ICCJ. Decizia nr. 6822/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6822/2011
Dosar nr.862/43/2007
Şedinţa publică din 6 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 962 din 22 iunie 2007, Tribunalul Mureş a admis în parte contestaţia formulată de F.I.E. în contradictoriu cu Primăria Sângeorgiu de Mureş şi, în consecinţă a dispus modificarea Dispoziţiei nr. 135 din 31 octombrie 2001 emisă de Primarul comunei Sângeorgiu de Mureş în sensul admiterii cererii formulate de contestatorul F.I.E. şi obligarea la plata despăgubirilor pentru cota de 1/4 parte din imobilele înscrise în C.F., nr. top. ... compus din teren şi construcţii, care îi revin în calitate de moştenitor al proprietarilor extrabulari de la care au fost preluate imobilele de stat.
Prin aceeaşi hotărâre, a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de K.L. împotriva Deciziei nr. 135 din 31 octombrie 2001 emisă de Primarul comunei Sângeorgiu de Mureş.
Tribunalul a reţinut că litigiul cu a cărui soluţionare a fost învestit poate viza doar cota de 1/2 parte din imobilul revendicat, adică partea deţinută de defunctul F.J. - antecesorul reclamantului F.I.E., însă, întrucât acesta mai are un frate – după cum rezultă din actele de stare civilă depuse în Dosarul nr. 8833/2000 al Judecătoriei Târgu Mureş (ataşat), contestaţia reclamantului este întemeiată în parte, respectiv doar pentru cota de 1/4 şi prin acordarea de despăgubiri, sub acest ultim aspect reţinându-se că imobilul este ocupat de Complexul de Tratament, Odihnă şi Agrement „Băile Sărate" Sângeorgiu de Mureş şi formează obiectul unui contract de concesiune aflat în derulare.
Împotriva hotărârii anterior descrise au declarat apel reclamanţii, solicitând admiterea integrală a acţiunii, respectiv prin restituirea în natură a imobilului, în cote de câte 1/2 parte.
La termenul de judecată din 11 martie 2008, Curtea a dispus conexarea la prezenta cauză a Dosarului nr. 953/43/2007, în care a fost atacată Sentinţa civilă nr. 1329 din 4 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. 3281/2004, hotărâre prin care, cu referire la acelaşi imobil, a fost admisă în parte contestaţia formulată de reclamanţii K.A. şi K.A. în contradictoriu cu pârâţii Primăria comunei Sângeorgiu de Mureş, prin primar şi Prefectura judeţului Mureş şi, drept consecinţă, s-a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamantului K.A. a cotei de 1/2 parte din imobilul situat în comuna Sângeorgiu de Mureş, cunoscută sub denumirea de „Băile iodo-bromurate Sângeorgiu de Mureş", în perimetrul redat cu contur verde pe planul de situaţie anexă la raportul de expertiză topo efectuat în cauză de expertul topo M.M., care face parte integrantă din hotărâre, suprafaţa de teren măsurată de expert fiind de 13,46 ha - imobilul fiind iniţial înscris în C.F. 1597 Sângeorgiu de Mureş, nr. top. ...; s-a constatat că reclamantul este îndreptăţit pentru cota sa de 1/2 parte, la măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru construcţiile demolate, constând în: un edificiu pentru restaurant, o clădire pentru maşini (maşinile cu aburi), un pavilion pentru muzică, o casă de locuit cu două camere, baie, cămară, antreu şi pentru o suprafaţă de 4,34 ha teren, ce vor fi stabilite potrivit valorii de piaţă stabilită conform standardelor internaţionale; s-a constatat că imobilul cunoscut sub denumirea de Băile iodo-bromurate Sângeorgiu de Mureş, în perimetrul redat cu contur verde pe planul de situaţie anexă la raportul de expertiză topo întocmit de expert M.M., formează obiectul contractului de concesiune încheiat la data de 19 aprilie 1999 între Primăria Sângeorgiu de Mureş şi S.C. C.R.C. S.R.L., denumirea societăţii concesionare fiind ulterior schimbată în S.C. B.S. S.R.L., cu sediul în Sângeorgiu