ICCJ. Decizia nr. 6828/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6828/2011
Dosar nr.10609/1/2010
Şedinţa publică din 6 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1714/2005 Tribunalul Alba a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta B.E. împotriva pârâţilor Primarul comunei Stremţ, Primăria comunei Stremţ şi Agenţia Domeniilor Statului şi în consecinţă, a constatat că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită la restituirea în natură a mai multor suprafeţe de teren (evidenţiate cu nr. top. în cartea funciară) având următoarele categorii de folosinţă: fânaţ (suprafeţele de 6599 mp; 5762 mp; 107 mp), arător (531 mp), lac (21328 mp), curţi-construcţii (suprafeţele de 1230 mp, 1205 mp, 3778 mp), teren tenis (1125 mp).
A fost respinsă cererea faţă de Prefectura judeţului Alba, pentru lipsă de calitate procesuală pasivă. Au fost respinse capetele de cerere privind constatarea nulităţii absolute a Protocolului încheiat între Agenţia Domeniilor Statului şi Primăria comunei Stremţ, anularea Încheierii de intabulare din 2002 şi revenirea la situaţia anterioară de CF.
Pentru pronunţarea acestei soluţii, prima instanţă a reţinut că reclamanta a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat restituirea imobilelor înscrise în CF A, B, C, D şi E Stremţ. Conform probelor administrate, a rezultat că imobilele a căror restituire s-a pretins au avut ca proprietari tabulari pe autorii V.C. şi V.M., dar au făcut obiect al înstrăinării către terţe persoane (cel înscris în CF E) sau al unor exproprieri anterioare anului 1945 (imobilele din CF F, C) ori constituirii dreptului de proprietate, prin uzucapiune, în favoarea unor terţe persoane.
S-a constatat însă că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită la restituire cu privire la imobilul înscris în CF A (parcelat şi parte din el trecut în CF G Stremţ) şi anume, cu privire la acele suprafeţe de teren rămase în această foaie de proprietate în urma vânzărilor efectuate de proprietari şi a exproprierilor efectuate înainte de 1945.
Apreciindu-se că nu există impedimente cu privire la restituirea în natură a terenurilor din CF A, a fost obligată Primăria comunei Stremţ să emită dispoziţie de restituire în natură, în condiţiile Legii nr. 10/2001. Pentru celelalte imobile a căror restituire în natură nu s-a opus, s-a constatat că o parte din ele a fost atribuită altor persoane, regimul juridic fiind reglementat prin Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 şi Legea nr. 1/2000, reclamantei reconstituindu-i-se dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 5,36 ha, iar pentru o suprafaţă de 44,64 ha a fost înscrisă în anexa nr. 39 privind acordarea de despăgubiri, astfel că pentru aceste imobile nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanta B.E., Agenţia Domeniilor Statului şi Primăria comunei Stremţ.
Prin Decizia nr. 269/A din 29 septembrie 2006 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul reclamantei şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul obligării Primarului comunei Stremţ să emită dispoziţie de restituire în natură şi pentru imobilele având nr. top. a, iazul morii în suprafaţă de 562 mp şi nr. top. b, fânaţ în suprafaţă de 2500 mp.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria comunei Stremţ, iar prin Decizia civilă nr. 3942 din 16 mai 2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul, casând această decizie cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecarea căii de atac a apelului.
Prin această decizie s-a reţinut că în mod greşit instanţa nu a verificat apărarea pârâtei în legătură cu reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei în condiţiile Legii nr. 18/1991 pentru suprafaţa de 5,36 ha restituirea făcându-se în natură, pentru diferenţa de 44,64 ha propunându-se restituirea în echivalent, prin menţinerea în anexa nr. 39 a Legii nr. 18/1991. Atari verificări se impuneau faţă de dispoziţiile art. 8 al Legii nr. 10/2001 Republicată şi de natura imobilelor a căror restituire s-a solicitat în condiţiile acestui act normativ (arabil, fânaţ, lacuri, iazuri). Instanţa de apel avea obligaţia să determine şi să verifice în ce măsură solicitările intimatei se încadrează în temeiurile juridice care au constituit cauza cererii de chemare în judecată.
