ICCJ. Decizia nr. 7086/2011. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7086/2011
Dosar nr.2707/99/2009
Şedinţa publică din 12 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţa, constată următoarele:
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Iaşi, sub nr. 2707/99/2009, reclamanta Parohia „A.M.D." B. din Iaşi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Iaşi, prin Primar şi Consiliul Local Iaşi să se constate dreptul de proprietate asupra terenului situat în Municipiul Iaşi, în suprafaţă de 2.460 mp, pe care sunt amplasate construcţii (biserică, magazie, garaj, anexe, turn intrare), cu suprafaţa construită de 595 mp.
Tribunalul Iaşi, prin Sentinţa civilă nr. 549 din 17 martie 2010, a respins excepţiile admisibilităţii acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale active a Consiliului Local Iaşi; a admis acţiunea formulată de reclamanta Parohia A.M.D. B. Iaşi, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Iaşi, prin Primar, şi Consiliul Local al Municipiului Iaşi; a constatat că reclamanta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2.460 mp, situat în Iaşi, delimitat de punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 18,1 din planul de situaţie, anexa 1 la raportul de expertiză întocmit de ing. C.V., şi a următoarelor construcţii situate pe acest teren: C1: Biserica B. Iaşi - suprafaţă ocupată 324 mp; C2: Magazie, suprafaţă ocupată 42 mp; C3: Garaj, suprafaţă ocupată 17 mp; C4: Grup social, suprafaţă ocupată 7 mp; C5: lumânărar - suprafaţă ocupată 10 mp; C6: Turn intrare, suprafaţă ocupată 195 mp, identificate în raportul de expertiză întocmită de ing. S.E., ce fac parte integrantă din prezenta sentinţă.
În soluţionarea excepţiilor, tribunalul a reţinut că reclamanta, posesoare netulburată de peste 30 de ani, îşi motivează acţiunea pe art. 1890 C. civ. În aceste condiţii, ea nu poate uza de calea realizării dreptului de proprietate, deoarece parohia stăpâneşte netulburat aceste clădiri şi terenuri aferente, în mod efectiv, fără întrerupere şi sub nume de proprietar, din anul 1627 şi până în prezent (Cartea de proprietate - Fişa definitivă a proprietăţii, procese-verbale de inventariere, planuri de situaţie). Acţiunea în constatare este astfel legală şi admisibilă, întrucât reclamanta nu poate recurge la acţiune în realizarea dreptului, pe calea dreptului comun.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliul Local al Municipiului Iaşi este nefondată, acesta fiind, în prezent, deţinătorul terenului a cărui uzucapiune se solicită. Mai mult, reclamanta a precizat că acţiunea sa este pozitivă, declaratorie şi interogatorie, deoarece solicită instanţei să se constate, prin hotărâre judecătorească, existenţa dreptului de proprietate, care, deşi nu a fost încălcat, s-ar putea ca, în viitor, să fie contestat. Parohia nu a chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Iaşi, pentru a fi sancţionat (având în vedere faptul că acesta este titularul unui drept de administrare), ci pentru a-i fi opozabilă acţiunea, în eventualitatea contestării ei de către aceasta.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reţinut că, din actele depuse, rapoartele de expertiză efectuate în cauză, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi, a rezultat că reclamanta stăpâneşte terenul şi clădirile situate pe aceasta (aşa cum au fost indicate în acţiune şi individualizate în raportul de expertiză) de peste 30 de ani, în mod continuu, netulburat, legitim, cu bună-credinţă şi sub nume de proprietar, în cauză, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 1859 şi urm. C. civ.
Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Iaşi, au declarat apel Municipiul Iaşi, prin Primar, şi Consiliul Local Iaşi, invocând următoarele motive:
- excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii, în condiţiile în care Municipiul Iaşi nu a contestat dreptul de proprietate al reclamantei. În procedura Legii nr. 1/2000, s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 7.676 mp, pe amplasamentul din Iaşi, ce se află în curs de soluţionare;
- calitate procesuală pasivă poate avea numai proprietarul nediligent în cauză; conform art. 1169 C. civ., reclamanta nu a făcut dovada calităţii procesuale pasive a pârâţilor. Consiliul local, conform art. 21 alin. (1) şi art. 36 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, este numai titularul dreptului de administrare al domeniului public şi privat al municipiului, unităţile administrative fiind persoane juridice ce au capacitate deplină şi patrimoniu.
