ICCJ. Decizia nr. 6819/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6819/2011
Dosar nr.19851/3/2009
Şedinţa publică din 6 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii N.G., N.M.Z., N.M. şi N.D. la data de 30 ianuarie 2008 şi înregistrată la Judecătoria sector 2 Bucureşti s-a solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.F.P., Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi S.C. A. S.A. obligarea pârâţilor la restituirea preţului şi comisionului achitat pentru contractele de cumpărare nr. X din 21 decembrie 1996, Y din 21 decembrie 1996 şi Z din 20 iulie 2000 pentru apartamentele din Bucureşti, sector 2, ce le-au deţinut în calitate de chiriaşi, respectiv sumele de 319,3 RON, 1.875,8 RON şi 4.600,2 RON – reactualizate cu indicele de inflaţie, obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre acest preţ şi valoarea de piaţă a imobilelor, la momentul evicţiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că prin contractele sus-menţionate, reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra – spaţiilor din imobilul respectiv.
Prin Sentinţa civilă nr. 3032/2003, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, s-a admis acţiunea reclamantului M.F.P., în contradictoriu cu N.G., N.M.Z., N.M. şi N.D., Municipiul Bucureşti şi S.C. A. S.A., s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare, reclamanţii fiind obligaţi să predea spaţiile în deplină proprietate şi posesie, reclamanţii pierzând orice drept asupra imobilelor ca urmare a desfiinţării titlului lor de proprietate.
Sentinţa a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1564 din 27 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
În drept s-au invocat prevederile art. 50 din Legea nr. 10/2001 şi HG nr. 250/2007, art. 1337, 1345, 1344 şi 1346 C. civ.
Pârâta S.C. A. S.A. prin întâmpinare a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, pentru lipsa de legitimare procesuală pasivă şi a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, pentru a răspunde potrivit Legii nr. 112/1995 şi Legii nr. 247/2005.
Prin Încheierea de şedinţă din data de 21 aprilie 2008, instanţa a admis excepţia privind lipsa de calitate procesuală pasivă a S.C. A. S.A.
Prin Sentinţa civilă nr. 1573 din 23 februarie 2009, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, în Dosarul nr. 1151/300/2008, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, conform art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., constatând potrivit expertizei tehnice de la dosar, că valoarea obiectului litigiului este peste 500.000 RON, făcându-se aplicarea art. 158 alin. (2) C. proc. civ.
Cauza declinată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub numărul de Dosar 1985/3/2009, iar la data de 24 iunie 2009 reclamanţii au depus o „cerere precizatoare", solicitând ca pârâţii să fie obligaţi la restituirea preţului actualizat piaţă al apartamentelor şi terenului aferent, situate în Bucureşti, sector 2, ca urmare a pierderii proprietăţii dobândite prin cele trei contracte de vânzare-cumpărare şi cu menţinerea motivării din acţiune şi în măsura în care se va aprecia că în cauză operează răspunderea pentru evicţiune potrivit art. 1337, vânzătorul să plătească, valoarea reală a bunului, invocându-se prevederile art. 1344 – 1345 C. civ., art. 40 alin. (21), art. 50 alin. (3), art. 501 din Legea nr. 1/2009 de modificare şi completare a Legii nr. 10/2001, cauza Raicu împotriva României.
Prin Sentinţa civilă nr. 284 din 3 martie 2010 a fost respinsă cererea de chemare în judecată faţă de Municipiul Bucureşti prin Primarul General, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără legitimare procesuală pasivă, s-a respins cererea de chemare în judecată faţă de pârâtul M.F.P., ca neîntemeiată, şi s-au respins cererile de chemare în garanţie formulate de S.C. A. S.A. şi M.F.P., ca rămase fără obiect.
S-a reţinut că legitimare procesuală pasivă are M.F.P., şi nu Municipiul Bucureşti în temeiul dispoziţiilor art. 50 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 1/2009.
