ICCJ. Decizia nr. 6848/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6848/2011
Dosar nr.182/42/2011/a1
Şedinţa publică din 6 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea civila înregistrată pe rolul Tribunalul Prahova la nr. 8298/105/2009 contestatorii A.C. şi A.R., prin procurator L.M.L. au chemat în judecată pe intimata Primăria Mun. Ploieşti prin Primar, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună anularea dispoziţiei nr. 19888 din 13 noiembrie 2008 şi restituirea în natura a imobilului situat în Ploieşti, str. 8 M., nr. 1A, bl.8B, et.2, ap.7, precum şi anularea contractului de vânzare nr. 128/1996 încheiat de SC C. SA în prezent SC C.T. SA cu numitul R.S.M..
Ulterior, contestatorii au solicitat şi anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat nr. 3540/18 decembrie 2006 prin care imobilul în litigiu a fost înstrăinat numitei M.M..
Prin încheierea de şedinţa din 19 noiembrie 2009 s-a dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 3540/18 decembrie 2006 şi s-a dispus formarea unui nou dosar având acelaşi obiect, respectiv dosarul nr. 5018/105/2009.
Prin încheierea din data de 02 noiembrie 2009 s-a dispus rectificarea încheierii din 19 octombrie 2009, în sensul că în prezenta cauză au calitatea de reclamanţi numiţii A.C. şi A.R., ambii prin procurator L.M.L. şi au calitatea de pârâţi R.S.M., SC C. SA şi Primăria Ploieşti, cauza ce are ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1281996 încheiat între SC C. SA şi pârâtul R.S.M..
La termenul de judecată din 16 aprilie 2010, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Prahova şi, prin Sentinţa civilă nr. 561 din aceiaşi dată, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Prahova şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanţii A.C. şi A.R. ambii prin procurator L.M.L., în contradictoriu cu pârâţii R.Ş.M., M.M., SC C.T. SA şi Primăria Ploieşti, în favoarea Judecătoriei Ploieşti, reţinând următoarele:
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500 mii RON, cu excepţia cererilor de împărţeală judiciară, a cererilor în materie succesorala, a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau după caz posesorii formulate de terţii vătămaţi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar.
Or, în cauză obiectul acţiunii constă în anularea unor contracte de vânzare-cumpărare privind apartamentul nr. 7 situat în Ploieşti, str. 8 M., nr. 1A, bl.8B, et.2, jud. Prahova (acţiune evaluabilă în bani) vizând un imobil a cărui valoare este sub valoarea de 500.000 RON, astfel încât competenta de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Ploieşti şi nicidecum Tribunalului Prahova.
Împotriva sentinţei sus-menţionate au declarat recurs reclamanţii A.C. şi A.R., ambii prin procurator L.M.-L., criticând-o pentru nelegalitate, considerând că tribunalul are competenţa de soluţionare a cauzei, faţă de preţul apartamentului în litigiu, de peste 1,6 miliarde RON.
În şedinţa publică din data de 7 octombrie 2010, procuratoarea recurenţilor-reclamanţi a solicitat să se ia act că renunţă la judecata recursului şi să se trimită dosarul la Judecătoria Ploieşti pentru competentă soluţionare.
Prin încheierea de şedinţă din data de 7 octombrie 2010 s-a luat act de renunţarea la judecata recursului.
Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Ploieşti sub nr. 5018/105/2009, iar prin Sentinţa civilă nr. 6 din 7 ianuarie 2011 s-a admis excepţia de necompetenţă materială, excepţie invocată din oficiu, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Prahova, secţia civilă, s-a constatat conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Ploieşti şi Tribunalul Prahova după rămânerea definitivă a acestei hotărâri şi s-a înaintat dosarul spre soluţionarea conflictului negativ de competenţă Curţii de Apel Ploieşti.
Tribunalul Prahova şi Judecătoria Ploieşti s-au declarat deopotrivă necompetente prin hotărâri judecătoreşti de declinare, să soluţioneze cererea reclamanţilor.
Aşadar, în cauză a intervenit conflictul negativ de competenţă, sens în care a fost sesizată Curtea de Apel Ploieşti pentru regulator de competenţă.
Prin Sentinţa nr. 4CC din 17 martie 2011, Curtea de Apel Ploieşti a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Ploieşti a constatat că Tribunalul Prahova a apreciat în mod corect că în cauză s-au formulat două capete principale de cerere, unul prin care se solicită să se dispună anularea dispoziţiei nr. 19888/13 noiembrie 2008 şi restituirea în natură a imobilului situat în Ploieşti, str. 8 M., nr. 1A, bl.8B, et.2, ap.7, şi altul prin care se cere anularea contractului de vânzare nr. 128/1996 încheiat de SC C. SA în prezent SC C.T. SA cu numitul R.S.M. Astfel, în mod just, s-a constatat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 17 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţei au formulat cerere de revizuire contestatorii A.C. şi A.R., ambii prin procurator L.M.-L.