de Mureş, a fost obligat reclamantul K.A. la respectarea contractului de concesiune, în condiţiile stabilite de art. 14 din Legea nr. 10/2001; a fost obligat reclamantul K.A. să respecte afectaţiunea imobilului cunoscut sub denumirea de Băile iodo-bromurate Sângeorgiu de Mureş, în perimetrul redat cu contur verde pe planul de situaţie anexă la raportul de expertiză topo întocmit de expert M.M., pe o perioadă de 3 ani; s-au respins în principiu cererile de intervenţie în interes propriu formulate de F.I.E. şi K.L.; s-a respins cererea reclamanţilor pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul „Hotel cu 12 camere", înscris iniţial în C.F. 521/II Sângeorgiu de Mureş şi înscris în prezent în C.F.4089 Sângeorgiu de Mureş, nr. top. ..., conform Sentinţei civile nr. 483/9 iunie 2003, pronunţată de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. 2320/2003, irevocabilă; a fost obligată pârâta Prefectura judeţului Mureş la plata în favoarea reclamantului K.A. în sumă de 20.000 RON, cu titlu de despăgubiri; a fost obligat pârâtul Primarul comunei Sângeorgiu de Mureş, la plata în favoarea aceluiaşi reclamantul a sumei de 2000 RON, cu titlu de despăgubiri; au fost obligaţi pârâţii Prefectura judeţului Mureş şi Primăria comunei Sângeorgiu de Mureş, prin primar, la plata în favoarea reclamanţilor, a sumei de 3286,5 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, potrivit actelor depuse în copie la dosar, imobilul din litigiu a fost cumpărat de K.A. şi F.J., astfel că, în raport de prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reclamanţii-succesori ai celui dintâi, au calitatea de persoane îndreptăţite doar pentru o cotă de 1/2 parte, cealaltă cotă revenind moştenitorilor coproprietarei.
În ceea ce priveşte natura măsurilor reparatorii, instanţa a avut în vedere principiul restituirii în natură, prevăzut de art. 1.1 şi art. 7.1 din Legea nr. 10/2001, respectiv identificarea topografică realizată de expertul tehnic desemnat în cauză şi constatările cercetării la faţa locului, reţinând că părţile nu au solicitat efectuarea unei expertize în specialitatea construcţii, acceptând că la momentul formulării notificării – în anul 2001, din clădirile vechi, naţionalizate, mai existau doar pavilionul pentru băi şi vane, precum şi bazinul de baie cu apă sărată, în aer liber, astfel că pentru construcţiile demolate s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în conformitate cu dispoziţiile art. 1.2, art. 7.2 şi art. 10.1 din Legea nr. 10/2001.
În schimb, s-a constatat că nu poate fi primită solicitarea vizând construcţia „Hotel cu 12 camere", întrucât aceasta a format obiectul unei alte judecăţi, fiind restituită prin Sentinţa civilă nr. 483 din 9 iunie 2003 a Tribunalului Mureş în favoarea unor alte persoane terţe faţă de litigiul dedus judecăţii.
În ceea ce priveşte cererile de intervenţie în interes propriu, formulate de F.I.E. şi K.L., s-a apreciat că acestea nu sunt admisibile, prin prisma dispoziţiilor art. 49 C. proc. civ., deoarece intervenienţii au demarat pe cale separată procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, acţiunea lor fiind soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 962 din 22 iunie 2007 a Tribunalului Mureş.
Împotriva hotărârii anterior descrise au declarat apel reclamanţii K.A. şi K.A., pârâţii Prefectura judeţului Mureş şi Primăria comunei Sângeorgiu de Mureş, precum şi intervenientul K.L.
De asemenea, intervenientul F.I.E. a declarat recurs împotriva Încheierii din 7 decembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Mureş în acelaşi Dosar (nr. 3281/2004), prin care s-a constatat că cererea de intervenţie a acestuia a fost respinsă în principiu la un termen anterior de judecată, respectiv prin Încheierea din 8 decembrie 2005.
