ICCJ. Decizia nr. 6839/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6839/2011
Dosar nr.7364/101/2010
Şedinţa publică din 6 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mehedinţi la data de 30 septembrie 2010, întemeiată pe disp. art. 5, 38 şi 39 din Legea nr. 248/2005, Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de date a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în Italia a pârâtului E.N..
În motivarea cererii, a arătat că, pârâtul a fost expulzat din Italia la data de 26 mai 2010 în baza în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi Franţa, ratificat prin Legea nr. 173/1977 şi că prevederile acestui acord stabilesc ca fiecare parte contractantă să readmită la cererea celeilalte părţi, fără formalităţi, persoana care nu a îndeplinit condiţiile de intrare sau nu îndeplineşte condiţiile de şedere. A arătat reclamanta că pârâtul a părăsit teritoriul României în luna ianuarie 2010 şi a fost expulzat pentru încălcarea unei interdicţii de a intra pe teritoriul Italiei, ca urmare a infracţiunilor comise în anul 2007.
Prin Sentinţa civilă nr. 538 de la 11 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date Bucureşti, fiind astfel respinsă acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că, potrivit HG nr. 1347/2009, competenţa sesizării instanţei în cazul prevăzut de art. 38 lit. b) aparţine, conform art. 39 alin. (2) din Legea nr. 248/2005, instituţiei cu competenţe în domeniul apărării ordinii publice sau siguranţei naţionale care deţine date ori informaţii cu privire la activitatea pe care persoana o desfăşoară sau urmează să o desfăşoare în străinătate. Deşi se află în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, având personalitate juridică, poate exercita doar atribuţiile ce-i sunt date în competenţă prin lege, respectiv de organizare şi coordonare a activităţii de evidenţă a persoanelor, competenţe ce nu pot fi asimilate celora prevăzute de art. 39 alin. (2) din Legea nr. 248/2005, şi anume, în domeniul apărării, ordinii publice sau siguranţei naţionale.
S-a mai reţinut că prin HG nr. 1367/2009 art. 1 alin. (2) Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, se înfiinţează prin comasarea prin fuziune a Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor şi Centrului Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor, care se desfiinţează şi evident preia toate atribuţiile specifice I.N.E.P. Prin art. 39 din Lege, pentru situaţia reglementată la art. 38 lit. a), se desemnează în mod expres Direcţia Generală de Paşapoarte ca fiind organul care are calitatea de a sesiza instanţa de judecată, iar pentru situaţia prevăzută la art. 38 lit. b), Legea prevede că măsura se dispune, la solicitarea instituţiei cu competenţe în domeniul apărării, ordinii publice sau siguranţei naţionale care deţine date ori informaţii cu privire la activitatea pe care persoana o desfăşoară sau urmează să o desfăşoare în străinătate.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat reclamanta, arătând că, în mod eronat instanţa de fond a reţinut faptul că instituţia nu are calitate procesuală activă, câtă vreme direcţia îndeplineşte atribuţiile stabilite de actele normative în competenţa sa, aplică şi respectă întocmai dispoziţiile legale invocate.
Prin Decizia civilă nr. 411 din 22 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins apelul reclamantei. Instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu are calitate procesuală în promovarea acţiunii având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie a pârâtului, sub forma restrângerii pe o perioadă limitată a acestui drept, în ipoteza legală prevăzută în art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.
Potrivit art. 39 alin. (2) în situaţia prevăzută la art. 38 lit. b), măsura se dispune, la solicitarea instituţiei cu competenţe în domeniul apărării, ordinii publice sau siguranţei naţionale care deţine date sau informaţii cu privire la activitatea pe care persoana o desfăşoară sau urmează să o desfăşoare în străinătate.
Potrivit art. 1 alin. (3) din HG nr. 1367/2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, Direcţia face parte din structurile de ordine şi siguranţă publică din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, fiind parte componentă a Departamentului de ordine şi siguranţă publică.
Din analiza dispoziţiilor legale care stabilesc atribuţiile Direcţiei, deci competenţele, rezultă că aceasta are atribuţii cu privire la organizarea şi coordonarea activităţii de evidenţă a persoanelor, precum şi la gestionarea şi administrarea la nivel naţional a bazelor de date privind evidenţa persoanelor, cărţilor de identitate, paşapoartelor, permiselor de conducere, certificatelor de înmatriculare a vehiculelor şi a altor documente necesare persoanelor în relaţiile cu statul.
