ICCJ. Decizia nr. 6824/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6824/2011
Dosar nr.252/30/2009
Şedinţa publică din 6 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 17 august 2001 reclamanta P.M. a înregistrat o notificare - în temeiul Legii nr. 10/2001 - prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Buziaş, înscris în CF Buziaş, imobil trecut în proprietatea statului, cererea fiind formulată în calitatea sa de fostă coproprietară tabulară, dar şi ca moştenitoare legală a coproprietarilor tabulari ai imobilului, anterior trecerii abuzive a acestuia în proprietatea statului român (respectiv părinţii acesteia - numiţii W.M. şi W.E.).
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiş la data de 19 ianuarie 2009, reclamanta P.M. a chemat în judecată pe pârâţii Primarul Oraşului Buziaş şi Statul Român prin Consiliul Local al oraşului Buziaş solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună soluţionarea pe fond a notificării; să se constate trecerea abuzivă a imobilului în proprietatea statului român; să se dispună restituirea în natură a imobilului; să se dispună rectificarea cărţii funciare, în sensul radierii dreptului de proprietate a statului român şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra întregului imobil, cu titlu de restituire - ca fost proprietar şi respectiv, ca moştenitoare a foştilor proprietari tabulari.
În motivare, reclamanta a arătat că imobilul a aparţinut în coproprietate reclamantei şi respectiv, părinţilor săi defuncţi, că în anul 2001, prin notificarea depusă, reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului, însă până în prezent pârâtul Primarul oraşului Buziaş nu şi-a îndeplinit obligaţia de emitere a dispoziţiei motivate în forma stabilită de lege.
Tribunalul a apreciat ca întemeiată excepţia invocată prin întâmpinare privitoare la calitatea procesuală pasivă a pârâtului Statul Român prin Consiliul Local al Oraşului Buziaş, motivat de faptul că, din cartea funciară actualizată Buziaş, rezultă că imobilele revendicate au fost preluate de către statul român prin confiscare, motiv pentru care actualul proprietar nu poate fi decât statul care ar fi reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice dacă bunul ar prezenta interes naţional, ceea ce nu este cazul, sau de unitatea administrativ-teritorială, anume Municipiul Timişoara prin Primar.
Excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale active invocate prin întâmpinare au fost apreciate ca neîntemeiate, pentru că, entităţii învestite cu soluţionarea notificării îi este recunoscută competenţa de soluţionare, însă soluţia poate fi verificată de instanţa de judecată în temeiul dreptului de acces la instanţă, garantat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, după cum înstrăinarea imobilului revendicat în baza Legii nr. 112/1995 şi dispoziţiile art. 7 alin. (1) indice 1 şi alin. (5) din Legea nr. 10/2001 aşa cum a fost modificată de Legea nr. 1/2009 reprezintă o chestiune de temeinicie a acţiunii de revendicare, iar nu de admisibilitate.
Prin Sentinţa civilă nr. 828 din 30 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Consiliul Local al Oraşului Buziaş, fiind respinsă acţiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât. Instanţa de fond a admis în parte acţiunea, a constatat că imobilul a trecut în proprietatea statului român în mod abuziv, a dispus restituirea în natură către reclamantă a cotei de 1/2 din imobilele cu nr. top. ... şi ..., a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei, cu titlu de restituire în baza Legii nr. 10/2001 şi moştenire şi a dispus acordarea de despăgubiri reclamantei în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru cota de 1/2 din imobilele cu nr. top. ..., ..., ..., înscrise în cartea funciară 2267 Buziaş şi cartea funciară 2642 Buziaş.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut faptul că reclamanta şi-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită la cota de 6/12 din imobilele înscrise în CF Buziaş, nr. top ..., ..., ..., ..., ce a aparţinut acesteia şi autorilor săi. Din Sentinţa civilă nr. 1599 din 26 mai 1959 pronunţată de Tribunalul Popular al Raionului Lugoj Regiunea Timişoara, s-a reţinut faptul că nr. top ... şi ... au trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951, motiv pentru care sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 10/2001. Deşi în hotărârea judecătorească figurează doar două numere topografice, în cartea funciară la poziţia 39 s-a înscris preluarea în baza sentinţei menţionate a tuturor numerelor revendicate de reclamantă. Cu toate acestea, modalitatea de reparare a prejudiciului a fost stabilită în mod diferit, pentru că nu toate bunurile se mai află în proprietatea statului, o parte fiind înstrăinate, cum este cazul construcţiilor de la nr. top ..., în baza Legii nr. 112/1995, sau restituite altor persoane, cum este cazul nr. top ..., ..., aşa cum reiese din CF Buziaş. S-a constatat că imobilele cu nr. top ... şi ..., pot fi restituite în natură, câtă vreme în prezent aceste imobile se află în proprietatea statului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Primarul oraşului Buziaş susţinând că prima instanţă în mod nelegal a dispus restituirea în natură a cotei de 1/2 din imobilele înscrise în CF Buziaş nr. top. ... şi ..., hotărârea fiind în contradicţie cu prevederile art. 7 alin. (1) şi alin. (5) din Legea nr. 10/2001 aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 1/2009, care reglementează faptul că nu se restituie în natură imobilele înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 şi nici terenurile aferente acestora.