Reclamanţii K.A. şi K.A. au solicitat admiterea integrală a acţiunii, criticând hotărârea primei instanţe sub aspectul soluţiei de restituire în natură doar a cotei de 1/2 parte din imobilul revendicat, deşi se recunoaşte că au fost unicii proprietari înainte de preluarea abuzivă, precum şi sub aspectul daunelor interese acordate, susţinând că acestea însumau 630 milioane lei la data pronunţării.
În urma conexării celor două dosare înregistrate în apel (prin Încheierea din 11 martie 2008), Curtea a dispus – la termenul de judecată din 8 aprilie 2008, recalificarea în apel a recursului declarat de intervenientul F.I.E. împotriva Încheierii din 7 decembrie 2006 (Dosar nr. 3281/2004), a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii acestuia, în raport de prevederile art. 282 alin. (2) C. proc. civ. şi a respins excepţia tardivităţii aceluiaşi apel, precum şi excepţia tardivităţii depunerii motivelor de apel de către pârâta Primăria comunei Sângeorgiu de Mureş, ambele excepţii fiind invocate de reclamanţii K.A. şi A. (Dosar nr. 862/43/2007).
S-a reţinut că, dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu a aparţinut, la data preluării acestuia de către Statul Român, în cote egale de câte 1/2 parte, defuncţilor H.H. şi K.A., sub acelaşi aspect observându-se că, prin adresele comunicate defunctului dr. F.J. la data de 28 aprilie 1941, 12 iunie 1942 şi 20 februarie 1943, Banca Generală de Economii din Sibiu a confirmat achitarea integrală a preţului, recunoscând că figurează doar formal în cartea funciară, transcrierea proprietăţii fiind împiedicată de litigiul intervenit între cumpărătorii dr. F.J. (soţia dr. F.J.) şi K.A. (Dosar nr. 862/43/2007).
De asemenea, pentru considerentele anterior expuse, desprinse din înscrisurile examinate în alineatele precedente, apare ca fiind lipsit de relevanţă şi faptul că în cuprinsul Ordinului de rechiziţie emis la data de 23 aprilie 1948 au fost menţionaţi ca proprietari K.A. şi K.O., fiii lui K.A. (Dosar nr. 3281/2004, Tribunalul Mureş).
Prin urmare, în raport de prevederile art. 4 alin. (2), raportat la art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, Curtea a constatat că au calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, în cote de câte ½, reclamanţii F.I.E. - pe de o parte, respectiv K.A. şi K.A. (succesoarea lui K.O., fratele lui K.A.), pe de altă parte, cu referire la situaţia celui dintâi, reţinându-se în mod greşit de către prima instanţă, prin Sentinţa civilă nr. 962 din 22 iunie 2007, că ar fi îndreptăţit la măsuri reparatorii doar pentru o cotă de 1/4, pe considerentul că mai are un frate, sub acest aspect impunându-se a se da eficienţă prevederilor art. 4 alin. (4) din lege, în conformitate cu care, moştenitorii care au depus cerere de restituire în termen, vor profita şi de cota celor care nu au urmat o astfel de procedură.
În ceea ce îl priveşte pe reclamantul K.L., Curtea a constatat că, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, acesta nu a făcut dovada unei astfel de calităţi, tatăl său - K.S., fiind fratele lui K.A., coproprietar în cotă de 1/2 a imobilului revendicat, astfel că este înlăturat de la moştenire de succesorii acestuia.
În ceea ce priveşte situaţia edificiului denumit „Hotel pavilion tratament", despre care acelaşi reclamant susţine că a constituit proprietatea mamei sale – invocând în acest sens adresa din 29 aprilie 1949, emisă de Comitetul Provizoriu al Comunei Urbane Târgu Mureş şi transmisă Ministerului Afacerilor Interne (Dosar nr. 862/43/2007), Curtea a constatat că nici această critică nu poate fi primită, întrucât imobilul menţionat a fost restituit în favoarea altor persoane, prin Sentinţa civilă nr. 483 din 9 iunie 2003 a Tribunalului Mureş, intrată în puterea lucrului judecat (Dosar nr. 862/43/2007).