În rejudecare, prin Decizia civilă nr. 22/A/2008 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de pârâtul Primarul comunei Stremţ împotriva Sentinţei civile nr. 1714/2005 a Tribunalului Alba, secţia civilă, şi în consecinţă a schimbat în totalitate sentinţa apelată şi judecând cauza a respins acţiunea civilă formulată de reclamantă. A fost menţinută sentinţa instanţei de fond cu privire la excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Prefectura judeţului Alba şi respectiv Agenţia Domeniilor Statului. Au fost respinse apelurile declarate de Agenţia Domeniilor Statului şi reclamanta B.E. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel, în al doilea ciclu procesual, a reţinut că apelantei contestatoare i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în condiţiile Legii fondului funciar nr. 18/1991 pentru suprafaţa de 5,36 ha teren în natură, iar pentru diferenţa de 44,64 ha s-a propus restituirea prin echivalent, prin trecerea acesteia în anexa nr. 39 a aceluiaşi act normativ.
Prin urmare, instanţa de fond trebuia să verifice şi să stabilească în ce măsură pretenţiile formulate de apelantă se încadrează în temeiurile juridice care constituie de fapt cauza cererii cu care a fost învestită instanţa. Trebuia avut în vedere acest context amplasamentul acelor terenuri înscrise în CF A, B, C, F şi respectiv E, deoarece în situaţia în care se află în extravilanul localităţii devin operabile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi art. 8.1 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ cu caracter special aprobate prin HG nr. 498/2003, notificarea fiind respinsă ca inadmisibilă pentru atari terenuri pe această cale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, care prin Decizia civilă nr. 356/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admis, Decizia casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe, motivat de faptul că instanţa de apel trebuia să analizeze şi să stabilească dacă imobilele ce fac obiectul cererii reclamantei intră în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi dacă există sau nu vreun impediment legal la restituirea lor. Instanţa de apel nu a făcut nicio referire la raportul de expertiză efectuat după casare în care se menţionează că terenurile restituite în baza Legii nr. 18/1991 nu se suprapun peste terenurile a căror restituire s-a solicitat şi că aceste terenuri sunt situate în intravilanul localităţii Stremţ.
În rejudecare, prin Decizia civilă nr. 167 A din 04 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a fost admis apelul declarat de pârâtul Primarul comunei Stremţ, fiind respinsă acţiunea civilă formulată de reclamantă, iar apelurile declarate de Agenţia Domeniilor Statului şi reclamantă au fost respinse.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că, urmare a notificării formulată în baza Legii nr. 10/2001, prin Dispoziţia nr. 93/2005 Primarul comunei Stremţ a acordat reclamantei măsuri reparatorii în echivalent pentru construcţiile demolate ce au existat în CF Stremţ nr. A nr. top. c, d, e, f şi g, evaluate în raportul tehnic de evaluare la valoarea de 1.285.181.699 lei vechi.
S-a reţinut că imobilele înscrise în CF B, C, F şi E Stremţ nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, fie pentru că au fost vândute de către autorii reclamantei unor persoane fizice, fie pentru că au fost expropriate înainte de perioada de referinţă, fie pentru că asupra unor parcele s-au întabulat cu titlu de uzucapiune persoane fizice, în baza unor hotărâri judecătoreşti irevocabile.
S-a constatat că numerele topo înscrise în CF G Stremţ provin din CF nr. A Stremţ, terenurile în discuţie fiind iniţial înscrise în CF nr. A Stremţ din care, în decursul timpului, au fost transcrise în mai multe cărţi funciare, în speţă interesând cele care au fost înscrise în CF nr. G Stremţ.
Analizând notificarea formulată, curtea a reţinut că, în chiar conţinutul acesteia reclamanta a menţionat că imobilele terenuri a căror restituire în natură o solicită au fost cerute şi în baza cererii depusă la Primăria comunei Stremţ sub nr. 164 din 30 martie 1998. Potrivit acestei cereri, soţul reclamantei a solicitat restituirea suprafeţei de 50,03 ha deţinute pe raza comunei Stremţ, dreptul de proprietate fiind dovedit cu extrasul CF A.
