ICCJ. Decizia nr. 6841/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6841/2011
Dosar nr.3713/99/2009
Şedinţa publică din 6 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iaşi la data de 02 iunie 2009 reclamanţii S.M., S.S., S.P. şi S.M. au chemat în judecată SC "ABC A.R." S.A. cu sediul în Bucureşti, pentru a fi obligată la:
- plata daunelor materiale în cuantum de 15.000 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare şi 150.000 RON daune morale pentru S.M,;
- câte 150.000 RON daune morale pentru fiecare din copiii victimei: S.M., S.S., S.P. şi S.M..
În motivarea acţiunii reclamanţii arată că soţul şi respectiv tatăl lor a decedat în urma unui accident de circulaţie comis de T.V., asigurat pentru răspundere civilă auto, în baza poliţei şi contractului de asigurare încheiat cu pârâţii.
Prin Sentinţa penală nr. 3739/2007 a Judecătoriei Iaşi T.V. a fost condamnat penal, moştenitorii având dreptul de a se adresa instanţei civile pentru recuperarea integrală a prejudiciului moral şi material împotriva asigurătorului.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepţiile.
- necompetenţei teritoriale a Tribunalului Iaşi, art. 7 C. proc. civ.,cererea se face la sediul persoanei juridice;
- necompetenţa funcţională a secţiei civile a tribunalului conform art. 4, art. 56 C. com., cauza este de natură comercială;
- prescripţia dreptului la acţiune ce nu s-a mai susţinut în instanţa de control judiciar;
- inadmisibilitatea acţiunii, părţile civile şi-au exercitat opţiunea de a-şi valorifica pretenţiile în instanţa penală.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. Partea civilă a fost despăgubită de vinovatul în producerea accidentului.
La judecata în primă instanţă s-a invocat lipsa calităţii de reprezentant a avocatului ce acorda asistenţa juridică reclamanţilor, excepţia privind plata taxelor judiciare de timbru respinsă, fiind incident art. 15 lit. "o)" din Legea nr. 146/1997, prin încheiere fiind respinse şi excepţiile privind necompetenţa secţiei civile.
Tribunalul Iaşi prin Sentinţa civilă nr. 582 din 22 martie 2010 a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a domnului avocat L.F. pentru reclamanţii S.M., S.S., S.P., S.P., S.M..
A anulat acţiunea formulată de S.S., S.P., S.M. prin reprezentant avocat dr. L.F., domiciliat în sat Leţcani, jud. Iaşi, în contradictoriu cu pârâta SC ABC A.R. SA, cu sediul în Bucureşti, str. Ş.F., nr. 24 sector 1.
A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.M., domiciliată în sat Leţcani, com. Leţcani, jud. Iaşi, prin Cabinet de avocat Dr. L.F., cu domiciliul procesual ales la sediul acestui cabinet situat în Iaşi, str. S. nr. 3, parter, în contradictoriu cu pârâta SC ABC A.R. SA, cu sediul central în Bucureşti, str. Ş.F., nr. 24 sector 1.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 50.000 RON cu titlu de daune morale.
A respins capătul de cerere având ca obiect daune materiale.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa hotărârea, pe excepţie şi pe fondul cauzei, prima instanţă a constatat următoarele:
În aplicarea art. 161 teza a II-a şi alin. (2) art. 68 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile Legii nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat, împuternicirea emisă în baza contractului de asistenţă judiciară poate face dovada calităţii de reprezentant al avocatului doar în situaţia în care prin acesta se atestă, data, identitatea părţilor, semnătura şi conţinutul contractului de asistenţă juridică. Contractul fiind semnat numai de S.M., reţine tribunalul că numai aceasta este legal reprezentată în proces.
Pe fondul cauzei se constată că daunele materiale nu au fost dovedite, în ce au constat cheltuielile de înmormântare, în cuantumul pretins prin cerere.
Cererea pentru acordarea daunelor morale este admisă parţial, în limita sumei de 50.000 RON.
Împotriva sentinţei au declarat recurs calificat apel părţile fiind formulate următoarele critici:
1. În apelul declarat SC "ABC - A.R." a invocat:
- încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 54 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, judecata în primă instanţă a avut loc fără citarea obligatorie a persoanei vinovate de producerea accidentului se solicită desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei pentru rejudecare.
- în subsidiar, modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată, fie a reducerii obligaţiei Societăţii de Asigurare la daune morale în sumă de 10.000 RON.
2. În apelul declarat reclamanţii S.M., S.S., S.P. şi S.M. solicită:
- respingerea excepţiei lipsei de reprezentant pentru S.S., S.P. şi S.M., motivată pe faptul că în temeiul art. 126 alin. (5) şi art. 127 din Statutul profesiei de avocat contractul de asistenţă juridică poate fi încheiat în beneficiul unui terţ, contractul s-a încheiat de S.M. şi pentru celelalte părţi. Prin încheierea contractului nu s-a produs nicio vătămare reclamanţilor pentru care s-a admis excepţia. Se solicită revenirea asupra excepţiei şi pe fond acordarea despăgubirilor şi pentru ceilalţi reclamanţi.