Pentru motivele arătate, apelul declarat de reclamantul K.L. – reclamant în dosarul menţionat şi intervenient în interes propriu în Dosarul nr. 3281/2004, a fost respins ca nefondat.
În ceea ce priveşte apelul declarat de intervenientul în interes propriu F.I.E. împotriva Încheierii din 7 decembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Mureş în acelaşi dosar, Curtea a constatat că acesta este inadmisibil, în raport de prevederile art. 282 alin. (2) C. proc. civ., întrucât este vorba de o încheiere premergătoare, iar intervenientul nu a atacat Sentinţa civilă nr. 1329 din 4 octombrie 2007, pronunţată în dosarul menţionat.
Pe de altă parte, raportat la ansamblul considerentelor anterior relevate, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 296 C. proc. civ., a admis apelurile declarate de reclamanţii K.A. şi K.A. şi de pârâta Primăria comunei Sângeorgiu de Mureş împotriva Sentinţei civile nr. 1329 din 4 octombrie 2007, precum şi apelul declarat de reclamantul F.I.E. împotriva Sentinţei civile nr. 962 din 22 iunie 2007, în sensul schimbării în parte a celor două hotărâri judecătoreşti.
Astfel, s-a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru construcţiile demolate descrise în cuprinsul dispozitivului Sentinţei civile nr. 1329 din 4 octombrie 2007 – aspect cu privire la care nu au fost formulate critici în apel, precum şi pentru o suprafaţă de teren în întindere de 82.229 mp, reprezentând diferenţa dintre suprafaţa constatată prin aceeaşi expertiză ca fiind expropriată de la antecesorii reclamanţilor – respectiv 213.099 mp şi suprafaţa disponibilă pentru restituire în natură – de 130.870 mp, din cuprinsul expertizei tehnice menţionate reieşind că restul terenului a format obiectul Legii nr. 18/1991, fiind atribuită altor persoane.
În fine, Curtea a apreciat ca fiind legală soluţia obligării pârâtelor Prefectura jud. Mureş şi Primăria comunei Sângeorgiu de Mureş, la plata de despăgubiri în favoarea reclamanţilor, pentru nesoluţionarea într-un termen rezonabil a notificării, observându-se că apărările celor două pârâte nu au niciun corespondent în dispoziţiile Legii nr. 10/2001, care, din contră, prin prevederile art. 25 alin. (1) a stabilit un termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau a actelor doveditoare, înăuntrul căruia entitatea astfel învestită să se pronunţe prin emiterea unei decizii sau dispoziţii motivate.
Curtea a respins apelurile declarate de pârâta Prefectura judeţului Mureş şi de intervenientul K.L. împotriva Sentinţei civile nr. 1329 din 4 octombrie 2007, a respins ca inadmisibil apelul declarat de intervenientul F.I.E. împotriva Încheierii din 7 decembrie 2006 şi a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul K.L. împotriva Sentinţei civile nr. 962 din 22 iunie 2007 şi a admis apelurile declarate de reclamanţii K.A. şi K.A. şi de pârâta Primăria comunei Sângeorgiu de Mureş împotriva Sentinţei civile nr. 1329 din 4 octombrie 2007, precum şi apelul declarat de reclamantul F.I.E. împotriva Sentinţei civile nr. 962 din 22 iunie 2007, cu consecinţa schimbării în parte a celor două hotărâri judecătoreşti, conform celor anterior expuse.
De asemenea, s-au menţinut restul dispoziţiilor celor două sentinţe atacate, iar în temeiul prevederilor art. 276 C. proc. civ., au fost compensate cheltuielile de judecată suportate de părţile aflate în litigiu.
Împotriva Deciziei civile nr. 104/A/2010, pronunţată de Tribunalul Mureş, au declarat recurs pârâtele Primăria Sângeorgiu de Mureş, Prefectura Judeţului Mureş şi intervenienţii K.L. şi F.I.E.