Această instituţie nu deţine, în sensul la care se referă legea, date cu privire la activitatea pe care persoana o desfăşoară sau urmează să o desfăşoare în străinătate, astfel că această cerinţă legală nu este îndeplinită şi apelanta reclamantă nu apare titular al dreptului de a sesiza instanţa pentru restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în cazul prev. de art. 38 lit. b) din lege.
Este nerelevantă împrejurarea că, potrivit Obiectivului nr. 2 din Hotărârea nr. 1347/2007 privind Planul de măsuri privind sprijinirea cetăţenilor români aflaţi în Italia, care se referă la aplicarea unor măsuri de către structurile competente din subordinea MAI, din momentul în care cetăţenii români expulzaţi ajung pe teritoriul României, respectiv iniţierea demersurilor pe baza cărora, ulterior, să fie luată de către autorităţile judecătoreşti o decizie vizând interzicerea deplasării acestora în Italia pe o perioadă determinată - este prevăzută la lit. d) înaintarea de către DGP sau după caz, INEP către instanţă a dosarului de îndepărtare.
"Dosarul de îndepărtare" care conţine datele cu privire la activitatea desfăşurată şi care a justificat măsura expulzării, este întocmit de autorităţile italiene fiind transmis împreună cu cetăţeanul expulzat şi preluat de structurile competente ale MAI şi ulterior înaintat instanţei, potrivit celor arătate în precedent.
Dar, potrivit aceleiaşi hotărâri de Guvern structura responsabilă pentru îndeplinirea obiectivului, iar nu a măsurilor, este ministerul (fost MIRA), actual MAI. Prin urmare, înaintarea "dosarului de îndepărtare" de către o structură a acestuia, nu echivalează cu atribuirea unei competenţe de sesizare a instanţei, neexistând identitate între "deţinătorul" dosarului de îndepărtare şi instituţia care solicită restrângerea dreptului în sensul Legii nr. 248/2005.
Instanţa judecătorească nu este sesizată cu îndepărtarea persoanei, ci cu luarea unei măsuri de limitare prin restrângere a exercitării dreptului la liberă circulaţie, iar "dosarul de îndepărtare" furnizează doar probe în susţinerea solicitării.
Or, în aceste condiţii, instituţia la care se referă disp. art. 38 lit. b) din lege cu competenţe în domeniul ordinii publice, se apreciază ca nefiind structura ministerului care preia şi înaintează "dosarul de îndepărtare", fie şi cu personalitate juridică, cum este reclamanta. În caz contrar, s-ar admite ideea ca astfel de cereri, (în cazul ordinii publice, iar nu apărării sau siguranţei naţionale), să nu fie formulate întotdeauna de aceeaşi instituţie cu competenţe în domeniu, ci fie de DGP (când documentul de călătorie a fost paşaportul), fie de reclamantă (când documentul a fost cartea de identitate).
Atunci când legiuitorul a intenţionat să stabilească expres atribuţii în sarcina unor structuri ale ministerului - DGP sau IGPF, din perspectiva legitimării procesuale active în privinţa solicitării de limitare a exercitării dreptului la libera circulaţie, a făcut-o prin disp. art. 39 alin. (1) cu referire la cazul prev. de art. 38 lit. a) din lege, sau prin art. 42 alin. (1) rap. la art. 40 lit. d), iar prin HG nr. 1367/2009 şi HG nr. 1347/2007, nu este prevăzută o asemenea atribuţie în sarcina reclamantei - ca structură a MAI.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, prin care a solicitat casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, pentru următoarele considerente:
Prin HG nr. 1367/2009 a fost înfiinţată Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, (denumită în continuare Direcţia), în urma desfiinţării Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor iar cauzele în care acesta avea calitatea de reclamant, respectiv pârât au fost preluate de Direcţie.
