ICCJ. Decizia nr. 6825/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6825/2011
Dosar nr.2233/30/2009
Şedinţa publică din 6 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 310 din 8 februarie 2010, Tribunalul Timiş a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de către reclamantul K.A.M.I. împotriva pârâţilor Primarul şi Consiliul Local Timişoara, Consiliul Judeţean Timiş precum şi Ministerul Finanţelor Publice, având ca obiect Legea nr. 10/2001, reţinând totodată lipsa calităţii procesuale active a reclamantului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a constatat că reclamantul K.A.M.I. a promovat prezenta acţiune prevalându-se de calitatea sa de succesor al defunctului F.L.E., solicitând ca pârâţii să fie obligaţi la plata unor despăgubiri băneşti, la valoarea actualizată, pentru cota de 1/1 părţi din imobilul situat în Timişoara, evidenţiat în CF Timişoara, nr. top. ... şi ..., compus din casă, curte şi grădină de 1122 mp, naţionalizată în timpul regimului comunist din România, despăgubirile constând în diferenţa dintre valoarea încasată prin Hotărârea Comisiei Judeţene Timiş de aplicarea Legii nr. 112/1995 şi nr. 1352 din 19 aprilie 2005 actualizate cu indicele de inflaţie.
A mai constatat instanţa că, prin Hotărârea nr. 1352 din 19 aprilie 2005 s-a dispus ca F.L.E., în calitatea sa de fost proprietar, să i se acorde despăgubiri băneşti cifrate la suma de 825.011.180 lei vechi (ROL) pentru cota de 1/2 din imobilul în litigiu.
În dovedirea calităţii sale de moştenitor şi a calităţii sale procesuale active, reclamantul a depus Certificatele de moştenitor din 12 iulie 2006 şi din 15 noiembrie 2006 emise de B.N.P. M.A.R.
Primul certificat atestă faptul că, după defunctul F.L.E. a fost instituită legatară universală G.G.M., iar potrivit celui de-al doilea certificat, reclamantul este legatar universal al defunctei G.G.M., în cotă de 1/1.
Ca urmare a verificării bunurilor imobile înscrise în aceste certificate de moştenitor, tribunalul a reţinut că imobilul pentru care s-au acordat despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995 nu se regăseşte printre cele menţionate în cuprinsul activelor.
Nu se menţionează nici că, după defunctul F. s-ar fi transmis şi bunuri imobile ori sume de bani.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul susţinând că prima instanţă a interpretat greşit dispoziţiile art. 689 C. civ., cu consecinţa la fel de greşită a admiterii excepţiei lipsei calităţii sale procesuale active, în condiţiile în care a operat transmisiunea succesorală.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 360/A din 14 octombrie 2010 a respins apelul declarat de reclamantul K.A.M.I. împotriva Sentinţei civile nr. 310 din 8 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş, reţinând următoarele considerente:
Potrivit art. 689 C. civ., reclamantul are calitate de erede, respectiv de moştenitor testamentar, însă acest aspect ar fi trebuit completat şi de existenţa în activul masei succesorale culese a sumei de 825.011.280 lei, ori cel puţin să fi fost menţionat un patrimonial drept de creanţă transmis de defunctul F. prin moştenire, cu privire la beneficiul instituit în favoarea acestuia prin art. 20 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
A mai reţinut Curtea de Apel că, deşi F.L.E., beneficiarul despăgubirii acordate în baza Legii nr. 112/1995 a decedat la data de 21 martie 2006, deci la mai bine de 5 ani de la data adoptării Legii nr. 10/2001, acesta nu a iniţiat nicio acţiune ori notificare pentru a obţine o reactualizare şi ca atare un spor de despăgubire pe imobilul ce a fost în coproprietatea sa.
Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în cazul antecesoarei G.G.M., în sensul că nici această persoană nu a acţionat în temeiul Legii nr. 10/2001, cu o notificare pentru reevaluarea despăgubirilor.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamantul K.A.M.I. a declarat recurs invocând cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia a susţinut următoarele critici de nelegalitate:
Instanţele au omis să aibă în vedere faptul că, suma de bani primită în temeiul Legii nr. 112/1995, a fost acordată cu titlu de reparaţie pentru pierderea proprietăţii imobilului ce nu mai putea fi restituit în natură, neexistând nici un motiv pentru ca antecesorii săi să fi contestat modul de calcul şi să fi formulat o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001.
La data decesului suma de 825.011.280 lei se afla în patrimoniul defunctului F.L.E. pentru ca ulterior să intre în masa succesorală a antecesoarei sale G.G.M.
Fiind continuator al persoanei defuncte, prin succesiuni succesive, s-a transmis inclusiv dreptul de a solicita actualizarea despăgubirilor în condiţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, drept ce s-a născut la data apariţiei Legii nr. 1/2009.
Pentru aceste motiv recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei şi în consecinţă admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi în raport de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză de reclamantul K.A.M.I. va fi respins pentru considerentele ce succed:
Aşa cum corect au reţinut cele două instanţe, recurentul-reclamant este legatarul universal al defunctei G.G.M., care la rândul ei a fost legatara universală a defunctului F.L.E., aşa cum rezultă din testamentele autorului din 13 iulie 2006 respectiv din 7 martie 2006 cât şi din certificatele de moştenitor din 12 iulie 2006 şi din 15 noiembrie 2006, ambele emise de B.N.P. M.A.R.
Pentru ca recurentul-reclamant să beneficieze de prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, respectiv de măsuri reparatorii constând în diferenţa dintre valoarea încasată potrivit Legii nr. 112/1995, actualizată cu indicele de inflaţie şi valoarea corespunzătoare a imobilului ar fi trebuit ca în activul masei succesorale să se regăsească şi imobilul pentru care s-au acordat defunctului F.L.E. despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995, şi dreptul de a solicita diferenţa dintre valoarea încasată în baza hotărârii Comisiei de aplicare a Legii nr. 119/1995 actualizată cu indicele de inflaţie şi valoarea corespunzătoare de piaţă a imobilului.
Pe de altă parte, nici recurentul-reclamant şi nici antecesorii săi nu au formulat vreo notificare către unitatea deţinătoare pentru a solicita diferenţa dintre valoarea încasată în temeiul Legii nr. 112/1995 actualizată cu indicele de inflaţie şi valoarea corespunzătoare de piaţă a imobilului.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamantul K.A.M.I. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul K.A.M.I. împotriva Deciziei civile nr. 360 A din 14 octombrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 6826/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6824/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
