ICCJ. Decizia nr. 6840/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6840/2011
Dosar nr.3379/84/2009
Şedinţa publică din 6 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 576 din 18 februarie 2010 a Tribunalului Sălaj, s-a respins ca nefondată acţiunea intentată de reclamanta Parohia Greco-Catolică Cehu Silvaniei, împotriva pârâtei Parohia Ortodoxă Cehu Silvaniei, având ca obiect rectificare de carte funciară şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 1456 din 6 mai 2008 a Judecătoriei Zalău, s-a admis în parte cererea reclamantei Parohia Greco-Catolică Română Cehu Silvaniei, în contradictoriu cu intimatele Comisia Judeţeană Sălaj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia locală de fond funciar Cehu Silvaniei şi Parohia Ortodoxă Cehu Silvaniei şi în consecinţă, s-a anulat în parte hotărârea nr. 2263 din 7 aprilie 2006 a Comisiei judeţene Sălaj, dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei pentru suprafaţa de 10,46 ha teren agricol. S-a respins cererea reclamantei privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 10,46 ha teren pe vechiul amplasament. S-a respins cererea privind constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 1013/43 din 26 mai 2003, eliberat în favoarea pârâtei Parohia Ortodoxă Cehu Silvaniei.
Instanţa a stabilit irevocabil că nu i se poate atribui reclamantei terenul pe vechiul amplasament, deoarece pe acele amplasamente i-au fost atribuite terenurile Bisericii Ortodoxe Cehu Silvaniei, în temeiul legilor funciare anterioare Legii nr. 247/2005. Pe terenul înscris în CF nr. 4 nedefinitivă Cehu Silvaniei, nr. cadastral 36, s-au notat în favoarea pârâtei o biserică, parohie şi anexe, notarea având semnificaţia că edificatele constituie proprietatea pârâtei, nefiind transferate în favoarea ei dintr-o altă carte funciară.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Parohia Greco-Catolică Cehu Silvaniei, solicitând desfiinţarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, reclamanta a susţinut că în acţiune s-a referit la prevederile art. 37 din Decretul-lege nr. 177/1948, care au constituit temeiul ce a stat la baza înscrierii în cartea funciară a bisericii ortodoxe. Se susţine că titlul de proprietate asupra terenului s-a eliberat în favoarea bisericii ortodoxe, cu încălcarea dispoziţiilor art. III din Legea nr. 169/1997, dar prima instanţă nu a cercetat documentaţia de intabulare pentru a vedea dacă ea există şi în ce condiţii a fost eliberat certificatul de atestare a edificării construcţiei pe biserica ortodoxă.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, curtea de apel a reţinut următoarele:
Reclamanta a formulat acţiunea în rectificare de carte funciară cu caracter principal, dar nu a dovedit conform prevederilor textului legal al art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, republicată, că printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil.
Dar şi pe fondul cauzei, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, prin titlul de proprietate nr. 1013/43 din 26 mai 2003, pârâtei Parohiei Ortodoxe Cehu Silvaniei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă totală de 10 ha, din care 2.900 mp în intravilanul oraşului Cehu Silvaniei, parcela 36.
Cu privire la acest teren în suprafaţă de 2.900 mp, reconstituit prin titlul de proprietate, pârâta Parohia Ortodoxă Cehu Silvaniei este intabulată cu încheierea nr. 877/24 ianuarie 2005 în CF nr. 4, nedefinitivă Cehu Silvaniei, nr. cadastral 36, inclusiv asupra bisericii, parohiei şi anexelor gospodăreşti.
Aşadar, contrar susţinerilor reclamantei-apelante, terenul în litigiu, situat în intravilanul oraşului Cehu Silvaniei, care a fost intabulat în CF nr. 1716 Cehu Silvaniei, având nr. top 262/a/1, a fost identificat prin memoriul tehnic, cu terenul în suprafaţă de 2.900 mp având nr. cadastral 36, asupra căruia este intabulată pârâta în CF nr. 4 nedefinitivă Cehu Silvaniei, cu încheierea nr. 877 din 24 ianuarie 2005, în baza titlului de proprietate nr. 1013/43 din 26 mai 2003, menţinut prin Sentinţa civilă nr. 1456/2008 a Judecătoriei Zalău, rămasă irevocabilă, pronunţată între aceleaşi părţi.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 C. proc. civ., s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului.
Întrucât apelanta se află în culpă procesuală, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ., a fost obligată să îi plătească intimatei cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 1.500 RON, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva Deciziei civile nr. 261/A/2010 a Curţii de Apel Cluj pronunţată în şedinţa publică din 3 octombrie 2010 în dosarul nr. 3379/84/2009 şi a Sentinţei civile nr. 576/18 februarie 2010 pronunţată în dosar nr. 3379/84/2009 a declarat recurs reclamanta Parohia Greco - Catolică Cehu Silvaniei, care a susţinut următoarele critici:
Din întreaga economie a dosarului cuprinzând atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel se constată că înscrisul ce face obiectul litigiului lipseşte cu desăvârşire ca atare, nu se poate cere constatarea nulităţii unui înscris care nu există în materialitatea sa
Ca urmare a abrogării Decretului nr. 358/1948, legiuitorul în privinţa terenurilor intravilane ce vizează Biserica Greco Catolică, nu a făcut vreo trimitere punctuală la vreo lege ce ar fi presupus reconstituirea dreptului de proprietate, reglementând doar o competenţă specială într-o materie specială, reglementându-se în OG nr. 64/2004 competenţa tribunalului.
Se conchide că, în lipsa vreunui înscris care să stea la baza înscrierii în cartea funciară, înscrierea devine nulă, ea neputând fi făcută în virtutea unui act normativ.
Se invocă în drept dispoziţiile art. 313 şi art. 314 C. proc. civ..
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nul, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se sprijină recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea acestuia, dacă încadrarea într-unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 este posibilă.
per a contrario, rezultă că, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs pentru indicarea unuia dintre cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat de motivul de recurs invocat.
Susţinerile recurentei nu se pot încadra în motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., motiv pentru care se va constata nulitatea recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamanta Parohia Greco - Catolică Cehu Silvaniei împotriva Deciziei civile nr. 261 A din 13 octombrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 6842/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6841/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
