ICCJ. Decizia nr. 6964/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6964/2011
Dosar nr.25892/299/2011
Şedinţa din camera de consiliu din 7 octombrie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina, executorul T.R. a solicitat pentru creditoarea SC I.L.R. IFN SA încuviinţarea executării silite a contractului de leasing financiar nr. 10862 din 25 ianuarie 2008 împotriva debitorului Comisariatul pentru Societatea Civilă.
Astfel învestită, Judecătoria Slatina prin Sentinţa nr. 6395 din 2 iunie 2011 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat soluţionarea cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut incidente dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. pr. civ. care stabilesc că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, cu excepţia cazurilor în care legea dispune altfel.
Interpretând acest text legal, Judecătoria Slatina a apreciat că debitorul are sediul în circumscripţia teritorială a sectorului 1 Bucureşti, astfel încât se presupune că bunurile sale susceptibile de executare se află în aceeaşi arie teritorială.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, secţia civilă, prin încheierea pronunţată în camera de consiliu în data de 13 iulie 2011 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi apreciind că Judecătoria Slatina este instanţa competentă în soluţionarea cauzei a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă astfel ivit.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că atât timp cât executarea silită poartă asupra unui bun, autoturismul care a făcut obiectul contractului de leasing, ce se află în circumscripţia Judecătoriei Slatina, acesta din urmă este instanţa competentă în a soluţiona litigiul, neavând relevanţă sediul debitorului.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 16 august 2011, stabilindu-se termen la 7 octombrie 2011.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea dedusă judecăţii în prezenta cauză are ca obiect încuviinţarea executării silite, solicitată de reclamantul BEJ "Ţ.R.", la cererea creditoarei SC I.L.R. IFN SA, în temeiul contractului de leasing financiar nr. 10862 din 25 ianuarie 2008, pentru recuperarea autoturismului marca Renault Megane Sedane Privilege, având număr de înmatriculare B-79-PVY, ce a făcut obiectul contractului de leasing cu debitorul Comisariatul pentru Societatea Civilă. Petenta a menţionat că bunul asupra căruia se cere executarea se află în localitatea Slatina, Str. L. nr. 5, jud. Olt.
Art. 373 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea.
Calificarea instanţei de executare este făcută de legiuitor la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind "judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, dacă legea nu prevede altfel."
În materie de încuviinţare de executare silită nu există norme speciale care să deroge de la competenţa stabilită prin art. 373 alin. (2) teza I C. proc. civ.
Rezultă că locul executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanţei de executare, ca instanţă căreia îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării, or acest criteriu are în vedere locul unde se realizează în mod efectiv executarea, loc care nu se confundă cu acela unde îşi are sediul organul de executare.
În speţă reclamantul a menţionat că bunul supus urmăririi silite se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Slatina.
În ceea ce priveşte probarea existenţei acestor bunuri ori conturi deschise la bănci instanţa apreciază că nu se poate cere executorului să facă aceste dovezi la momentul la care solicită încuviinţarea executării silite întrucât, în lipsa încuviinţării instanţei de începere a executării silite, executorul nu are temei legal pentru a întreprinde anumite demersuri de identificare a bunurilor.
Astfel, pentru analizarea cererii de încuviinţare a executării silite trebuie avută în vedere opţiunea creditorului, respectiv a executorului, de a efectua executarea silită în circumscripţia Judecătoriei Slatina, întrucât în faza premergătoare începerii executării executorul nu este în măsură să producă probe cu privire la existenţa bunurilor ori a conturilor urmăribile şi nici nu este ţinut de vreo reglementare legală să probeze aceste aspecte anterior începerii executării.
Pe de altă parte, dat fiind că normele de stabilire a competenţei sunt de strictă interpretare, fiind reglementate prin norme de ordine publică, în măsura în care Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti ar încuviinţa executarea, aceasta s-ar face numai pe raza Sectorului 1 Bucureşti, ori creditorul a înţeles să solicite executarea la judecătoria în circumscripţia căreia se află bunul mobil, respectiv la Judecătoria Slatina şi nu pe raza sectorului 1 Bucureşti.
Faţă de cele arătate, se va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite formulată prin executor Ţ.R., de creditoarea SC I.L.R. IFN SA împotriva debitorului Comisariatul pentru Societatea Civilă, în favoarea Judecătoriei Slatina.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 6967/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6919/2011. Civil → |
|---|