În motivarea cererii de revizuire, revizuienţii-contestatori arată că sunt incidente dispoziţiile art. 299, art. 301, 302, 322 pct. alin. (1), (2) şi (8) C. proc. civ..
La termenul din data de 26 mai 2011, intimaţii - pârâţi R.Ş.M. şi M.M., prin apărător, au invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, faţă de împrejurarea că sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti a fost dată cu recurs, iar în cauza de faţă, sentinţa pronunţată nu evocă fondul.
Analizând excepţia sus-menţionată, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului cât şi a textelor legale incidente, Curtea a constatat că această excepţie este întemeiată, iar cererea de revizuire formulată este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu revizuire doar atunci când evocă fondul.
În mod constant, atât doctrina cât şi jurisprudenţa au stabilit că evocarea fondului prin hotărârea instanţei de recurs se realizează numai atunci când instanţa, admiţând recursul, a casat hotărârea atacată şi a rejudecat pricina sau când în recurs s-au depus înscrisuri noi, aflate în legătură cu soluţionarea pe fond a cauzei şi care au fost analizate de către instanţa de recurs.
Chiar dacă sensul sintagmei "evocarea fondului" ar fi extins, concluzia de tras rămâne totuşi cea potrivit căreia atunci când instanţa de recurs nu a făcut, prin hotărârea sa, analiza de fond a pricinii, neabordând pricina fără a se limita la verificarea de legalitate la care se referă art. 304 C. proc. civ., nu ne aflăm în faţa unei hotărâri care, în sensul evocatelor prevederi ale art. 322 C. proc. civ., să evoce fondul.
În prezentul proces, sentinţa atacată nu întruneşte cerinţele legale în raport de care să poată fi supusă revizuiri.
Prin Sentinţa nr. 4CC/17 martie 2011, Curtea de Apel Piteşti, ca instanţă de fond, a stabilit competenţa materială a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, fără însă a evoca fondul pricinii, astfel că prezenta cerere de revizuire apare ca inadmisibilă, nemaifiind posibilă, din acest motiv, cercetarea motivelor de revizuire formulate de către contestatorii A.C. şi A.R. prin procurator L.M.L..
Împotriva Sentinţei nr. 3 din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti având ca obiect revizuirea au declarat recurs revizuenţii A.C. şi A.R. împotriva Sentinţei civile nr. 4CC/2011 susţinând următoarele motive de nelegalitate a deciziei recurate.
Greşit s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, Curtea de Apel Prahova, fiind competentă să soluţioneze cererea potrivit Legii nr. 10/2001.
Se mai susţine că acele contractele do vânzare şi de revânzare a ap. nr. 7 trebuie analizate în cadrul acţiunii în revendicarea şi trebuie anulate pentru că au fost întocmite cu rea-credinţă, pentru o proprietate luată abuziv, fără titlu juridic legal de preluare conform Legii nr. 10/2001, Legii nr. 247/2005 şi Legii nr. 1/2009.
Prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire invocată de către pârâţi pentru continuarea deţinerii nelegale a ap.7 şi respingerea anulării contractelor de vânzare şi de revânzare s-au avantajat temporar pârâţii, fiind soluţia în contradicţie cu prevederile Legii nr. 10/2001 şi Legii nr. 247/2005.
Se invocă nelegala aplicare a prevederilor art. 17 C. proc. civ..
Analizând prezentul recurs prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul nu poate fi primit pentru considerentele ce succed.
Deşi nu se indică acel motiv de nelegalitate incident în cauză, susţinerile recurenţilor ar putea fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii sau să fie lipsită de temei legal. În cauză, Curtea de Apel Ploieşti a statuat în mod just asupra cererii de revizuire formulate de revizuenţii A.C. şi A.R. interpretând şi aplicând în mod corect dispoziţiile art. 322 C. proc. civ..
Pentru a putea fi cerută revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese susţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea care fusese aleasă până în acel moment.
Cum aceste dispoziţii legale au fost corect interpretate de instanţa a cărei hotărâre este recurată, şi cum celelalte critici ale recurenţilor sunt simple susţineri de fapt ce nu pot atrage nelegalitatea sentinţei recurate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat şi în baza art. 312 C. proc. civ. va menţine sentinţa Curţii de Apel Ploieşti ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de revizuenţii A.C. şi A.R. împotriva Sentinţei civile nr. 3 din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 6847/2011. Civil. Obligaţie de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 6843/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