Prin Decizia civilă nr. 114 din 14 iulie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul declarat de Municipiul Iaşi, prin Primar şi Consiliul Local Iaşi.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Reclamanta a învestit instanţa cu acţiune în constatarea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune asupra imobilului compus din teren şi construcţii, situat în raza teritorială a Municipiului Iaşi, unitate administrativ-teritorială cu personalitate juridică.
În raport cu dispoziţiile art. 645 şi art. 1837 C. civ., acţiunea, deşi poartă denumirea de „acţiune în constatare", este o acţiune în realizarea unui drept real, şi anume dreptul de proprietate.
În art. 1890, C. civ. reglementează posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui imobil, dacă se face dovada că cel ce invocă uzucapiunea a exercitat o posesie utilă şi sub nume de proprietar, într-un interval de timp mai mare de 30 de ani.
Dat fiind posesia îndelungată dovedită în cauză, biserica este construită în anul 1627, regimul juridic al terenurilor, reglementat prin Legea fondului funciar, la data învestirii instanţei, Legea nr. 213/1998 şi Legea nr. 215/2001, Curtea a reţinut ca fiind incidente dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 18/1991, în soluţionarea excepţiilor.
Imobilul este situat în Iaşi, în intravilanul localităţii, pentru care nu se cunosc moştenitorii, astfel că, prin lege, a trecut în proprietatea municipiului Iaşi.
În speţă, imobilul nu a fost deţinut niciodată de unitatea administrativ-teritorială; s-a aflat în posesia continuă, neîntreruptă şi sub nume de proprietar a Parohiei, de la care statul a preluat prin expropriere, în anul 1992, suprafaţa de 5.100 mp şi casa parohială demolată.
În consecinţă, calitatea procesuală pasivă este determinată de regimul juridic al terenului, în aceleaşi condiţii ca şi atunci când proprietarul terenului a decedat, iar succesiunea este vacantă.
În procesele privitoare la dreptul de proprietate, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de consiliile locale, reprezentarea este legală, stabilită prin art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
În consecinţă, calitate procesuală pasivă şi reprezentare în cauză, potrivit dispoziţiilor citate şi Legii nr. 215/2001, au Municipiului Iaşi, reprezentat de Primar, şi Consiliul Local.
Interesul reclamantei este născut, legitim juridic, actual, personal şi direct. Scopul urmărit de reclamantă este de a-şi constitui titlul de proprietate cerut în procedura reglementată prin Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare pentru intabularea dreptului său, respectiv, hotărârea ori alt înscris, pe care nu-l deţine.
Împrejurarea că autoritatea administrativ-locală nu a împiedicat reclamanta să-şi exercite posesia, ori nu i-a contestat dreptul nu constituie o condiţie de admisibilitate a acţiunii.
Acţiunea întemeiată pe art. 111 C. proc. civ. este deschisă şi celui care se găseşte în posesia bunului şi care îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a dobândi proprietatea prin uzucapiune.
De altfel, la data preluării de către stat a suprafeţei de 5.100 mp şi construcţiilor, s-a instituit prezumţia, în lipsa altor probe contrare, că reclamanta este proprietară, drept ce poate fi valorificat în procedura legii speciale de acordare a măsurilor reparatorii.
În speţă, hotărârea este necesară pentru efectuarea lucrărilor de publicitate imobiliară, obligatorii conform Legii nr. 7/1996, în care dovada dreptului de proprietate poate fi făcută numai în modalitatea stabilită de lege, ce cuprinde şi hotărârea judecătorească.
Curtea a reţinut că reclamanta a făcut dovada calităţii procesuale pasive a pârâţilor-intimaţi pentru considerentele expuse şi că, pe fondul cauzei, a îndeplinirii condiţiilor cerute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, nu sunt formulate critici.
