ICCJ. Decizia nr. 6881/2011. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.6881/2011
Dosar nr. 6316/101/2009
Şedinţa publică din 6 octombrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin Sentinţa civilă nr. 276 din 1 iunie 2010 Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii I.M. şi I.G. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi, Direcţia Generală de Drumuri şi Poduri Craiova, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul Local Drobeta Turnu - Severin şi Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, a modificat parţial hotărârile Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 118/2004 numerele 194, 195, 196 şi 197/2009 stabilind cuantumul despăgubirilor datorate reclamanţilor pentru terenul de 2512 mp ce a făcut obiectul exproprierii la suma de 301.440 RON şi a obligat Statul Român prin CNADNR şi DRDP Craiova la plata acestor despăgubiri. A respins cererea faţă de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin hotărârile modificate s-a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 35.168 euro. În cauză a fost efectuată o expertiză de către trei experţi, dar întrucât aceştia nu au întocmit raportul împreună şi au stabilit valori diferite ale terenului, s-a dispus o nouă expertiză, prin care alţi trei experţi au stabilit o valoarea de 29 euro/ mp pentru terenul ce face obiectul exproprierii, adică o sumă totală de 301.440 RON.
A apreciat că experţii care au stabilit acest cuantum au avut în vedere atât preţul de circulaţie din zonă, cât şi prejudiciul pe care l-au suferit reclamanţii, ca urmare a faptului că prin expropriere terenul lor a fost împărţit în două parcele, cu consecinţa diminuării valorii economice.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanţii, cât şi pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova.
Prin Decizia nr. 355 din 03 noiembrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul reclamanţilor, obligând pârâtele şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.000 RON către aceştia şi a respins ca nefondat apelul pârâtei.
Curtea de apel a reţinut că reclamanţii au făcut dovada cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat şi onorarii de expert, iar în raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. sunt îndreptăţiţi la plata acestor cheltuieli. Cât priveşte apelul pârâtei, a apreciat că instanţa de fond a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 25 şi 26 din Legea nr. 33/1994, acordând reclamanţilor despăgubirile în strictă conformitate cu aceste prevederi legale, suma de 301.440 RON reprezentând preţul real al terenului ce a făcut obiectul exproprierii.
În termen legal, împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea deciziei atacate. În motivarea recursului a susţinut că expertul propriu a stabilit un preţ corect, că experţii desemnaţi de instanţa de fond nu au ţinut cont de valoarea terenului la nivelul anului 2009, respectiv de faptul că era vorba despre un teren fără utilităţi, al cărui preţ a crescut artificial, odată cu începerea procedurilor de expropriere. De asemenea, a criticat Decizia atacată şi din perspectiva acordării cheltuielilor de judecată către reclamanţi, susţinând că nu-i este imputabil faptul că expertiza întocmită de prima comisie de experţi nu a fost utilă soluţionării cauzei, motiv pentru care s-a şi opus efectuării unui nou raport de expertiză.
Analizând recursul în limitele criticilor formulate, ce pot fi încadrate în motivul de ne legalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed:
Legea nr. 33/1994 stabileşte în Capitolul IV "Exproprierea şi stabilirea despăgubirilor" procedura de soluţionare a cererilor de expropriere. Astfel, art. 25 dispune în sensul că pentru stabilirea despăgubirilor instanţa va constitui o comisie de experţi compusă dintr-un expert numit de instanţă, unul desemnat de expropriator şi un al treilea din partea persoanelor supuse exproprierii.
Din perspectiva acestor dispoziţii legale, critica formulată de pârâtă referitoare la modalitatea de întocmire a raportului de expertiză, precum şi la valoarea probatorie a expertizei efectuate de expertul propriu anterior emiterii hotărârilor de expropriere, nu poate fi primită.
Instanţa de apel a reţinut în mod corect respectarea prevederilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, atâta vreme cât textul de lege stabileşte în mod neechivoc modul de stabilire a despăgubirilor din perspectiva compunerii comisiei de experţi.
Instanţa nu este ţinută de valoarea terenului stabilită în procedura anterioară emiterii hotărârii de expropriere, tocmai pentru că această modalitate de evaluare a fost contestată de reclamanţi, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 25.
Or, această procedură a fost respectată întocmai de tribunal.
Cât priveşte cuantumul despăgubirii, art. 26 din Legea nr. 33/1994 stabileşte că acesta se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, urmând ca experţii şi instanţa să ţină seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel din zonă, la data întocmirii raportului de expertiză.
Raportul de expertiză avut în vedere de instanţa de fond a luat în calcul, în stabilirea valorii terenului supus exproprierii, toate aceste elemente, stabilind o valoare medie în funcţie de ofertele de vânzare din zonă, de localizare, de caracteristicile fizice şi economice.
Potrivit dispoziţiilor legale aplicabile, preţul terenului a fost stabilit la data efectuării expertizei, astfel încât critica recurentei-pârâte referitoare la faptul că instanţa trebuia să aibă în vedere valoarea aferentă anului 2009 se priveşte ca nefondată.
Critica referitoare la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. este, de asemenea, neîntemeiată.
În mod corect instanţa de apel a reţinut că atâta vreme cât pârâta a căzut în pretenţii, cererea reclamanţilor de acordarea a cheltuielilor de judecată urmează a fi admisă. Dacă nu se poate constata o culpă a recurentei-pârâte faţă de împrejurarea că prima comisie de experţi nu a stabilit un preţ comun al terenului supus exproprierii, în mod categoric o asemenea culpă nu se poate reţine nici în sarcina reclamanţilor. Cum instanţa de fond a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata unei despăgubiri diferite de cea stabilită prin hotărârile de expropriere, reclamanţii sunt îndreptăţiţi a obţine de la partea care a căzut în pretenţii toate cheltuielile de judecată ocazionate de purtarea procesului în care au triumfat.
Pentru toate aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, cu consecinţa menţinerii hotărârii instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - DRDP Craiova împotriva Deciziei nr. 355 din 03 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 6884/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6883/2011. Civil → |
|---|