Intervenientul F.I.E. a susţinut următoarele motive de nelegalitate.
Având în vedere că demersurile sale privind restituirea imobilului au fost începute oficial din 19 martie 1991, precum şi faptul că pe parcursul celor 19 ani au somat şi atenţionat pârâta Primăria com. Sângeorgiu de Mureş, nu se poate reţine că cel din urmă contract de concesionare s-a încheiat în condiţii legale.
Se solicită a se avea în vedere că el a contestat însăşi măsura actului normativ, prin care acest imobil (în parte) a fost trecut în categoria domeniului public, iar instanţa supremă, a statuat în sensul de a se soluţiona mai întâi prezenta cerere de revendicare, iar apoi în funcţie de soluţia primită, să promoveze o cerere nouă cu privire la natura juridică a acestui imobil.
Intervenientul K.L. a susţinut următoarele critici de nelegalitate.
Greşit s-a reţinut că nu ar fi făcut dovada faptului că este fiul lui K.S., acesta fiind frate cu apelantul K.A., care a fost declarat proprietar tabular al imobilului.
Se consideră că, greşit s-a considerat că, nu ar fi depus actele de stare civilă din care să rezulte rudenia recurentului cu persoanele fizice K.A. şi K.S., deoarece cererea, mai exact notificarea înaintată în baza Legii nr. 10/2001 conţine toate elementele de identificare certă a intervenientului.
Recurenta pârâtă Prefectura judeţului Mureş a susţinut următoarele critici de nelegalitate a hotărârii recurate.
Hotărârea instanţei de fond şi a celei de apel, sunt date cu greşita aplicare a legii, corespunzător succesiunii acesteia în timp. După cum se poate constata, prin Decizia civila nr. 104/A din 28 iunie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, ca şi motivare a acordării despăgubirilor solicitate de reclamanţii intimaţi, a considerat ca fiind incidente prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în sensul că este reglementat ca în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau a actelor doveditoare, entitatea învestită să se pronunţe asupra acesteia, fără însă a se raporta la care formă a legii, la cea iniţială, la cea republicată sau actualizată.
De asemenea, este de reţinut şi conţinutul notificării, care nu a fost unul simplu, obişnuit, ci a vizat reconstituirea dreptului de proprietate pentru un ansamblu de imobile, terenuri şi construcţii, dintre care unele din acestea au fost reconstituite anterior în favoarea unor persoane îndreptăţite în temeiul legilor fondului funciar.
De asemenea este de observat, că unele construcţii aferente imobilelor solicitate erau nou edificate, iar altele din cele solicitate nu mai existau, altele erau în domeniul public al localităţii Sângeorgiu de Mureş şi formau obiectul unui contract de concesiune. În acest context, întrucât potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001, bunurile care făceau obiectul Notificării în vederea retrocedării, erau exceptate de la restituirea în natură, fiind cuprinse în domeniul public al comunei Sângeorgiu de Mureş nr. X, prin Hotărârea consiliului local nr. 27 din 28 august 2000 (deci anterior apariţiei Legii nr. 10/2001), iar asupra acestor bunuri exista şi contractul de concesiune încheiat pentru o perioadă de 49 de ani.
Faţă de modificarea legii, notificările care făceau obiectul despăgubirilor băneşti, erau direcţionate Primăriilor pentru a dispune cu privire la posibilitatea restituirii în natură a bunurilor care anterior erau exceptate de la restituire prin art. 16 din Legea nr. 10/2001, sau a acordării compensării cu alte bunuri, iar numai în situaţia în care nu era posibilă niciuna din modalităţile arătate, notificarea depusă de către persoana îndreptăţită, urma a fi comunicată Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, pentru a fi analizată în vederea acordării de despăgubiri, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Ulterior, legiuitorul revine şi asupra Titlului VII din Legea nr. 247/2005 prin OUG nr. 81/2007, prin care se stabileşte posibilitatea acordării în numerar în sumă maximă de 500.000 RON prin titlul de plată la cererea persoanei îndreptăţite şi/sau a acordării unui titlu de conversie în acţiuni la Fondul Proprietatea.
