ICCJ. Decizia nr. 6931/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6931/2011
Dosar nr. 28/1/2011
Şedinţa publică din 7 octombrie 2011
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 08 februarie 2006 pe rolul Tribunalului Braşov, ulterior precizată, S.A.R. a formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 13 din 11 ianuarie 2006 a Primarului Oraşului Predeal, prin care i s-a restituit în natură imobilul situat în Predeal, str. A.I.C., nr. cadastral ..., solicitând modificarea dispoziţiei în sensul că suprafaţa terenului este de 1881 mp şi nu 549 mp, cât s-a menţionat în dispoziţia contestată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin planul de încadrare în zonă întocmit de expertul cadastral, avizat de Oficiul judeţean de cadastru, geodezie şi cartografie Braşov, depus ca anexă la notificare, s-a stabilit întinderea suprafeţei de teren corespunzătoare numărului cadastral 1391 ca fiind de 1881,70 mp, în raport de măsurătorile efectuate în limitele proprietăţii marcate cu gard de bunicul reclamantei, T.S.
Prin Sentinţa civilă nr. 491/S din 11 decembrie 2006, Tribunalul Braşov a respins contestaţia, reţinând că reclamanta nu a depus actul de dobândire al autorului său, iar imobilul în litigiu nu este evidenţiat în regim de carte funciară, la data dobândirii acestuia de către autorul reclamantei fiind transcris în registrul de transcripţiuni - inscripţiuni al Tribunalului Prahova. Din înscrisurile depuse la dosar instanţa a reţinut că autorul reclamantei, S.T., a dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare de la numitul I.R.I., ultima rată din preţ, în cuantum de 5.000 RON, fiind achitată la data de 20 februarie 1935, conform extrasului din registrul de transcripţiuni al actelor autentice, eliberat de Direcţia Judeţeană Prahova a Arhivelor Naţionale, această menţiune din registru nefăcând vorbire de suprafaţa de teren înstrăinată, ci făcând doar trimitere la titlul de proprietate al vânzătorului I.R.I., transcris la Tribunalul Prahova sub nr. X.
La această poziţie din registru apare menţiunea că prin contractul intitulat "Act de vânzare" şi datat 5 februarie 1932, vânzătorul J.B. a înstrăinat cumpărătorului I.R.I. o suprafaţă de teren de aproximativ 549 mp, situat în comuna Predeal, pe moşia regală "Joiţa" (seria a V-a), dimensiunile şi vecinătăţile acestui loc, care poartă nr. ..., fiind însemnate pe planul de parcelare depus de A.M.R.P. la Primăria Predeal.
Potrivit concluziilor expertului A.G., care a întocmit memoriul de identificare a imobilului revendicat, suprafaţa de teren ce a constituit proprietatea autorului contestatoarei, ar fi în suprafaţă reală de 1892,11 mp, ceea ce a rezultat din suprapunerea planurilor cadastrale.
Nefiind depus la dosar însuşi actul translativ de proprietate prin care autorul contestatoarei a dobândit imobilul în litigiu, ci doar transcrierea celui prin care vânzătorul de la care a cumpărat acesta a dobândit dreptul său, instanţa s-a raportat la titlul celui din urmă, respectiv la actul translativ de proprietate prin care imobilul a intrat în patrimoniul acestuia.
Potrivit acestui act, I.R.I. a dobândit prin cumpărare suprafaţa de aproximativ 549 mp teren, diferenţa până la 1892,11 mp fiind considerabilă şi neputându-se explica nici măcar prin declivitate sau erori de măsurătoare, dat fiind că transmisiunea a avut loc în anul 1932.
Având în vedere principiul potrivit căruia nimeni nu poate transmite mai mult decât are în proprietate, prima instanţă a apreciat că I.R.I. nu putea înstrăina lui T.S. o suprafaţă mai mare de teren decât cea pe care o dobândise în proprietate, iar succesoarea acestuia nu poate pretinde restituirea unei suprafeţe de teren mai mare decât cea deţinută în proprietate de autorul său.