Pentru a respinge cererea de chemare în judecată faţă de M.F.P. – ca neîntemeiată, s-a reţinut că pentru a se restitui preţul de piaţă al imobilelor, art. 501 din Legea nr. 10/2001 modificat prin Legea nr. 1/2009, impune ca respectivele contracte de vânzare-cumpărare să fi fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
S-a mai reţinut că prin hotărârile judecătoreşti de la dosar s-a stabilit, pe de o parte, preluarea imobilului de către stat fără titlu, iar pe de altă parte, faptul că la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, au fost încălcate prevederile Legii nr. 112/1995.
Pe cale de consecinţă, s-au respins şi cererile de chemare în garanţie – ca rămase fără obiect.
Împotriva acestei sentinţe şi împotriva încheierii de şedinţă din 24 februarie 2010, au declarat apel reclamanţii N.G., N.M.Z., N.M. şi N.D.
Se susţine că instanţa prin încheierea de şedinţă din data de 24 februarie 2010 a admis în mod eronat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Bucureşti, respingând în mod greşit acţiunea pe această excepţie, întrucât apelanţii – reclamanţi nu au renunţat la capătul de cerere privind preţul reactualizat cu indicele inflaţiei, pentru care este chemat să răspundă vânzătorul, potrivit art. 1344 C. civ.
În motivarea apelului, s-a mai arătat că Tribunalul Bucureşti s-a pronunţat cu privire la cererea de chemare în judecată, fără a avea în vedere precizarea acesteia prin care s-a solicitat obligarea pârâţilor la plata valorii de piaţă a imobilelor, fiind menţinute şi cererile iniţiale, la care nu s-a renunţat – respectiv obligarea pârâţilor la restituirea preţului achitat, reactualizat pentru cele trei contracte de vânzare-cumpărare.
Însăşi expertiza tehnică de la prima instanţă, a avut dublu obiectiv – să se stabilească valoarea de piaţă a imobilelor, dar şi preţul achitat reactualizat pentru cele trei contracte de vânzare-cumpărare.
În cererea precizatoare s-au invocat dispoziţiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi art. 1341 şi urm. C. civ.
Prin Decizia civilă nr. 590 A din 25 octombrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul, a desfiinţat în parte sentinţa, a trimis cauza spre rejudecarea capătului de cerere principală precizată având ca obiect restituirea preţului actualizat achitat de reclamanţi în temeiul Legii nr. 112/1995 precum şi a cererilor de chemare în garanţie formulate de pârâţii S.C. A. S.A. şi M.F.P. referitoare la acelaşi capăt de cerere. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut că reclamanţii au formulat o cerere precizatoare la primul termen de judecată fixat – 24 iunie 2009, prin care s-a arătat că „se menţine motivarea din acţiunea introductivă de instanţă şi în plus" s-a cerut, în contradictoriu cu cei doi pârâţi, să se dispună restituirea preţului de piaţă al imobilelor pierdute urmare a acţiunii în revendicare, invocându-se şi evicţiunea, pentru care este chemat să răspundă vânzătorul, potrivit art. 1344 şi urm. C. civ.
S-a reţinut că instanţa de fond s-a pronunţat cu privire la cererea precizatoare apreciată ca o modificare a acţiunii iniţiale, în mod greşit, deşi în precizare s-a arătat că se menţin şi pretenţiile iniţial formulate – respectiv obligarea pârâţilor M.F.P. şi a Municipiul Bucureşti prin Primarul General, la restituirea preţului plătit în baza Legii nr. 112/1995 pentru cele trei contracte de vânzare-cumpărare şi a comisionului de 1%, reactualizate, formulându-se şi cerere întemeiată în drept pe art. 1344 şi urm. C. civ., solicitându-se pe lângă preţul vânzării, şi „excedentele valorii în timpul evicţiunii (...) toate spezele necesare, utile şi de întreţinere" pentru care este chemat vânzătorul să răspundă.
S-a mai reţinut că în mod corect instanţa de fond a reţinut că obligaţia restituirii preţului actualizat plătit de chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile se face de M.F.P.