Împotrivi acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, pârâţii Municipiul Iaşi, prin Primar, şi Consiliul Local al Municipiului laşi, solicitând admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, „desfiinţarea sentinţei".
În dezvoltarea criticilor, pârâţii au arătat următoarele:
Rolul activ al instanţei, ca principiu fundamental al procesului civil, nu trebuie confundat cu obligaţia acesteia de a administra ea însăşi toate probele cauzei deduse judecaţii, în lipsa unor diligenţe depuse de reclamant. O astfel de interpretare ar intra în contradicţie cu un alt principiu al procesului civil, cel al disponibilităţii, potrivit căruia reclamantul este cel care fixează cadrul procesual, învesteşte instanţa cu soluţionarea unei anumite cauze, iar, conform art. 129 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 1169 C. civ., are obligaţia procesuală de a-şi proba pretenţiile.
Reclamanta a precizat, în acţiunea introductivă, că interesul promovării acestei acţiuni îl constituie consolidarea dreptului de proprietate şi efectuarea formalităţilor de publicitate imobiliară la Oficiul de Cadastru.
Totodată, atât prima instanţă, cât şi instanţa ce a judecat cererea de apel nu au luat în considerare faptul că reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren de 7.676 mp, potrivit Legii nr. 1/2000, cerere ce se află în curs de soluţionare.
Astfel, în mod nelegal şi netemeinic, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţie susţinută de faptul că cererea în constatarea dreptului de proprietate are un caracter subsidiar faţă de cererea în realizarea dreptului, câtă vreme intimata-reclamantă a uzat de prevederile legilor privind reconstituirea dreptului de proprietate.
Recurenţii au susţinut că acţiunea în constatare este deschisă proprietarului care se găseşte în posesia imobilului, atunci când îi este necesară o hotărâre judecătorească prin care i se recunoaşte dreptul sau dacă dovedeşte că acest drept îi este contestat. Aşadar, reclamanta nu are nevoie de o hotărâre judecătorească, dreptul său fiind recunoscut prin lege, iar, pe de altă parte, aceasta nu a dovedit ca i-ar fi fost contestat de pârât.
În mod nelegal, a fost respinsă şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Iaşi.
Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice, au capacitate deplină şi patrimoniu.
Având în vedere art. 36 alin. (2) lit. c) din acest act normativ, Consiliul Local administrează domeniul public şi privat al oraşului, fiind doar titularul unui drept de administrare, nu titularul dreptului de proprietate, or, într-o acţiune în constatarea dreptului de proprietate, ca urmare a posesiei de 30 de ani, nu poate avea calitate procesuală şi nu poate fi sancţionat decât proprietarul nediligent.
Instanţa, în mod greşit, a reţinut că pârâtul Consiliul Local Iaşi ar avea calitate procesuală pasivă, întrucât calitatea de proprietar cu privire la bunurile aflate în domeniul public sau privat o poate avea doar unitatea administrativ-teritorială, respectiv, comuna, oraşul sau judeţul, care, conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicata, cu modificările şi completările ulterioare, este persoana juridică de drept public.
Prevederile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/2008, privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, pe care îşi întemeiază instanţa respingerea excepţiei invocată de pârâtul apelant, fac referire la litigiile privitoare la dreptul de administrare, or, în cazul dat, este vorba de constatarea dreptul de proprietate asupra unui imobil ce nu a fost concesionat sau închiriat, condiţie prevăzută de legiuitor, ce conferă consiliilor locale calitate procesuală pasivă.
Intimata-reclamantă Parohia „A.M.D." B. din Iaşi a formulat întâmpinare, în condiţiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Examinând criticile formulate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, pentru considerentele ce vor succede:
Sub un prim aspect se constată că, prin motivele de recurs formulate, nu se invocă aspecte ce ţin de neîndeplinirea condiţiilor necesare pentru a opera prescripţia achizitivă lungă, ci se reiterează criticile privind inadmisibilitatea unei acţiuni în constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin uzucapiune, în raport de dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. şi cele privind soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Iaşi.
