ICCJ. Decizia nr. 6837/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6837/2011
Dosar nr.1393/115/2010
Şedinţa publică din 6 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 985 din 3 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Caraş Severin a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta M.M. şi în consecinţă a obligat pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş Severin să plătească reclamantei suma de 100.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
La data de 18 iunie 1951 familia reclamantei a fost deportată din localitatea de domiciliu Liubcova, Judeţul Caraş Severin, în localitatea Cacomeanca Nouă, în Câmpia Bărăganului.
La data deportării, familia reclamantei avea o situaţie materială bună.
Conform adresei nr. 1088 din 21 aprilie 2010 a Direcţiei Instanţelor Militare din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, N.P. şi N.J. au făcut obiectul Deciziei M.A.I. nr. 200/1951 prin care li s-a fixat domiciliu obligatoriu în localitatea Cacomeanca Nouă.
Părinţii reclamantei nu au beneficiat de dispoziţiile Decretului-Lege nr. 118/1990, întrucât au decedat în anul 1970.
Prin actele aflate la dosar, reclamanta a făcut dovada încadrării sale în dispoziţiile art. 3 şi 5 din Legea nr. 221/2009 care o îndreptăţesc a solicita obligarea statului la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin dislocare.
La stabilirea cuantumului au fost avute în vedere două componente şi anume: reparaţia daunelor materiale şi o compensaţie pentru prejudiciul moral, acesta din urmă neputând fi disociat de cel material întrucât au condiţii cauzale asemănătoare.
A fost avută în vedere, de asemenea, împrejurarea că, în comunitatea din care făceau parte, aceştia erau cunoscuţi ca persoane deosebite, iar prin îndepărtarea fizică a reclamantei şi a familiei acesteia ca măsură administrativă abuzivă a fost lipsită de posibilitatea de a-şi continua activităţile anterioare şi de a obţine venituri corespunzătoare.
Drept urmare, în stabilirea întinderii daunelor, luându-se în considerare consecinţele negative suferite pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, cuantumul sumei pretinse de 100.000 euro a fost găsit justificat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea apelului, pârâtul a arătat că părinţii reclamantei au fost supuşi unei măsuri administrative cu caracter politic şi nu au suferit o condamnare, iar potrivit art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009, numai persoanele care au suferit o condamnare pot beneficia de acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
A mai susţinut că suma de 100.000 euro este nejustificată în raport cu întinderea prejudiciului suferit cu drepturile prevăzute prin Decretul-Lege nr. 118/1990.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 349 din 13 octombrie 2010 a admis apelul formulat de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, a schimbat în parte Sentinţa civilă nr. 1032 din 8 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Caraş Severin, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 3.500 euro.
A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că, prin deportarea părinţilor reclamantei în Câmpia Bărăganului pe o perioadă de peste 4 ani, au fost lezate libertatea, demnitatea, onoarea acestora, valori esenţiale ale personalităţii umane, ce a avut repercursiuni asupra vieţii ulterioare a acestora, inclusiv asupra reclamantei.
Cu toate acestea, acordarea despăgubirilor pentru daunele morale suferite nu trebuie să se transforme într-un mijloc de îmbogăţire pentru victima prejudiciului, astfel încât curtea a apreciat că, suma de 3.500 Euro reprezintă o despăgubire echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta M.M. şi pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Dezvoltând criticile de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta - recurentă a susţinut că, suma de 3.500 euro stabilită de instanţa de apel, nu reprezintă o despăgubire echitabilă pentru prejudiciul suferit de părinţii săi şi de către aceasta, întrucât nu poate fi cuantificată.
Măsurile restrictive au continuat şi după întoarcerea părinţilor acesteia în localitatea de domiciliu, în plan moral, social şi mai ales profesional.
A mai arătat recurenta - reclamantă că şi în termenii Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, criteriul echităţii în materia despăgubirilor are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar în acelaşi timp aceste despăgubiri să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului şi nici venituri nejustificate pentru victime.
Faţă de cele expuse, reclamanta - recurentă a solicitat admiterea recursului şi menţinerea ca legală a hotărârii instanţei de fond.
Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş Severin a criticat ca nelegală Decizia instanţei de apel, întrucât familia reclamantei nu a suferit o condamnare ci a făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic, neîndeplinind condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009.
A mai susţinut că suma de 3.500 euro acordată reclamantei de instanţa de apel este nejustificată în raport de întinderea prejudiciului moral suferit, având în vedere că nu se poate transforma într-un izvor de îmbogăţire fără just temei al celor ce se pretind prejudiciaţi.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi în raport cu prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile declarate de recurenta - reclamantă M.M. şi de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice urmează a fi respinse pentru considerentele ce succed:
Contrar susţinerilor recurentului - pârât, Legea nr. 221/2009 conferă dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul moral nu doar în cazul condamnărilor cu caracter politic, ci şi în cazul măsurilor administrative cu caracter politic, criticile în acest sens nefiind întemeiate.
Astfel, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 "orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic", poate solicita despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
În ceea ce priveşte critica formulată de recurenta - reclamantă M.M. referitoare la cuantumul despăgubirilor stabilite de instanţa de apel, Înalta Curte constată că şi această critică este nefondată.
Necontestând suferinţa fizică şi psihică pe care a îndurat-o familia recurentei - reclamante, la stabilirea despăgubirilor morale, instanţa de apel a avut în vedere ca aceasta să fie rezonabilă şi echitabilă şi în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu se impune majorarea cuantumului de 3.500 euro, în echivalent lei la data plăţii.
Pentru aceleaşi considerente, va respinge critica formulată de recurentul - pârât cu privire la faptul că reclamanta nu şi-ar fi justificat despăgubirile acordate de către instanţa de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanta M.M. şi pârâtul STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE PRIN DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CARAŞ SEVERIN împotriva Deciziei civile nr. 349 din 13 octombrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 6813/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 6789/2011. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... → |
|---|