Cu privire la încheierea interlocutorie din 24 februarie 2010 privind admiterea excepţiei lipsei de legitimare procesuală pasivă a Municipiului Bucureşti s-a reţinut că este legală şi în consecinţă a fost menţinută, ca şi restul dispoziţiilor din sentinţă referitoare la respingerea cererii privind plata preţului de piaţă, faţă de Municipiul Bucureşti, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără legitimare procesuală pasivă.
Nu s-a făcut distincţia de către instanţa de fond cu privire la cele două situaţii cu privire la care se dispune diferit respectiv prin art. 50 alin. (3) şi art. 501 din Legea nr. 10/2001.
În speţă, a reţinut instanţa de apel, reclamanţii nu îndeplinesc cerinţele art. 501, întrucât prin Sentinţa civilă nr. 3032 din 5 mai 2002, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti – rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1121 din 3 iulie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi Decizia civilă nr. 1564 din 27 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a constatat nulitatea absolută a celor trei contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu eludarea Legii nr. 112/1995, reclamanţii fiind obligaţi să lase în deplină proprietate şi posesie imobilele, fostului proprietar, M.F.P.
Soluţia primei instanţe privind respingerea celor două cereri de chemare în garanţie – ca rămase fără obiect, a fost găsită greşită, în condiţiile în care, acestea vizează consecinţele căderii în pretenţiuni a titularilor lor şi respectiv a pârâţilor în cauză, în raport de modul de soluţionare a acţiunii şi a celor două cereri cu privire la care instanţa a omis a se pronunţa.
Împotriva Deciziei nr. 590 A din 25 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie pârâtul M.F.P. prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 10/2001 cu modificările aduse de Legea nr. 1/2009.
Astfel reclamanţii nu îndeplinesc condiţiile stabilite de dispoziţiile art. 501 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009 şi nu pot beneficia de restituirea preţului de piaţă cerut prin acţiune.
În ce priveşte solicitarea din precizarea de acţiune privind preţul actualizat, nu poate fi primită deoarece s-ar modifica obiectul acţiunii şi nu este posibil a se reveni asupra acestuia, mai ales că şi din precizare rezultă că se solicită restituirea preţului de piaţă.
Recursul nu este fondat şi va fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată „Restituirea preţului actualizat plătit de chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările şi completările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile se face de către M.F.P. din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare."
Prin Legea nr. 1/2009 a fost introdus art. 501 care în alin. (1) dispune: „Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor/.../".
Acţiunea reclamantului M.F.P. în contradictoriu cu pârâţii (reclamanţi în prezenta cauză) N.G., N.M.Z., N.M. şi N.D., Primăria Municipiului Bucureşti şi S.C. A. S.A. a fost admisă fiind constatată nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. X din 21 decembrie 1996, Y din 21 decembrie 1996 şi Z din 20 iulie 2000, încheiate în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 cu Primăria Municipiului Bucureşti – S.C. A. S.A. (Decizia nr. 1564 din 27 septembrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă - Dosar nr. 1151/300/2008 Judecătoria sector 2).
Constatându-se nulitatea absolută a celor trei contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 se deschide pentru reclamanţi vocaţia de a beneficia potrivit dispoziţiilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată de restituirea preţului actualizat plătit.
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat restituirea preţului şi comisionului achitat, reactualizat cu indicele de inflaţie, obligarea pârâţilor la plata sumei calculate prin diferenţa dintre valoarea de piaţă la momentul evicţiunii şi suma totală, iar prin precizarea de acţiune s-a solicitat obligarea pârâţilor la restituirea preţului actualizat plătit – Dosar nr. 19851/3/2009 Tribunalul Bucureşti.
În cererea precizatoare este indicat expres ca temei juridic art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului rezultă că tribunalul s-a pronunţat doar cu privire la obiectul acţiunii aşa cum a fost prezentat în cererea de chemare în judecată şi conform dispoziţiilor art. 501 din Legea nr. 10/2001 nu şi cu privire la cererea precizatoare.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, nu pot fi primite criticile recurentului, hotărârea instanţei de apel fiind legală.
Aşa fiind în temeiul dispoziţiilor art. 312 pct. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul M.F.P. prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 590 A din 25 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 6821/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6818/2011. Civil → |
|---|
