ICCJ. Decizia nr. 7082/2011. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7082/2011
Dosar nr. 82/1/2011
Şedinţa publică din 12 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, formulată la data 31 martie 2008, reclamantul D.I., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a solicitat să se constate nulitatea absolută parţială a Hotărârii nr. 80/2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 numai în ceea ce priveşte suprafaţa expropriată şi cuantumul despăgubirilor la valoarea de piaţă, respectiv stabilirea acestora la 50 euro/mp.
În motivarea acţiunii, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 6 - 9 din Legea nr. 198/2004, art. 21 - 29 din Legea nr. 33/1994 şi art. 44 din Constituţia României, reclamantul a arătat că este nemulţumit de despăgubirile acordate prin hotărârea de expropriere pentru terenul proprietatea sa, afectat de traseul noii autostrăzi, întrucât preţul nu a fost stabilit conform celui practicat pe piaţa liberă. Nulitatea absolută a fost susţinută în raport de neexistenţa acordului proprietarilor expropriaţi, situaţie în care, a arătat că instanţa de judecată este singura în măsură a stabili cuantumul despăgubirilor acordate.
Cu privire la suprafaţa de teren a arătat că, în urma exproprierii, rămâne o suprafaţă de teren de 117 mp, care este practic inutilizabilă, astfel că înţelege să solicite despăgubiri şi pentru această suprafaţă.
Ulterior, reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că solicită suma de 30 de euro/mp şi exproprierea suprafeţei de 469 mp.
Prin Sentinţa civilă nr. 1042/2008, Tribunalul Sibiu a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamantul D.I., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România.
În consecinţă, a fost anulată în parte Hotărârea nr. 80 din 01 noiembrie 2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, numai în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, pe care le-a stabilit la suma de 20 euro/mp, iar celelalte cereri ale acţiunii, inclusiv exproprierea suprafeţei suplimentare de 117 mp, au fost respinse.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În raport de dispoziţiile Legii nr. 198/2004 care stabileşte cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire prealabilă a executării lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale s-a constatat că acţiunea este întemeiată numai în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor stabilite în favoarea expropriatorului, nu şi în ceea ce priveşte nulitatea absolută a hotărârii, pentru că nu s-au identificat motive care să atragă această sancţiune.
Astfel, la calculul cuantumului despăgubirilor acordate, în raport de dispoziţiile art. 26 şi 27 din Legea nr. 33/1994, care se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, se va ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
Faţă de limitele între care se poate înscrie despăgubirea, s-a apreciat că suma solicitată de reclamant este prea mare şi nu reprezintă valoarea intrinsecă a terenurilor (foste terenuri agricole, unele neexploatate), stabilind în urma expertizei efectuate în cauză, o valoare estimată de 20 euro/mp.
În ceea ce priveşte cererea reclamantului de a se expropria şi suprafaţa de 117 mp, s-a constatat că aceasta nu este alăturată celei expropriate în prezenta cauză, ci a fost determinată în limitele actuale, printr-o tranzacţie anterioară şi consimţită de reclamant şi deci nu se impune repararea vreunui prejudiciu de către pârât prin exproprierea unei suprafeţe suplimentare.
Prin Decizia 57/A/2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a respins apelul pârâtului, reţinând ca legală hotărârea instanţei de fond cu privire la starea de fapt stabilită şi cuantumul despăgubirilor cuvenite expropriatorului, iar prin Decizia nr. 1584/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul pârâtului, a casat Decizia instanţei de apel şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a stabilit că metodele de calcul folosite în expertiza efectuată de Tribunalul Sibiu nu se regăsesc printre criteriile prevăzute expres şi neechivoc de art. 25 - 26 din Legea 33/1994, şi prin urmare se impune refacerea probelor cu aplicarea criteriile precis prevăzute de lege.
În rejudecare, prin Decizia nr. 152/A din 21 octombrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul declarat de pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, menţinând hotărârea pronunţată de instanţa de fond.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Faţă de imposibilitatea efectuării unui supliment la raportul de expertiză, dispus ca urmare a îndrumărilor date de instanţa supremă, dat fiind caracterul confidenţial al contractelor de vânzare-cumpărare dintre părţi şi lipsa accesului la baza de date a notarilor publici, instanţa a reţinut că reanalizarea apelului se va face în raport de probele administrate în faţa instanţei de fond.