Din analizarea probatoriilor s-a reţinut că există două procese-verbale de punere în posesie emise pe numele aceleiaşi persoane - B.I.L., soţul reclamantei, cu privire la o suprafaţă de 34.714 mp păşune şi o suprafaţă de 19.174 mp curţi construcţii şi alte categorii de teren; din Titlul de proprietate din 2005 rezultă că lui B.I.L. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de 5 ha şi 3600 mp pe raza comunei Stremţ; prin Titlul de proprietate din 2004 i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 10 ha de pădure; prin Hotărârea nr. 431/Stremţ/919 din 02 august 2010 s-a validat propunerea comisiei locale Stremţ şi în consecinţă s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitei B.E.C.M. căsătorită cu B.I.L. asupra unei suprafeţe totale de 44,64 ha, teren agricol extravilan, pentru care să se acorde despăgubiri, potrivit legii.
S-a concluzionat că, pentru imobilele terenuri înscrise în CF nr. A Stremţ, solicitate în baza Legii nr. 18/1991 prin cererea înregistrată la Primăria Stremţ sub nr. 164 din 30 martie 1998, reclamantei, personal sau pe numele soţului, i s-a răspuns afirmativ, acesteia reconstituindu-se dreptul de proprietate în natură sau prin acordare de despăgubiri, în condiţiile legii, astfel că reclamanta nu mai poate solicita acordarea de măsuri reparatorii pentru aceleaşi terenuri în temeiul Legii nr. 10/2001.
Aceasta deoarece Legea nr. 10/2001 nu are caracter de complinire faţă de Legea nr. 18/1991, aspect tranşat şi prin Decizia civilă nr. 3942/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Acest caracter de complinire se regăseşte numai în situaţia unui teren ce nu intră sub incidenţa Legii nr. 18/1991 şi deci pentru care nu s-a formulat cerere de retrocedare în baza legilor funciare, şi care poate fi solicitat în cadrul Legii nr. 10/2001.
Dacă terenul era supus dispoziţiilor legii funciare şi a fost solicitat în baza acestei legi, el nu mai poate fi revendicat în cadrul procedurii speciale reglementată de Legea nr. 10/2001, deoarece se opun dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Având în vedere că terenurile înscrise în CF A Stremţ şi transcrise în CF nr. G Stremţ au fost solicitate în baza legii fondului funciar, acestea nu mai pot face obiectul Legii nr. 10/2001, prin urmare persoana îndreptăţită nu mai poate solicita măsuri reparatorii, în oricare din formele prevăzute de lege (restituirea în natură sau prin echivalent).
S-a reţinut, astfel, că nu are nicio relevanţă faptul că în raportul de expertiză efectuat după casare se menţionează că terenurile restituite în baza Legii nr. 18/1991 nu se suprapun peste terenurile a căror restituire s-a solicitat şi că aceste terenuri sunt situate în intravilanul localităţii Stremţ, cu atât mai mult cu cât nesuprapunerea este consecinţa faptului că terenurile, de regulă, nu au fost restituite pe vechile amplasamente.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs reclamanta, pe care l-a încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia şi modificarea hotărârii instanţei de apel în sensul admiterii apelului declarat de reclamantă şi respingerii apelului declarat de pârâţi.
Se arată că instanţa de fond a constatat calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la restituire, în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel că nici una din părţi nu a atacat acest aspect, nefiind contestat faptul că nu ar fi incidentă legea specială, ci doar modalitatea de restituire. În mod greşit instanţa de apel a apreciat că terenurile aferente construcţiilor nu fac obiectul legii speciale, ci al Legii nr. 18/1991. Susţine că s-a creat o confuzie dată de împrejurarea că în CF A Stremţ se regăsesc atât terenuri situate în intravilan, cât şi terenuri situate în extravilanul localităţii. În mod greşit instanţa de apel a reţinut că prin Hotărârea nr. 431/Stremţ/919 din 02 august 2010 de propunere a comisiei locale de reconstituire a dreptului de proprietate s-ar fi făcut dovada că reconstituirea dreptului de proprietate operează în baza legilor fondului funciar. Susţine că terenurile la care se referă această hotărâre se află în extravilan, şi, deşi înscrise în CF A Stremţ, acestea nu se confundă cu terenurile solicitate de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001. Din interpretarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 rezultă că restituirea în natură a terenurilor aflate în intravilanul localităţilor intră sub incidenţa procedurilor prevăzute de această lege specială, dacă terenul este disponibil. Or, terenurile solicitate de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001 a fost preluat abuziv şi se află în intravilanul localităţii.