Acţiunea principală are ca temei legal dispoziţiile art. 38 lit. b) coroborate cu cele ale art. 39 alin. (2) din Legea nr. 248/2005 cu privire la măsura restrângerii dreptului la libera circulaţie în străinătate a cetăţenilor români, măsură, care se dispune, la solicitarea instituţiei cu competenţe în domeniul apărării ordinii publice sau siguranţei naţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din HG nr. 1367/2009, aceste competenţe sunt date Direcţiei.
Conform lit. b) din Obiectivul nr. 2 din HG nr. 1347/2007, Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor), are obligativitatea de a înainta instanţei teritoriale competente, dosarul de îndepărtare al cetăţenilor români expulzaţi din Italia, întrucât aceştia au folosit, ca şi document de călătorie, cartea de identitate.
Dispoziţiile obiectivului nr. 2 lit. d) al aceluiaşi act normativ prevăd faptul că autorităţile judecătoreşti urmează a pronunţa o decizie vizând interzicerea deplasării cetăţenilor expulzaţi, în Italia pe o perioadă determinată.
În final s-a apreciat că în mod eronat instanţa de apel a reţinut faptul că recurenta nu are calitate procesuală activă, câtă vreme Direcţia, îndeplineşte toate atribuţiile stabilite de actele normative în competenţa sa, aplică şi respectă întocmai dispoziţiile legale invocate.
Recursul va fi admis pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, pe de o parte, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din HG nr. 1367/2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, publicată în M. Of. la data de 25 noiembrie 2009, "Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, se înfiinţează prin comasarea prin fuziune a Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor şi Centrului Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor, care se desfiinţează".
Potrivit dispoziţiilor acestei hotărâri, Direcţia preia patrimoniul instituţiilor publice care se desfiinţează iar cauzele în care Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor are calitatea de reclamant respectiv pârât sunt preluate de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date.
Prin dispoziţiile art. 38 lit. b) coroborate cu cele ale art. 39 alin. (2) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare, se prevede că măsura restrângerii dreptului la libera circulaţie în străinătate a cetăţenilor români se dispune, la solicitarea instituţiei cu competenţe în domeniul apărării ordinii publice sau siguranţei naţionale.
Or, faţă de aceste dispoziţii, chiar instanţa de apel reţine în considerente hotărârii atacate, că potrivit art. 1 alin. (3) din HG nr. 1367/2009, Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, face parte din structurile de ordine şi siguranţă publică din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, fiind parte componentă a Departamentului de Ordine şi Siguranţă Publică.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte lit. b), a Obiectivului nr. 2 din HG nr. 1347/2007 Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor în prezent Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date are obligativitatea de a înainta instanţei teritoriale competente, dosarul de îndepărtare al cetăţenilor români expulzaţi din Italia, întrucât aceştia au folosit, ca şi document de călătorie, cartea de identitate.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la data de 30 septembrie 2010, deci după intrarea în vigoare a HG nr. 1367/2009, Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a înaintat acestei instanţe documentele de îndepărtare de pe teritoriul Italiei a numitului E.N. solicitând restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie în Italia, pe o perioadă de cel mult 3 ani, ceea ce potrivit textului menţionat, intra în atribuţiile sale.
Obligaţia Inspectoratului de a înainta dosarul de îndepărtare este totuna cu sesizarea instanţei de a se pronunţa asupra cererii de limitare a liberei circulaţie a persoanei din dosarul de îndepărtare.
Aşa cum rezultă din art. 1 alin. (3) din HG nr. 1367/2009, Direcţia este o parte componentă a Departamentului de Ordine şi Siguranţă Publică şi nu poate fi interpretat altfel, în sensul că nu are competenţă cu privire la situaţia prevăzută de art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005.
Prin urmare, în raport de textul legal menţionat şi obiectul acţiunii principale Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (fost Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor) avea calitate procesuală activă.
Pentru aceste motive, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ. se va admite recursul, se vor casa hotărârile pronunţate în apel şi la fond şi se va trimite cauza pentru rejudecare la prima instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Direcţia pentru evidenţa persoanelor şi administrarea bazelor de date din Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva Deciziei civile nr. 411 din 22 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată şi Sentinţa civilă nr. 538 din 11 octombrie 2010 a Tribunalului Mehedinţi, secţia civilă, şi trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Mehedinţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 6841/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6838/2011. Civil → |
|---|