Prin Decizia civilă nr. 384 A din 21 octombrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, a fost respins apelul declarat de pârât, instanţa reţinând că, potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în situaţia în care se află la data depunerii cererii de restituire. Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 precizează în articolul 9.1 că sintagma „indiferent în posesia cui se află în prezent" înseamnă, pe de o parte, că incidenţa legii este stabilită erga omnes, indiferent de calitatea deţinătorului şi, pe de ală parte, are semnificaţia stabilirii momentului în funcţie de care se face calificarea unităţii deţinătoare, respectiv cel care deţine imobilul la data intrării în vigoare a legii.
Împotriva deciziei menţionate, în termen legal a declarat recurs pârâtul Primarul oraşului Buziaş, pe care l-a încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate şi respingerea capătului de cerere referitor la restituirea în natură a imobilului. Se susţine că instanţa a aplicat în mod eronat principiul prevalenţei restituirii în natură, fără a se ţine seama că în speţă sunt incidente excepţiile de la această regulă, respectiv art. 7 alin. (11) şi art. 5 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 1/2009. De asemenea, cererea de restituire trebuia respinsă şi pe considerentul poziţionării imobilului faţă de întregul teren aferent apartamentelor înstrăinate.
Examinând criticile deduse judecăţii prin intermediul recursului, Înalta Curte constată următoarele:
Cu toate că recurentul a invocat drept temei al criticilor formulate, atât cazul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., cât şi pe cel deschis de pct. 9 al aceluiaşi art. 304 C. proc. civ., se constată din dezvoltarea motivelor de recurs că este incident doar cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., neobservându-se nicio susţinere de natură a fi încadrată în prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 10/2001, "imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de sarcini".
În speţă, imobilul în litigiu a fost preluat de stat prin Decretul nr. 111/1951, act normativ care în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 10/2001, nu reprezintă un titlu valabil. Prin urmare, problema nevalabilităţii titlului statului a fost stabilită şi constatată, în mod just, de prima instanţă, iar apoi menţinută de către instanţa de apel (din Sentinţa civilă nr. 1599 din 26 mai 1959 pronunţată de Tribunalul Popular al Raionului Lugoj Regiunea Timişoara, rezultă că nr. top ... şi ... au trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951).
Potrivit art. 9.1 din HG nr. 250/2007 privind Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, „Sintagma indiferent în posesia cui se află în prezent are semnificaţia, pe de o parte, că incidenţa legii este stabilită erga omnes, indiferent de calitatea deţinătorului (minister, primărie, instituţie publică, societate comercială cu capital de stat, organizaţie cooperatistă şi altele asemenea) şi, pe de altă parte, are semnificaţia stabilirii momentului în funcţie de care se face calificarea unităţii deţinătoare, respectiv cel care deţinea imobilul respectiv la data intrării în vigoare a legii.
În sprijinul aceleiaşi idei pledează şi prevederile art. 1 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 potrivit cărora constituie o prezumţie relativă de preluare abuzivă, faptul că imobilul ce face obiectul procedurii de restituire se regăseşte în patrimoniul statului sau al unităţii administrativ-teritoriale, cum este în cazul de faţă.
Deşi recurentul induce ideea exceptării de la restituirea în natură, se observă că reclamantei i s-a restituit cota parte de 1/2 din imobilele-terenuri înscrise sub nr. top ... şi ... situate în intravilanul oraşului Buziaş, şi nu imobilele-construcţii ce au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995.
În ce priveşte terenurile aferente imobilelor înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că imobilele nr. top ... şi ... sunt proprietate a statului, iar obiect al contractului de vânzare-cumpărare l-a constituit doar înstrăinarea apartamentelor 1 şi 2, nu şi terenul ce a rămas la stat.
Faţă de aceste considerente, în mod corect instanţele au dispus restituirea în natură a imobilelor-teren solicitat, dând eficienţă principiului prevalenţei restituirii în natură, instituit de Legea nr. 10/2001 prin prevederile art. 1 alin. (1), art. 7 şi art. 9.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că Decizia atacată a fost pronunţată cu respectarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale în materie, examinate în precedent, astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârât, ca nefondat, nefiind întrunite cerinţele art. 304 pct. 9 din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul oraşului Buziaş împotriva Deciziei civile nr. 384 A din 21 octombrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 6825/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6823/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