Mai arată că terenurile solicitate în baza Legii nr. 10/2001 nu se suprapun cu cele solicitate în baza Legii nr. 18/1991, fapt demonstrat inclusiv prin raportul de expertiză efectuat de expertul P.N., acestea fiind disponibile, în sensul legii.
La termenul de judecată din 06 octombrie 2011, reclamanta, prin apărător, a invocat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a primăriei, ce va fi analizată cu prioritate.
În drept, prin capacitate procesuală de folosinţă se înţelege aptitudinea generală a persoanelor fizice şi juridice de a dobândi drepturi şi de a-şi asuma obligaţii pe plan procesual şi, în cazul persoanei juridice, aceasta începe din momentul înfiinţării sale valabile şi încetează în momentul desfiinţării în modalităţile prevăzute de lege.
Ca atare, problema existenţei capacităţii de folosinţă se analizează în persoana subiectelor de drept (persoane fizice ori entităţi cu sau fără personalitate juridică) implicate în proces, aceasta fiind o condiţie cerută pentru ca aceste subiecte să poată dobândi calitatea de parte.
O astfel de capacitate este distinctă şi nu se confundă cu reprezentarea în justiţie a persoanelor juridice ori cu capacitatea de folosinţă a reprezentanţilor legali ori convenţionali a acestor persoane.
În acelaşi sens, este de menţionat că şi condiţia privind calitatea procesuală pasivă, care presupune existenţa unei identităţi între persoana fizică ori juridică chemată în judecată şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii, se analizează tot în persoana subiectelor de drept (persoane fizice ori entităţi cu sau fără personalitate juridică) implicate în proces şi nu se confundă cu reprezentarea în justiţie a persoanei juridice.
Prin urmare, atât în cazul persoanelor fizice, cât şi în cazul persoanelor juridice, condiţiile impuse pentru a dobândi calitatea de parte, anume capacitatea de folosinţă, calitatea procesuală, dreptul şi interesul, se verifică în persoana entităţilor chemate în proces, ca regulă, cu personalitate juridică, şi nu în persoana reprezentanţilor legali ori convenţionali ai acestora.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 215/2001, sunt persoane juridice de drept public comunele, oraşele, municipiile, judeţele, adică unităţile administrativ-teritoriale.
Aceste persoane juridice pot sta în justiţie prin reprezentanţii lor legali, primarii şi prefecţii, conform art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi art. 87 pct. 2 C. proc. civ.
În raport de aceste dispoziţii, Legea nr. 247/2005 a prevăzut expres care sunt persoanele juridice obligate la restituirea imobilelor preluate în mod abuziv. Astfel, art. 21 alin. (3) al legii stipulează că în cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor.
În redactarea acestui text, legiuitorul a înţeles să folosească denumirea de unitate administrativ-teritorială pentru a desemna persoana juridică de drept public, deţinătoare a imobilului, respectiv comuna, oraşul sau municipiul, care, potrivit legii, are personalitate juridică, capacitate de folosinţă şi un patrimoniu în care se pot afla bunuri ce cad sub incidenţa acestui act normativ.
De asemenea, din cuprinsul întregului text al Legii nr. 247/2005 rezultă fără putinţă de tăgadă că în procedura de restituire a imobilelor, primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială. În exercitarea atribuţiilor ce îi revin în calitate de reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul este abilitat să emită dispoziţia motivată, intenţia legiuitorului fiind aceea de a desemna, în mod expres, actul procedural prin care se soluţionează notificările şi, în nici un caz de a stabili o obligaţie în nume propriu în sarcina primarului.
Deşi, potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001 republicată, primăria este o structură cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire efectivă hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale localităţii în care funcţionează, în cadrul de aplicare al Legii nr. 10/2001, anterior modificării şi completării acestei legi prin Legea nr. 247/2005, primăriei i-a fost conferită calitatea de entitate obligată la restituire.
Prin art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, se conferă calitate de entitate obligată la restituire unităţii administrativ-teritoriale (dispoziţia se emite tot de primar), însă aceste prevederi nu înlătură calitatea pe care primăria a avut-o, potrivit legii, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Cadrul procesual este circumscris obiectului cererii şi anume restituirea în natură sau echivalent a unor imobile preluate abuziv şi care, la data intrării în vigoare a legii erau deţinute de una din entităţile enumerate în art. 21 al Legii nr. 10/2001, printre acestea şi autorităţi ale administraţiei publice locale, cum este cazul în speţă, Primăria comunei Stremţ, care prin urmare are calitate procesuală pasivă.