Art. 9 alin. (3) din Legea 198/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 184/2008, care făcea referire la calcularea despăgubirilor prin raportare la momentul transferului de proprietate, a fost modificat prin pct. 3 al art. IV al OUG nr. 228/2008, astfel că, în prezent nu se mai face nicio referire în această lege, cu privire la momentul în funcţie de care se stabileşte despăgubirea, rămânând valabilă trimiterea la legea generală, respectiv Legea nr. 33/1994.
Prin urmare, s-a constatat că la stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză, prin stabilirea valorii terenului la data întocmirii raportului de expertiză, conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, prin care a solicitat modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii privind acordarea unor despăgubiri mai mari decât cele acordate de expropriator.
În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut următoarele:
1. Prin HG nr. 1682/2006 a fost declanşată procedura pentru utilitatea publică a terenurilor afectate de utilităţi şi nu de terenurile care formează centura propriu-zisă.
2. Suma oferită drept despăgubire reclamantului, de 11.148 RON, pentru suprafaţa de 352 mp, stabilită prin raportul de evaluare, întocmit la data de 19 mai 2006 este una obiectivă, luându-se în calcul toate criteriile necesare unei drepte şi prealabile despăgubiri. S-a apreciat că dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 184/2008 prin care s-a modificat şi completat Legea nr. 198/2004, nu au fost respectate, întrucât despăgubirea trebuia calculată la momentul transferului de proprietate şi nu la o dată ulterioară acestuia.
Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice T. SA a depus întâmpinare prin care a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive, în raport de faptul că nu are personalitate juridică şi de faptul că nu a participat la judecata acestei cauze, numai din eroare fiind citată în calitate de chemată în garanţie.
Asupra excepţiei invocate de Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice T. SA, se constată că într-adevăr aceasta nu are calitate procesuală, întrucât hotărârile date în fazele anterioare nu au fost pronunţate în contradictoriu cu această parte.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Pentru terenul în suprafaţă de 352 mp, expropriat reclamantului D.I., prin Hotărârea nr. 80 din 01 noiembrie 2007, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local al Comunei Şelimbâr-Sibiu s-a stabilit drept despăgubire, conform art. 6 din Legea nr. 198/2004, suma de 11.148 RON.
Nemulţumit de suma acordată pentru terenul expropriat, reclamantul s-a adresat instanţei, solicitând constatarea nulităţii absolute a hotărârii de stabilire a despăgubirilor, în ceea ce priveşte întinderea suprafeţei expropriate şi a cuantumului despăgubirilor stabilite.
Acţiunea reclamantului s-a constatat întemeiată numai cu privire la cuantumul stabilit cu titlu de despăgubire, reţinându-se astfel, pentru suprafaţa expropriată, suma de 20 euro/mp.
Critica cu privire la regimul juridic al terenurilor faţă de care s-a declanşat procedura pentru utilitatea publică prin HG nr. 1682 din 29 noiembrie 2006 nu va fi primită şi analizată, întrucât a fost formulată pentru prima dată în recurs.
Trecând peste calea apelului, nu se pot formula critici pe care pârâta nu le-a adresat instanţei de apel şi asupra cărora aceasta nu s-a pronunţat, pentru că dacă s-ar proceda astfel, s-ar încălca principiul de drept non omisso medio, ceea ce este inadmisibil.
Critica referitoare la momentul la care se stabileşte suma acordată cu titlu de despăgubire, în sensul că este cel de la data la care are loc transferul dreptului de proprietate şi nu cel de la data întocmirii raportului de expertiză este nefondată.
Într-adevăr, dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Legea 198/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 184/2008, conţineau o dispoziţie în raport de care calculul despăgubirilor se stabileau la momentul transferului dreptului de proprietate, însă acesta a fost modificat prin pct. 3 al art. IV al OUG nr. 228/2008, în sensul că stabilirea despăgubirilor se face potrivit dispoziţiilor art. 26, 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia".
Cum în raportul de expertiză efectuat în cauză, suma de 20 de euro/mp a fost stabilită de experţi, la data evaluării, se constată că, în raport de textele legale menţionate, hotărârea instanţei de apel este legală şi din perspectiva faptului că recurenta-pârâtă în mod expres a precizat că nu formulează obiecţiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză.
Prin urmare, dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, cu privire atât la criteriile de determinare a despăgubirii, necriticate de altfel de recurentă, cât şi la momentul determinării cuantumului despăgubirii, care este „data întocmirii raportului de expertiză", au fost corect aplicate.
Pentru aceste considerente, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză şi, în raport de prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România împotriva Deciziei nr. 152A din 21 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 7083/2011. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 7078/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