Având în vedere modificările succesive de legislaţie în materia restituirii imobilelor naţionalizate sau a acordării despăgubirilor după caz, Instituţia Prefectului judeţului Mureş nu poate fi acuzată de pasivitate, iar aşa zisul prejudicial moral al persoanei beneficiare nu poate fi reţinut, întrucât nu a existat o intenţie din partea Instituţiei Prefectului judeţului Mureş în crearea vreunui prejudiciu, în sensul celor reglementate de art. 998 C. civ.
Se concluzionează netemeinicia obligării la plata sumelor arătate.
Se invocă în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta – pârâtă Primăria Sângeorgiu de Mureş a susţinut următoarele critici de nelegalitate a deciziei recurate.
Se critică Decizia atacată deoarece aceasta cuprinde dispoziţii contradictorii, pentru că, deşi în dispozitiv se reţine că admite apelul declarat de pârâta Primăria Sângeorgiu de Mureş împotriva Sentinţei civile nr. 1329 din 04 octombrie 2007, totuşi dispune restituirea în natură către reclamanţii K.A., K.A. şi F.I.E., a imobilului situat în Sângeorgiu de Mureş, înscris în C.F., nr. cadastral ..., cunoscut sub denumirea "Băile iodo-bromurate Sângeorgiu de Mureş," şi suprafaţa de 130.870 mp teren.
Se consideră că, instanţa de apel nu a cercetat fondul cauzei şi nu a administrat nicio probă scrisă, prezentată în cauză, motivând sentinţa deosebit de simplist, şi fără arătarea motivelor de fapt şi de drept care au format opinia instanţei, în sensul restituirii în natură a imobilului în litigiu.
În acest sens, se menţionează că, în cursul cercetărilor judecătoreşti din faţa instanţei de apel au fost depuse o serie de acte cu care au făcut dovada faptului că imobilul din litigiu face parte din domeniul public, astfel că, imobilul în ansamblul său constituie în prezent un ansamblu de agrement şi tratament terapeutic, fiind în proprietatea publică a localităţii Sângeorgiu de Mureş. Totodată se arătă că pe terenul imobilului revendicat există trei surse de apă sărată, folosite în exclusivitate în procesul de tratament balneo-climateric.
Se consideră că imobilul revendicat reprezintă o amenajare de utilitate publică conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va lua act de renunţarea la judecata recursului declarat de intervenientul F.I.E., pentru considerentele ce succed.
Dispoziţiile art. 246 C. proc. civ. prevăd că reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă.
Manifestarea de voinţă, în sensul de a renunţa la judecată, reprezintă o desistare, deci un act de dispoziţie. Cum recurentul-intervenient F.I.E. a înţeles să renunţe la recursul declarat, depunând o declaraţie autentică de retragere a căii de atac, instanţa va lua act de renunţarea la recursul declarat.
Recursul declarat de intervenientul K.L. va fi respins ca tardiv pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speţă, Decizia civilă a fost comunicată intervenientului K.L. la data de 22 iulie 2010, în recursul declarat de către acesta împotriva deciziei instanţei de apel a fost introdus la data de 10 august 2010.
Fiind introdus peste termenul de 15 zile reglementat de lege, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va constata tardivitatea declarării acestuia.
Recursul declarat de recurenta pârâtă Prefectura Mureş este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
În cauză în mod eronat instanţa de apel a considerat că sunt întemeiate elementele răspunderii civile delictuale în ceea ce o priveşte pe pârâta Prefectura judeţului Mureş. Pentru a fi incidente dispoziţiile art. 998 C. civ. şi astfel să poată fi angajată răspunderea civilă delictuală a acestei pârâte, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa prejudiciului, a faptei ilicite şi a legăturii de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită. Or, în speţă, nu s-a făcut dovada că ar exista o faptă ilicită a pârâtei Prefectura Mureş care ar fi creat un prejudiciu reclamanţilor prin nesoluţionarea notificării formulate.