- pe fond cuantumul daunelor acordate este mult inferior celor stabilite prin Ordinul C.S.A. nr. 3018/2004 Anexa 3 limita maximă fiind de 2.000.000.000 Rol pentru fiecare persoană dar nu mai mult de 10.000.000.000 Rol.
Curtea de Apel Iaşi prin Decizia nr. 150 din 3 noiembrie 2010 a admis apelurile declarate de SC ABC A.R. SA a desfiinţat sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Secţia civilă comercială.
În considerentele hotărârii s-a reţinut că, în Capitolul III (art. 48 - 59) Legea reglementează "Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciile produse prin accidente de autovehicule" stabilind obligaţiile persoanelor ce au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării, încheierea contractului de asigurare, obligaţiile asigurătorului de a acorda despăgubiri, norme de drept material dar şi procesual.
Faptul cauzator de prejudicii a avut loc la data de 17 august 2008, în raport de care se stabilesc normele incidente în cauză, de conducătorul auto T.V., condamnat prin Sentinţa penală nr. 3739/18 decembrie 2007 a Judecătoriei Iaşi pentru infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., la 1 an şi 6 luni închisoare. Prin aceeaşi hotărâre definitivă instanţa penală a soluţionat şi acţiunea civilă formulată de partea civilă S.M., pentru suma de 5.000 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare. S-a reţinut că inculpatul a achitat suma de 2.500 RON la cererea părţii civile reprezentând cheltuieli de înmormântare.
În art. 54 alin. (1) Legea nr. 36/1996 prevede că "Despăgubirea se stabileşte şi se efectuează conform art. 43 şi art. 49, iar în cazul despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi.
În speţă reclamanţii au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se stabilească despăgubirea în sarcina asigurătorului.
Deşi procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, reclamanţii stabilind prin cererea de chemare în judecată obiectul, părţile, iar tribunalul reţine în hotărâre că persoana vinovată de producerea accidentului este T.V., la judecata în primă instanţă nu a fost citat.
Curtea reţine că regula de procedură înscrisă în art. 54 alin. (1) este imperativă, sancţionată cu nulitatea hotărârii, judecarea acţiunii în cadrul procesual stabilit de reclamanţi nu este limitată numai la pârâtul indicat în cerere de chemare în judecată. În procesele în care persoanele solicită despăgubiri în condiţiile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, instanţa are obligaţia impusă prin lege de a dispune introducerea în speţă în calitate de intervenienţi în forţă a lui T.V., cel ce a produs accidentul.
Curtea constată că judecarea cauzei în primă instanţă s-a făcut în lipsa persoanei răspunzătoare de producerea accidentului, T.V. ce trebuia introdus în proces în calitate de intervenient forţat.
Nulitatea fiind absolută, poate fi invocată de orice parte. Se reţine incident în cauză art. 297 alin. (1) teza a II-a, ce impune desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanţă.
Referitor la competenţa materială a tribunalului, natura juridică a cauzei, litigii de comercial sau de natură civilă se reţin următoarele:
În alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. stabileşte competenţa tribunalului în primă instanţă, potrivit criteriului valoric, pentru cererile în materie civilă şi comercial.
În cererea de chemare în judecată reclamanţii au indicat valoarea pretenţiilor peste 150.000 RON, precizate la 755.000 RON, ceea ce impune competenţa tribunalului pe criteriul valoric atât în materie civilă cât şi comercială.
Cum litigiul s-a judecat în primă instanţă de tribunal conform art. 2 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 159 C. proc. civ., cauza a fost soluţionată de instanţa competentă.
Critica formulată sub aspectul "competenţei funcţionale a secţiei civile" nu este întemeiată.
Curtea reţine că sancţiunea nulităţii absolute a hotărârii se aplică numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, când este de ordine publică, potrivit art. 159 pct. 2 C. proc. civ. "când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad", normă ce nu este incidentă în cauză. Faptul că prin Legea nr. 304/2004 sunt înfiinţate în cadrul instanţelor complete şi secţii pe principiul specializării judiciare judecarea cauzei de o secţie sau alta, ori de un complet specializat sau nu impune sancţiune nulităţii hotărârii. Prioritar este criteriul valoric, stabilit prin C. proc. civ. fiind incident şi art. 721 care prevede că "Dispoziţiile codului de faţă alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă şi comercială, ele se aplică şi în materiile prevăzute de alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispoziţii potrivnice", ceea ce Legea nr. 36/1995 nu le cuprinde.
De necontestat că se impune stabilirea naturii juridice a cauzei, în rejudecare.
Acţiunea împotriva societăţii de asigurare prin care se solicită obligarea la despăgubiri de persoanele păgubite în limitele obligaţiilor ce îi revin din contractul de asigurare, în speţă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule este comercială.
În cadrul acţiunii se tinde la soluţionarea raporturilor juridice dintre părţi reglementate prin lege (art. 998 C. civ.) aşa cum decurg din faptul producerii accidentului de persoana culpabilă, dar şi din contractul de asigurare ce a fost încheiat anterior (art. 42 Legea nr. 36/1995).