Constatând că nu s-a făcut dovada că autorul contestatoarei a avut în proprietate mai mult de 549 m.p. teren, în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, tribunalul a respins contestaţia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea, iar prin Decizia civilă nr. 34/Ap din 29 martie 2007 Curtea de Apel Braşov a respins calea de atac promovată.
Prin Decizia nr. 1414 din 03 martie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul contestatoarei, a casat Decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În considerentele deciziei de casare s-a reţinut că instanţa de apel, care a menţinut sentinţa tribunalului, şi-a întemeiat soluţia pe un material probator insuficient şi pe alocuri potrivnic, în legătură cu suprafaţa terenului deţinut de autorul contestatoarei, T.S., iniţial rechiziţionat şi apoi naţionalizat.
La dosar, în faza procesuală a recursului, contestatoarea a depus actul de vânzare-cumpărare al vânzătorului I.R.I. transcris la Tribunalul Ilfov la 19 noiembrie 1914 sub nr. Y despre care se face vorbire în procesul-verbal constatator semnat de părţi la data de 20 februarie 1932 şi transcris la aceeaşi dată la nr. Z. În conţinutul actului se arată, într-adevăr, că suprafaţa terenului este de aproximativ 549 mp, dar se fac precizări importante, care ar putea contribui la lămurirea suprafeţei reale a terenului în litigiu şi anume că dimensiunile şi vecinătăţile acestuia sunt prevăzute la nr. ... din planul de parcelare depus de A.M.R.P. la Primăria Predeal, ceea ce impunea ataşarea la dosarul cauzei a acestui plan.
În condiţiile în care terenul a fost împrejmuit cu gard metalic (aşa cum susţine reclamanta şi pârâta nu a contestat) şi pe parcursul timpului nu a mai suferit modificări, el fiind rechiziţionat şi apoi naţionalizat odată cu construcţia, se impunea a se efectua în cauză o expertiză destinată a stabili dimensiunile suprafeţei terenului şi vecinătăţile acestuia.
În condiţiile incidenţei în cauză a art. 24 din Legea nr. 10/2001, trebuia depusă la dosar anexa lizibilă la Decretul de naţionalizare, în care figurează autorul contestatoarei, planşa-schiţă de cadastru întocmită de O.J.C. Braşov, copie eliberată din 29 noiembrie 2000 cu nr. cadastral ..., precum şi încheierea de intabulare a dreptului de proprietate al statului în legătură cu terenul în litigiu, aceasta şi faţă de indeciziunea creată de expertiza extrajudiciară. A.G., aflată la dosar şi de procesul-verbal încheiat la 14 aprilie 1948, emis de Arhivele Naţionale - Direcţia judeţeană Braşov, prin care a fost inventariat imobilul în litigiu şi care menţionează că terenul pe care se află construcţia este de cca. 1000mp.
Instanţa de recurs a stabilit că expertiza ce se va efectua va avea în vedere, aşadar, planul de parcelare al A.M.R.P., aflat la primăria din localitate, anexa la decretul de naţionalizare, planşa schiţă cadastru nr. 73 întocmită de O.J.C., Geodezie şi Cartografie Braşov cu nr. de cadastru ..., încheierea de intabulare a dreptului de proprietate al statului şi procesul-verbal de inventariere al imobilului datat 14 aprilie 1948.
În rejudecarea apelului s-a administrat proba cu înscrisuri şi cu expertiză pentru a se identifica imobilul în litigiu.
Prin Decizia civilă nr. 143/Ap din 26 octombrie 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat sentinţa apelată, a admis în parte contestaţia formulată şi precizată şi a dispus modificarea art. 1 din Dispoziţia nr. 13 din 11 ianuarie 2006 emisă de Primarul Oraşului Predeal în sensul că se restituie în natură, în proprietatea d-nei S.A.R., imobilul situat în Predeal, str. Al. I. C. cu nr. cadastral ... compus din construcţie spaţiu de locuit - două apartamente, ocupate cu contract de închiriere de către H.P. şi Z.M. şi terenul aferent în suprafaţă de 1816,12 mp, conform raportului de expertiză nr. ... întocmite de expert ing. A.G., care face parte integrantă din decizie.