Susţinerile recurentei pârâtei Prefectura judeţului Mureş apar ca fiind fondate, deoarece în contextul legislativ anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, notificările nu puteau fi soluţionate în mod favorabil conform Legii nr. 10/2001 (art. I prin titlul I a pct. 37 al Legii nr. 247/2005) notificările erau direcţionate primăriilor pentru a se dispune cu privire la posibilitatea restituirii în natură a bunurilor care anterior erau exceptate de la restituire conform art. 16 din Legea nr. 10/2001 sau a acordării compensării cu alte bunuri, iar dacă nu era posibilă restituirea în natură sau prin compensare, notificarea urma a fi comunicată Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţii, în vederea acordării de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru aceste motive, obligarea pârâtei Prefectura judeţului Mureş la plata de daune morale nu se justifică, motiv pentru care în baza art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul, se va modifica Decizia civilă în sensul casării în parte a deciziei şi a Sentinţei nr. 1329 din 04 octombrie 2007 a Tribunalului Mureş, în sensul înlăturării dispoziţiei de obligare a Prefecturii Mureş la plata sumei de 20.000 RON cu titlu de despăgubiri.
Având în vedere art. 274 C. proc. civ., prin înlăturarea dispoziţiei de obligare a acestei pârâte la plata despăgubirilor către reclamanţi, se va înlătura şi dispoziţia instanţei de obligare la plata cheltuielilor de judecată. Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi ale deciziei recurate.
Recursul declarat de pârâta Prefectura Sângeorgiu de Mureş va fi însă respins pentru considerentele ce succed:
Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., invocat de această recurentă, este necesar ca hotărârea recurată să cuprindă motive contradictorii sau străine de natura pricinii, ori Decizia recurată cuprinde acele considerente de fapt şi de drept în temeiul căreia instanţa şi-a format convingerea, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 261 alin. (5) C. proc. civ.
Nici susţinerea recurentei-pârâte privind necercetarea fondului cauzei nu se justifică, instanţele de fond s-au pronunţat pe cererile deduse judecăţii astfel că, motivele invocate de recurenta-pârâtă Primăria Sângeorgiu de Mureş nu pot conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate sub acest aspect, al nemotivării acestei hotărârii.
Nici motivul de nelegalitate privind caracterul de „amenajare de utilitate publică" al terenului ce a fost restituit în natură nu se justifică.
Instanţa de apel a interpretat în mod just dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 10/2001 şi a considerat că suprafaţa de 3.870 mp este afectată drumului de acces în zonă, numai această suprafaţă de teren neputând fi restituită în natură.
Legea nr. 10/2001 a instituit principiul restituirii în natură a imobilelor conform art. 1 alin. (1), dispoziţie legală ce a fost în mod just interpretată şi aplicată de instanţa de apel.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Primăria Sângeorgiu de Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunţarea la judecată a recursului declarat de intervenientul F.I.E. împotriva Deciziei civile nr. 104A din 28 iunie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale.
Respinge ca tardiv recursul declarat de intervenientul K.L. împotriva Deciziei civile nr. 104A din 28 iunie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale.
Admite recursul declarat de pârâta Prefectura Judeţului Mureş împotriva Deciziei civile nr. 104A din 28 iunie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale.
Casează în parte Decizia atacată şi în parte Sentinţa civilă nr. 1329 din 04 octombrie 2007 a Tribunalului Mureş, în sensul că înlătură dispoziţia de obligare a instituţiei Prefectura judeţului Mureş la plata a 20.000 RON cu titlu de despăgubiri, precum şi obligarea pârâtei Prefectura judeţului Mureş la plata cheltuielilor de judecată.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei atacate şi a Sentinţei civile nr. 1329 din 04 octombrie 2007 a Tribunalului Mureş.
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria Sângeorgiu de Mureş împotriva Deciziei civile nr. 104A din 28 iunie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale.
Obligă pârâta Primăria Sângeorgiu de Mureş la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 240 RON către reclamanţii K.A.Z. şi K.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 6823/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6821/2011. Civil → |
|---|
