ICCJ. Decizia nr. 6880/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6880/2011
Dosar nr.2641/105/2009
Şedinţa publică din 6 octombrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursurilor de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 2641/105/02 iunie 2009, contestatorul I.M.A. a chemat în judecată pe intimatul Statul Roman prin CNADNR, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună modificarea în parte a hotărârilor şi proceselor-verbale de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 690/18 mai 2009, nr. 688/18 mai 2009 şi nr. 94/16 ianuarie 2007 şi stabilirea unei despăgubiri în cuantum de 30 euro/ m.p., respectiv 23.247,3 euro, pentru suprafaţa totală expropriată de 774,901 m.p.
Prin Sentinţa civilă nr. 840/18 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Prahova, s-a admis contestaţia, s-au modificat în parte hotărârile nr. 690/18 mai 2009, 688/18 mai 2009 şi nr. 94/18 mai 2009 emise de intimat, fiind obligat acesta să plătească contestatorului o despăgubire de 65773,3 RON pentru terenul expropriat în suprafaţă de 774,90 mp.
A fost obligat intimatul şi la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1550 RON.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul fondului a reţinut că prin hotărârile de stabilire a despăgubirilor contestate şi procesele-verbale anexate acestora, s-a dispus, în vederea construirii tronsonului de autostradă Bucureşti-Ploieşti, exproprierea terenurilor proprietatea contestatorului I.M.A., situate în com. Bărcăneşti, judeţul Prahova, pentru care s-a stabilit o despăgubire totală de 9765,39 RON.
Procedând la analiza raportului de expertiză efectuat în cauză de experţii M.I., B.N. şi C.M., tribunalul a constatat că valoarea estimată de expert C.M. atestă valoarea reală a despăgubirilor pentru imobilele în litigiu, întrucât a avut în vedere o serie de criterii legate de amplasament, valoarea economică în prezent şi în viitor, preţul de tranzacţionare şi respectiv, valorile stabilite prin alte hotărâri de expropriere vizând terenuri ale vecinilor reclamantului.
Tribunalul a înlăturat susţinerile intimatului, în sensul că valoarea reală a despăgubirii este de 9763,8 RON, atât la data emiterii hotărârilor, cât şi la data efectuării expertizei, conform punctului de vedere al expertului M.I., apreciind că această opinie are un caracter pur subiectiv şi care nu concordă cu valoarea de 65673,3 RON stabilită de către experta C.M..
În ceea ce priveşte solicitarea contestatorului, de omologare a valorii de 71661,3 RON stabilită de expert B.N., tribunalul a reţinut că este neîntemeiată, întrucât calculul efectuat nu a avut în vedere data emiterii hotărârilor de expropriere.
Prin Decizia civilă nr. 231/8 noiembrie 2010 Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, de contestatorul I.M.A. şi de pârâtul Statul Român-prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre competentă soluţionare, în primă instanţă, Judecătoriei Ploieşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele:
Potrivit art. IV pct. 4 din OUG nr. 228 din 30 decembrie 2008, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţii de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, a fost modificat, în sensul că legiuitorul a dispus în mod expres că "cererile adresate instanţelor judecătoreşti pentru stabilirea, în contradictoriu cu statul român sau cu unităţile administrativ-teritoriale, după caz, a dreptului la despăgubiri şi a cuantumului acestora, sunt scutite de taxă de timbru şi sunt de competenţa instanţelor de drept comun".
Se impune a se preciza că anterior, art. 10 din Legea nr. 198/2004 prevedea doar scutirea de taxa judiciară de timbru a acţiunilor având ca obiect stabilirea, în contradictoriu cu statul român sau cu unităţile administrativ-teritoriale, a dreptului la despăgubiri pentru expropriere şi a cuantumului acestora, competenţa materială de soluţionare a acestor cereri aparţinând, până la momentul intrării în vigoare a OUG nr. 228/2008, tribunalului, conform dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 33/1994 şi art. 2 alin. (1) lit. f) C. proc. civ..