În considerentele acestei decizii instanţa de apel a reţinut că la dosarul cauzei s-a depus certificatul din 28 septembrie 2000 emis de Arhivele Naţionale ale României - Direcţia Judeţeană Prahova, însoţit de anexe din care rezultă că antecesorului contestatoarei, numitul S.T., i s-au naţionalizat două vile în localitatea Predeal, respectiv vila mare situată pe str. Al. I. C. şi vila mică situată pe str. Al. I. C. De asemenea, s-a depus schiţa nr. ... a O.J.C., Geodezie şi Cartografie Braşov, unde sunt evidenţiate imobilele teren şi construcţie aflate la adresa din str. Al. I. Cuza şi planul localităţii climaterice Predeal întocmit după planurile de parcelare din anii 1895, 1897, 1900 şi 1904 unde la poziţiile 39 şi 40 apare antecesorul contestatoarei.
În baza acestor documente, precum şi a schiţelor aflate la O.C.P.I. Braşov expertul a identificat imobilul şi a constatat că terenul supus expertizării nu este delimitat în prezent de garduri, dar este delimitat pe tot conturul poligonal de brazi înalţi, cu diametrul de 30 - 40 cm., pe care se mai cunosc semnele care au fost marcate de garduri, respectiv acele garduri metalice de care face vorbire contestatoarea. Ca urmare a măsurătorilor efectuate a reieşit că suprafaţa reală prezentă a terenului este de 1816,12 mp, diferenţa de suprafaţă între aceasta şi cea reclamată de contestatoare fiind în zona frontului la stradă.
Urmare lucrării de expertiză, bazată pe înscrisurile anexate acesteia şi cele depuse în cursul judecăţii, instanţa de apel a constat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 conform cărora întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul de autoritate prin care s-a dispus măsura de preluare abuzivă sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, dar trebuie avută în vedere impreciziunea privind suprafaţa reală a terenului, care se deduce din formulările aflate atât în procesul-verbal de preluare a imobilului încheiat la data de 19 aprilie 1948, care face referire la aproximativ 1000 mp, cât şi cea din actul de înstrăinare care face vorbire tot de o suprafaţă aproximativă. Aceste impreciziuni, coroborate cu constatarea expertului potrivit căreia se mai regăsesc urme ale gardurilor pe scoarţa brazilor plantaţi pe linia de graniţă, conduc la concluzia că suprafaţa reală a imobilului este cea determinată prin expertiză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pârâtul Oraşul Staţiune Predeal, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurentul arată că instanţa de apel a făcut o interpretare eronată a prevederilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, dând prioritate suprafeţelor înscrise în actele de preluare a imobilului faţă de suprafaţa menţionată în actul translativ de proprietate exhibat ca titlu de proprietate. Prezumţia legală a dovedirii întinderii dreptului de proprietate cu actele de preluare în patrimoniul statului este aplicabilă numai în ipoteza lipsei dovezilor contrare. Or, în speţă, reclamanta a înţeles iniţial să-şi probeze dreptul de proprietate şi implicit întinderea acestuia cu contractul de vânzare-cumpărare depus la dosarul notificării, transcris în registrele de publicitate imobiliară de la acea vreme, act ce relevă suprafaţa de 549 mp. Aproximaţia cuprinsă în actul menţionat nu poate justifica realitatea unui teren de aproape patru ori mai mare.
Recurentul mai susţine, în motivarea recursului, că Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 menţionează expres faptul că art. 24 din lege operează numai în absenţa unor probe contrare, fapt ce implică, pe de o parte, condiţia obţinerii de către solicitant a negaţiilor referitoare la actele de proprietate, obţinute ca urmare a cererilor adresate Arhivelor Naţionale şi primăriei în a cărei rază este situat imobilul revendicat, dublate de depunerea unei declaraţii olografe prin care solicitantul declară pe propria răspundere că nu mai deţine alte înscrisuri, cerinţe care în speţă nu sunt îndeplinite.
Se mai arată că nu se poate da prioritate unor chestiuni de fapt faţă de menţiunile referitoare la suprafaţa imobilului atestate prin actul de proprietate depus la dosarul cauzei, iar forţa probatorie a contractului de vânzare-cumpărare nu poate fi contrazisă de faptele juridice constatate de expertul judiciar.