Faţă de cele ce preced, excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a primăriei este nefondată şi va fi respinsă.
Recursul nu este fondat.
Obiecţiile reclamantei încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prin care se critică, în realitate, încălcarea unor dispoziţii legale în soluţionarea cauzei, respectiv dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 şi greşita nerestituire a unor suprafeţe de teren pe motivul că acestea se suprapun celor solicitate în baza legilor fondului funciar, se constituie de fapt în motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Aceasta pentru că, potrivit dispoziţiei legale în care au fost încadrate aceste critici, constituie motivul de recurs analizat, pronunţarea unei hotărâri care nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. În concepţia legiuitorului, nemotivarea hotărârii (critică de nelegalitate a unei hotărâri judecătoreşti) constituie motiv de casare atunci când nu se arată motivele pe care se sprijină, precum şi atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.
Or, în speţă, criticile încadrate în motivul de recurs analizat, astfel cum au fost acestea dezvoltate, nu se circumscriu ipotezelor anume reglementate pentru critica încadrată în aceste dispoziţii, care, în realitate, poate fi încadrată în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., perspectivă în raport cu care vor fi analizate în cele ce urmează.
Dimpotrivă, hotărârea atacată este amplu şi precis redactată, judecătorii expunând detaliat aspectele de fapt şi normele de drept incidente raportului juridic litigios, existând corespondenţă între considerentele hotărârii, ca şi între acestea şi dispozitivul său.
Prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanta a fixat limitele obiective şi subiective ale judecării cauzei - obligarea pârâţilor la restituirea în natură a imobilelor înscrise în CF Stremţ nr. A, B, C, F şi E şi obligarea la emiterea unei dispoziţii de acordare a despăgubirilor băneşti pentru imobilele-construcţii demolate înscrise sub nr. top c, d, e, f şi g.
Obiect al notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, adresată Primăriei comunei Stremţ îl reprezintă imobilele înscrise în CF Stremţ nr. A, B, C, F şi E, imobile care au fost cerute şi în baza cererii depusă la primăria comunei Stremţ din 30 martie 1998. Potrivit acestei cereri formulată în baza legilor fondului funciar, B.I.L., în calitate de moştenitor al defuncţilor S.M.P. şi V.K., şi soţ al reclamantei, a solicitat restituirea suprafeţei de 50,03 ha deţinute pe raza comunei Stremţ, dreptul de proprietate fiind dovedit cu extrasul CF A.
În ce priveşte imobilele înscrise în CF B, C, F şi E Stremţ în mod just s-a constatat că acestea nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, fie pentru că au fost vândute de către autorii reclamantei unor persoane fizice, fie pentru că au fost expropriate înainte de perioada de referinţă, fie pentru că asupra unor parcele s-au întabulat cu titlu de uzucapiune persoane fizice, în baza unor hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Referitor la imobilele-terenuri înscrise în CF A Stremţ, din probatoriul administrat (extrase de carte funciară, procese-verbale de punere în posesie pentru o suprafaţă de 34.714 mp păşune şi o suprafaţă de 19.174 mp curţi construcţii şi alte categorii de teren, Titlul de proprietate din 2005 pentru suprafaţă de 5 ha şi 3600 mp pe raza comunei Stremţ, Titlul de proprietate din 2004 de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 10 ha de pădure, Hotărârea nr. 431/Stremţ/919 din 02 august 2010 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantei asupra unei suprafeţe totale de 44,64 ha), rezultă că pentru imobilele în suprafaţă 50,03 ha solicitate prin nr. 164 din 30 martie 1998, reclamanta a obţinut o reparaţie în baza legilor fondului funciar.
În privinţa imobilelor-construcţii înscrise în CF nr. A nr. top. c, d, e, f şi g ce au fost demolate, solicitate prin Notificarea nr. 381 din 10 iulie 2001, prin Dispoziţia nr. 93/2005 pârâtul Primarul comunei Stremţ a acordat petentei B.E.C.M. măsuri reparatorii în echivalent, conform art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Din studiul celor două cărţi funciare, rezultă, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de apel, că numerele topo înscrise în CF G Stremţ provin din CF nr. A Stremţ - o parte din imobile au fost iniţial înscrise în CF nr. A Stremţ din care, în decursul timpului, au fost transcrise în mai multe cărţi funciare, inclusiv în CF nr. G Stremţ.
