juridică a acestuia şi nu în ultimul rând, obiectul cererii de chemare în judecată.
Astfel, reclamanţii au emis pretenţii pentru terenul în suprafaţă de 335,41 m.p. situat în Oraşul Pantelimon, str. T.V., imobil ce a făcut obiectul notificării nr. x/2001 şi, ulterior al dispoziţiei nr. 141 din 15 octombrie 2001 prin care pârâta Primăria comunei Pantelimon recunoaşte dreptul reclamanţilor la restituirea în natură a acestui imobil, cu menţiunea că suprafaţa sa este de 320 m.p.
Din înscrisurile depuse la judecata în fond a cauzei, rezultă că părţile au purtat corespondenţă privind schimbul de imobile din domeniul privat al unităţii administrativ teritoriale şi acordul cu privire la această operaţiune, în sensul în care, în schimbul acestui teren, restituibil în natură reclamanţilor dar pe care începuse construcţia policlinicii oraşului Pantelimon, aceştia să primească o altă suprafaţă de teren egală ca valoare cu terenul lor.
Având acordul reclamanţilor, pârâta le-a comunicat că schimbul de terenuri se va efectua în baza unui raport de evaluare.
Raportul de evaluare nr. 515/2007, întocmit la cererea pârâtei în vederea realizării schimbului de imobile în compensare priveşte suprafaţa de 335,41 m.p. situat în str. T.V., „proprietatea dlui. A.R." şi propune mai multe variante de terenuri disponibile.
Prin apărările formulate pârâta a invocat că lucrările de construcţie ale dispensarului uman au început în anul 2004 (ulterior emiterii dispoziţiei nr. 141 de restituire în natură către reclamanţi a imobilului) şi s-au finalizat în anul 2008 pe terenul situat în oraşul Pantelimon, str. T.V.
Această apărare a fost susţinută de înscrisurile depuse în apel (filele 11-18) reprezentând parte din documentaţia necesară obiectivului de investiţii al Primăriei oraşului Pantelimon, privind construcţia policlinicii pe terenul proprietate publică situat la nr. 20.
În acest context al analizei, Înalta Curte constată că instanţa de apel nu a dat dovadă de rol activ în lămurirea, cu prioritate a obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv temeiul de drept al acţiunii, dacă este un litigiu izvorât din Legea nr. 10/2001 sau în baza Legii nr. 215/2001. Totodată, nu a clarificat toate împrejurările speţei pentru înlăturarea inadvertenţelor rezultând din actele cauzei, cu privire la amplasamentul şi/ sau numerotarea imobilului în litigiu, situaţia juridică şi suprafaţa acestuia rezultată din măsurători, atât timp cât pârâta nu a negat că a propus reclamanţilor teren în compensare în schimbul celui pentru care fusese emisă dispoziţie de restituire în natură şi pe care intenţiona să construiască dispensarul.
Instanţa de apel nu a cercetat dacă pârâta s-a preocupat să-i pună pe reclamanţi în posesie asupra terenului de 320 m.p. situat la nr. 18, în baza titlului executoriu reprezentat de dispoziţia nr. 141 din 15 octombrie 2001 şi dacă această suprafaţă de teren a fost inclusă în suprafaţa de 1063 m.p. înscrisă pe numele lui A.M. cu titlu de proprietate în CF (potrivit Încheierii nr. 15390 din 14 martie 2006 a Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov - fila 19 dosar apel).
Instanţa de apel nu a lămurit situaţia de fapt sub aspectele menţionate deşi, apelul este o cale devolutivă de atac, iar în condiţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., aplicabil, conform art. 298 C. proc. civ. şi în faza de judecată a apelului, judecătorii pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc, în scopul stabilirii corecte a situaţiei de fapt.
Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării vor fi administrate probele necesare pentru stabilirea tuturor aspectelor ce ţin de fondul cauzei privitoare la natura litigiului care a învestit instanţa în prezenta speţă, la amplasamentul imobilului în litigiu, respectiv dacă este vorba de imobilul situat str. T.V., dimensiunile şi vecinătăţile sale.
Instanţa de rejudecare va dispune orice probe va considera că sunt pertinente, concludente şi utile cauzei pentru identificarea imobilului şi a căror eventuală necesitate ar putea reieşi din dezbateri, va stabili dacă etapa punerii în posesie a dispoziţiei Primarului oraşului Pantelimon nr. 141 din 15 octombrie 2001 a fost finalizată şi dacă nu, în baza situaţiei juridice actuale a imobilului şi de modul cum au fost dezlegate toate celelalte chestiuni menţionate în precedentele considerente, ce soluţie procesuală se impune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii A.R., A.L. şi A.P., moştenitorii defunctei A.M., împotriva deciziei nr. 32/ A din 18 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6481/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6476/2011. Civil → |
|---|