Examinând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate de recurent, care se pot încadra în prevederile art. 304. pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Modul de aplicare în speţă a dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 a fost lămurit prin Decizia de casare pronunţată în primul ciclu procesual, obligatorie pentru instanţa de rejudecare potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., decizie prin care s-a stabilit că, în dovedirea întinderii dreptului de proprietate, nu este suficient actul de proprietate din care rezultă suprafaţa terenului de aproximativ 549 mp, ci este necesară efectuarea unei expertize, care să ţină seama de planul de parcelare al Administraţiei Moşiilor Regale Predeal, aflat la primăria din localitate, anexa la decretul de naţionalizare, planşa schiţă cadastru nr. ... întocmită de O.J.C., Geodezie şi Cartografie Braşov cu nr. de cadastru ..., încheierea de intabulare a dreptului de proprietate al statului şi procesul-verbal de inventariere al imobilului datat 14 aprilie 1948.
Respectând Decizia de casare, instanţa de trimitere a dispus efectuarea probatoriului suplimentar, indicat de instanţa de recurs, iar în urma administrării şi evaluării tuturor probelor, a stabilit că întinderea reală a suprafeţei de teren preluată de stat de la autorul reclamantei este de 1816,12 mp.
În consecinţă, nu poate fi reţinută critica recurentului, referitoare la încălcarea de către instanţa de rejudecare a prevederilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 (în sensul înlăturării menţiunii din contract privind întinderea suprafeţei de teren şi acordării priorităţii concluziilor expertului), în condiţiile în care instanţa a procedat la suplimentarea probatoriului şi a valorificat concluziile raportului de expertiză tocmai ca urmare a celor stabilite cu caracter obligatoriu prin Decizia de casare.
Dispoziţiile cuprinse în art. 24.2 din Normele de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007 (potrivit cărora solicitantul trebuie să facă dovada negaţiilor referitoare la actele de proprietate, obţinute ca urmare a cererilor adresate Arhivelor Naţionale şi primăriei în a cărei rază este situat imobilul revendicat, dublate de depunerea unei declaraţii olografe prin care solicitantul declară pe propria răspundere că nu mai deţine alte înscrisuri), vizează aspecte referitoare la probatoriu, pe care recurentul avea posibilitatea să le pună în discuţie în faţa instanţei învestită cu rejudecarea pe fond a cauzei.
În plus, textul normei se referă la situaţia în care, neexistând un act de proprietate din care să rezulte existenţa şi întinderea dreptului de proprietate, solicitantul ar trebui să dovedească împrejurarea că a făcut demersuri pentru abţinerea actului, iar autorităţile care ar fi putut deţine actul (Arhivele Naţionale sau primăria) ar nega existenţa acestuia. Ca urmare a acestor "negaţii" şi a declaraţiei pe propria răspundere a solicitantului, ar urma să se dea eficienţi prezumţiei existenţei şi întinderii dreptului de proprietate, astfel cum rezultă din actul de preluare.
În soluţionarea cauzei de faţă nu se impunea obţinerea, în faza procesuală a apelului, a "negaţiilor" de la Arhivele Naţionale şi de la primăria în a cărei rază teritorială este situat imobilul, întrucât existenţa dreptului de proprietate al autorului reclamantei nu a fost contestată, însuşi recurentul recunoscându-o prin emiterea Dispoziţiei nr. 13 din 11 ianuarie 2006. Ceea ce a reprezentat obiect de dispută între părţi a fost configuraţia şi întinderea suprafeţei terenului ce formează obiectul dreptului de proprietate, problemă rezolvată corect de instanţa de apel, prin corelarea menţiunilor din actele de proprietate referitoare la dimensiuni şi vecinătăţi cu celelalte probe (planul de parcelare, anexa la decretul de naţionalizare, planşa schiţă cadastru, încheierea de intabulare a dreptului de proprietate al statului şi procesul-verbal de inventariere al imobilului), în scopul stabilirii întinderii reale a terenului preluat de la autorul reclamantei.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Oraşul Staţiune Predeal, prin Primar, împotriva Deciziei nr. 143/Ap din 26 octombrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 6933/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6928/2011. Civil → |
|---|