Faţă de aceste aspecte, nu poate fi primită critica reclamantei referitoare la împrejurarea că unele din terenurile înscrise în CF A Stremţ ar face obiectul Legii nr. 10/2001, fiind situate în intravilanul localităţii, întrucât recurenta, urmare a cererilor formulate, fie în baza legilor fondului funciar, fie în baza Legii nr. 10/2001, a obţinut pentru suprafaţa de 50,03 ha şi construcţiile demolate, atât restituire în natură, cât şi măsuri reparatorii în echivalent.
Din această perspectivă, nu mai are nicio relevanţă faptul că în raportul de expertiză efectuat după casare s-a reţinut că terenurile restituite în baza Legii nr. 18/1991 nu se suprapun peste cele solicitate situate în intravilanul localităţii, cu atât mai mult cu cât nesuprapunerea e consecinţa faptului că terenurile, adesea nu au fost restituite pe vechile amplasamente.
Prin urmare, reclamanta nu mai poate solicita restituirea în natură sau despăgubiri pentru aceleaşi imobile în temeiul Legii nr. 10/2001, întrucât s-ar realiza o dublă reparaţie, fapt reţinut în mod just de instanţa de apel.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, conformă normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenurilor aflate în intravilanul localităţilor intră sub incidenţa procedurilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, dacă terenul respectiv este disponibil şi anume nu este ocupat de construcţii ale terţilor ori pe terenul respectiv nu au fost puse în posesie în mod legal, până la apariţia legii, persoanele fizice cărora li s-a constituit dreptul de proprietate în temeiul legilor anterioare.
Articolul sus-menţionat delimitează sfera de aplicare a acestei legi de cea a unora dintre actele normative înrudite în sensul că au, la rândul lor, un caracter reparator.
Ţinând seama că legiuitorul a avut în vedere şi imobilele care nu au fost restituite prin formularea „şi nerestituite" cuprinsă de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, caracterul complinitor al procedurii instituite de Legea nr. 10/2001 exceptează de la incidenţa dispoziţiilor sale, terenurile asupra cărora s-a constituit sau reconstituit „legal" dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar.
Aşadar, pentru a fi exclus de la incidenţa Legii nr. 10/2001, imobilul trebuie să fi făcut obiectul de reglementare al legilor fondului funciar şi reparaţia pentru preluarea abuzivă să se fi putut realiza în temeiul acestor acte normative.
În speţa dedusă judecăţii, aşa după cum se poate observa din considerentele mai sus-expuse, ulterior formulării notificării în baza Legii nr. 10/2001, reclamanta a reuşit prin diverse căi să obţină o reparaţie echitabilă pentru imobilele preluate de stat, astfel că în prezent aceasta nu mai poate ridica nicio pretenţie în acest sens.
Astfel, aceasta a beneficiat de restituirea în natură şi măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de maxim 50 ha, aşa cum prevede art. 3 din Legea nr. 1/2000. Prin urmare nu se mai pot solicita măsuri reparatorii pentru aceleaşi terenuri şi în baza Legii nr. 10/2001, întrucât această lege specială nu are un caracter de complinire în sensul că suprafaţa de teren ce nu a fost obţinută în temeiul legilor fondului funciar pentru că depăşeşte limita maximă impusă de acestea, ar trebui restituită conform noului act normativ. Caracterul completator constă în posibilitatea de a obţine retrocedarea cu privire la alte imobile, decât cele ce au avut o reglementare legislativă anterioară. Prin urmare, pentru imobilele solicitate atât prin cererea formulată în baza legilor fondului funciar, cât şi prin notificarea din 2001, înscrise în CF Stremţ nr. A, reclamanta a obţinut o justă reparaţie, neputând fi primită critica acesteia potrivit căreia imobilele solicitate în baza Legii nr. 10/2001, nu au făcut obiectul Legii nr. 18/1991.
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat, iar în raport de dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, dată fiind culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B.E.C.M. împotriva Deciziei civile nr. 167A din 04 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Obligă reclamanta la plata sumei de 4.148 RON către pârâţii Primăria comunei Stremţ şi Primarul comunei Stremţ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 6831/2011. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 6827/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