În acest context, reţinând că prin OUG nr. 228/2008, s-a instituit o normă specială, prin care se derogă de la dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 33/1994 şi art. 2 alin. (1) C. proc. civ. şi care instituie expres, în cazul acţiunilor având ca obiect stabilirea dreptului la despăgubiri pentru expropriere şi a cuantumului acestora, competenţa materială a instanţelor de drept comun şi având în vedere că, la data promovării cererii de chemare în judecată - 02 iunie 2009, OUG nr. 228/2008 era în vigoare, iar valoarea despăgubirilor solicitate de apelantul-reclamant este mai mică de 500.000 RON (71661,3 RON), Curtea a constatat că sentinţa apelată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material.
Faţă de caracterul de ordine publică al necompetenţei raţione materiae, Curtea a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ., text de lege în baza căruia a admis cele trei apeluri şi a anulat sentinţa, dispunând în conformitate cu art. 159 alin. (2) C. proc. civ., trimiterea cauzei spre soluţionare Judecătoriei Ploieşti, instanţă competentă material, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 8 alin. (1) teza II C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, atât reclamantul, cât şi pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi Drumuri Naţionale din România.
1. Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi Drumuri Naţionale din România critică hotărârea atacată sub următoarele aspecte:
Art. IV pct. 4 din OUG nr. 228 din 30 decembrie 2008 nu modifică competenţa de soluţionare în primă instanţă a cauzelor privitoare la contestaţiile privind dreptul la despăgubiri pentru expropriere de utilitate publică şi modificarea cuantumului acesteia, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 198/2004.
Art. IV pct. 4 din OUG nr. 228 din 30 decembrie 2008, publicat în M. Of., Partea I, nr. 3/05.01.2009 are următorul conţinut:
"La articolul 10, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: Cererile adresate instanţei judecătoreşti pentru stabilirea, în contradictoriu cu statul român sau cu unităţile administrativ-teritoriale, după caz, a dreptului la despăgubire pentru expropriere şi a cuantumului acesteia sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi sunt de competenţa instanţelor de drept comun."
Legea nr. 184/2008 publicată în M. Of. nr. 740/31.10.2008, care a modificat Legea nr. 198/2004 dispune la art. I, pct. 13 că:
"La articolul 10, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: Cererile adresate instanţei judecătoreşti pentru stabilirea, în contradictoriu cu statul român sau cu unităţile administrativ-teritoriale, după caz, a dreptului la despăgubire pentru expropriere şi a cuantumului acesteia sunt scutite de taxa judiciară de timbru."
Legea nr. 33/1994 publicată în M. Of. nr. 139/02.06.1994, act normativ care nu a fost modificat până în prezent şi care este regula generală ce reglementează orice expropriere pentru cauză de utilitate publică, dispune la art. 21 că:
"Soluţionarea cererilor de expropriere este de competenţa tribunalului judeţean sau a Tribunalului Municipiului Bucureşti în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere."
C. proc. civ. la art. 2 lit. f) arată că tribunalul este instanţa legal investită de a soluţiona "procesele şi cererile în materia exproprierii".
HG nr. 434 din 08 aprilie 2009 publicată în M. Of., Partea I, nr. 309/11.05.2009, a aprobat Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local care arată la art. 8:
"(1) Cererile adresate instanţei judecătoreşti potrivit dispoziţiilor art. 9 din lege se vor depune la tribunalul în a cărui rază teritorială sunt situate imobilele ce fac obiectul exproprierii."
Analizând textele normative mai sus evocate, rezultă că tribunalul este instanţa de drept comun în privinţa cererilor formulate în condiţiile şi temeiul Legii nr. 33/1994, care reprezintă legea cadru în materia exproprierii.
Legea nr. 198/2004 este o lege specială, care reglementează exproprierile operate în scopul efectuării unor lucrări de construcţii de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, însă dispoziţiile sale trimit la dreptul comun în privinţa competenţei de soluţionare a cererilor pentru stabilirea dreptului la despăgubire în cazul exproprierii sau a cuantumului acestei despăgubiri.