Natura comercială este impusă de art. 3 pct. 17 C. com. care prevede că sunt considerate fapte de "comerţ" şi asigurările, a art. 6 alin. (1) din acelaşi cod conform căruia "asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comerţului şi asigurările asupra vieţii sunt fapte de comerţ numai în ce priveşte pe asigurător".
În art. 56 C. com. prevede "dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toţi contractanţii sunt supuşi în cât priveşte acest act, legii comerciale, afară de dispoziţiile privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel.
Astfel fiind trimiterea cauzei pentru rejudecare se dispune la Tribunalul Iaşi, secţia comercială. Criticile formulate de pârâtă, pe fondul cauzei urmează a fi avute în vedere în rejudecare.
S-a mai reţinut că, apelul declarat de reclamanţi este întemeiat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul ABC A.R. SA invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul pârâtă critică hotărârea sub următoarele aspecte.
- Hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii respectiv aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 68 alin. (1) şi 3 C. proc. civ. şi art. 3 din Legea nr. 51/1995 şi art. 127 din Statutul profesiei de avocat în sensul că procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută în scris sub semnătură legalizată: în cazul în care procura este dată de un avocat semnătura va fi certificată potrivit legii avocaţilor. Mandatul indiferent că este dat unui avocat sau unei alte persoane, trebuie ca mandatarului să i se dea expres exerciţiul dreptului de chemare în judecată ori, potrivit obiectului contractului de asistenţă juridică nr. 16/2009 încheiat de S.M. cu avocatul dr. F.L., mandatarul avocat are doar dreptul de a reprezenta părţile în judecată nu şi exerciţiul dreptului de chemare în judecată. Sintagma toate actele juridice din art. 68 alin. (3) C. proc. civ. cuprinde toate actele procedurale care se îndeplinesc pe parcursul procedurii contencioase după sesizarea instanţei fără a avea în vedere investirea instanţei de judecător. Se mai susţine că cererea de chemare în judecată a fost semnată de avocat fără a fi mandatat şi în acest sens.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, se constată nefondat recursul în considerentele celor ce succed.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au chemat în judecată pe pârâta ABC "A.R." SA solicitând obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 15.000 RON reprezentând daune materiale şi 150.000 RON reprezentând daune morale pentru reclamanta S.M. şi câte 150.000 RON daune morale pentru fiecare dintre copiii victimei.
Curtea de Apel Iaşi prin soluţia pronunţată şi care face obiectul recursului, a admis apelurile civile declarate de SC ABC A.R. SA precum şi apelurile reclamanţilor, a desfiinţat Sentinţa civilă nr. 582 din 22 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Iaşi cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente, respectiv Tribunalul Iaşi, secţia comercială.
În considerentele deciziei s-a reţinut că acţiunea împotriva societăţii de asigurare prin care se solicită obligarea la despăgubiri de persoanele păgubire în limitele obligaţiilor ce îi revine din contractul de asigurare, în speţă, pentru pagube produse prin accidente de autovehicule este de natură comercială şi nu civilă. S-a mai reţinut că natura comercială este impusă de art. 3 pct. 17 din C. proc. civ. care prevede că sunt considerate fapte de comerţ şi asigurările, art. 6 alin. (1) din acelaşi cod, conform căruia "asigurările de lucrări sau stabilimente care nu sunt obiectul comerţului şi asigurările asupra vieţii sunt fapte de comerţ numai în ce priveşte pe asigurator" şi că criticile pe fondul cauzei urmează a fi avute în vedere în rejudecare.
Decizia pronunţată în calea de atac a apelului a fost atacată cu recurs de pârâta ABC A.R. SA, criticile vizând interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 68 C. proc. civ., în sensul că procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută în scris sub semnătură legalizată.
Recurenta-pârâtă nu a formulat critici şi cu privire la natura cauzei sau competenţa de soluţionare, care a fost stabilită în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia comercială, prin admiterea apelurilor declarate de părţi.
În atare condiţii, dispoziţiile deciziei ce fac obiectul recursului ce privesc stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei au intrat în puterea lucrului judecată, iar criticile ce privesc fondul cauzei inclusiv aspectele ce privesc legalitatea mandatului de reprezentare, urmează a fi analizate de instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză.
Instanţa de apel, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia comercială, greşit a dezlegat şi unele aspecte de fond ale cauzei.
Cu toate acestea, nu se impune admiterea recursului, întrucât norma de drept ce priveşte competenţa de soluţionare a cauzei a intrat în puterea lucrului judecat, atâta timp cât nu s-au formulat critici pe acest aspect.
Prin competenţă, se înţelege capacitatea unei instanţe de a soluţiona anumite litigii sau de a rezolva anumite cereri.
În speţă, instanţa de apel deşi constată că natura cauzei este una comercială nu civilă greşit dezleagă aspecte ce vizează fondul cauzei.
Aşadar, în raport de cele reţinute, Înalta Curte în baza art. 312 (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta ABC A.R. SA împotriva Deciziei civile nr. 150 din 3 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 6840/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6839/2011. Civil → |
|---|