Întinderea competenţei materiale a tribunalului este stabilită de art. 23 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, potrivit căruia instanţa va verifica dacă sunt întrunite toate condiţiile cerute de lege pentru expropriere şi va stabilii cuantumul despăgubirilor. Hotărârea tribunalului este supusă căilor de atac prevăzute de lege.
2. Reclamantul I.A. critică Decizia ca fiind nelegală şi netemeinică, dată cu aplicarea greşită a legii în speţă, prin interpretarea eronată a art. 10 din Legea nr. 198/2004 (aşa cum a fost completat prin OUG nr. 228/2008), raportat la art. 2 lit. f) din C. proc. civ. şi art. 8 din norma metodologică din 08/04/2008 de aplicare a Legii nr. 198/2004.
Astfel, faţă de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 198/2004, cererile adresate instanţelor judecătoreşti pentru stabilirea în contradictoriu cu statul român ... a dreptului de despăgubire pentru expropriere ... sunt de competenţa instanţelor de drept comun, iar art. 8 din norma metodologică de aplicare a Legii nr. 198/2004 precizează că aceste instanţe de "drept comun" sunt tribunalele în a căror rază teritorială se află situate imobilele ce fac obiectul exproprierii.
Aceeaşi reglementare o găsim şi în art. 2 lit. f) din C. proc. civ.
Faţă de cele arătate, se impune admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Ploieşti în vederea judecării cererii de apel formulate de părţi.
Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte a constatat că sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a fost învestită cu o cerere având ca obiect contestaţia împotriva hotărârilor de stabilire a despăgubirilor emise de Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. în aplicarea Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local.
În fapt s-a dispus exproprierea terenurilor proprietatea contestatorului I.M.A., situate în com. Bărcăneşti, judeţul Prahova, în vederea construirii tronsonului de autostradă Bucureşti-Ploieşti, fiind dedus judecăţii stabilirea unui alt cuantum al despăgubirilor ce i-au fost propuse.
Aşadar, instanţa a fost învestită cu o cerere "în materie de expropriere".
Prin art. IV pct. 4 din OUG nr. 228 din 30 decembrie 2008, publicată în M. Of., Partea I, nr. 3/05.01.2009 a fost modificat art. 10 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, în sensul că cererile adresate instanţei judecătoreşti pentru stabilirea, în contradictoriu cu statul român sau cu unităţile administrativ-teritoriale, după caz, a dreptului la despăgubire pentru expropriere şi a cuantumului acesteia sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi sunt de competenţa instanţelor de drept comun.
Prin sintagma "instanţă de drept comun", legiuitorul a urmărit să stabilească distincţia între instanţa civilă ordinară şi instanţa de contencios administrativ. Aşadar, prin voinţa legiuitorului, acte emise de organe administrative în procedura exproprierii nu pot fi supuse controlului în sistemul Legii nr. 554/2004, ci potrivit dreptului comun.
Or, potrivit dreptului comun, competenţa materială de primă instanţă în procesele şi cererile în materie de expropriere aparţine tribunalului, conform art. 2 pct. 1 lit. f) C. proc. civ., respectiv art. 21 alin. (1) din Legea cadru nr. 33/1994, iar nu judecătoriei.
Judecătoria judecă în primă instanţă toate procesele şi cererile, deci, este "instanţă de drept comun pentru judecata în primă instanţă", în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe.
Cum procesele şi cererile în materie de expropriere au fost date în competenţa de primă instanţă a tribunalului, curtea de apel a interpretat eronat dispoziţiile art. IV pct. 4 din OUG nr. 228 din 30 decembrie 2008, cu consecinţa pronunţării unei hotărâri nelegale.
Drept urmare, criticile formulate de ambii recurenţi întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Întrucât, instanţa de apel a pronunţat hotărârea în temeiul unei excepţii procesuale, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate, iar hotărârea atacată va fi casată cu trimitere la aceeaşi instanţă pentru judecata pe fond a apelurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul I.A. şi pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România împotriva Deciziei nr. 231 din 08 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 06 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 6883/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6879/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