În acest context, instanţa reţine că inadmisibilitatea invocată de recurenţi vizează ipoteza descrisă de art. 111 C. proc. civ., conform căreia cererea în constatarea existenţei unui drept nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Potrivit celor reglementate de art. 111 C. proc. civ., pentru exercitarea acţiunii în constatare, este necesar a fi îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii: partea să nu poată cere realizarea dreptului, să fie justificat un interes şi, prin acţiune, să nu se urmărească constatarea existenţei sau inexistenţei unei stări de fapt.
Acţiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin efectul prescripţiei achizitive, nu este o simplă acţiune în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, în sensul art. 111 C. proc. civ., ci o acţiune cu caracter complex, reprezentând o veritabilă acţiune în realizare, deoarece hotărârea judecătorească are efect constitutiv de drepturi, principalul efect al uzucapiunii, chiar dacă este retroactiv, fiind acela că posesorul devine titular al dreptului de proprietate sau, după caz, al altui drept real asupra bunului posedat în tot timpul cerut de lege.
Hotărârea judecătorească pronunţată în soluţionarea unei acţiuni având acest obiect este astfel o hotărâre mixtă, care întruneşte elemente declarative şi elemente constitutive, astfel încât efectele sale se produc atât pentru trecut, dând eficienţă unei situaţii juridice anterioare, cât şi pentru viitor, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate.
Având în vedere efectul declarativ al hotărârii pronunţate în această materie, posesorul urmând a fi considerat proprietar din momentul începerii exercitării posesiei, teza finală a art. 111 C. proc. civ. privind caracterul subsidiar al acţiunii în constatare, faţă de acţiunea în realizare, este străină pricinii.
În consecinţă, a exclude posibilitatea introducerii unei acţiuni în prescripţie achizitivă, pe temeiul art. 111 C. proc. civ., în absenţa dovedirii existenţei unui titlu care să justifice existenţa unui drept de proprietate actual asupra imobilelor în litigiu, dar a îndeplinirii condiţiilor legale pentru dobândirea dreptului de proprietate prin prescripţie achizitivă, constatată într-o procedură jurisdicţională contradictorie, ar însemna o atingere a însuşi dreptului de acces al reclamantei la un tribunal independent şi imparţial, componentă a procesului echitabil reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În acelaşi sens, nu poate fi reţinut nici argumentul conform căruia reclamanta nu ar avea interesul introducerii unei astfel de acţiuni, în absenţa contestării dreptului de proprietate de către pârât, câtă vreme acţiunea este deschisă şi celui care se găseşte în posesia bunului şi care îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a dobândi proprietatea prin uzucapiune, iar consacrarea judiciară se poate solicita, chiar în absenţa unei dispute asupra dreptului.
Asupra motivului de recurs privind nelegala soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Iaşi, din perspectiva Legii nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 213/2008, instanţa reţine că acest pârât a fost chemat în judecată alături de Municipiul Iaşi, prin Primar - titular al patrimoniului imobiliar - în calitate de administrator al acestui patrimoniu şi din raţiuni de opozabilitate, astfel încât nu se poate retine greşita aplicare a legii, circumscrisă motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Asupra criticilor privind manifestarea rolului activ al instanţei, care ar contraveni, în opinia recurenţilor, principiului disponibilităţii, instanţa constată că recurenţii nu concretizează în ce modalitate ar fi fost afectat acest ultim principiu şi care este interesul invocării acestei critici, câtă vreme nu se invocă, prin intermediul recursului, aspecte ce ţin de fondul cauzei, ci se invocă doar excepţii procesuale.
În acelaşi sens, în cauză, se observă că, în etapa apelului, nu au fost administrate probe, la cererea părţilor sau dispuse, ex officio, de către instanţă, astfel încât nu se poate reţine, în sensul pretins de recurenţi, depăşirea limitelor rolului activ al instanţei reglementat de dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, constatând că motivele de recurs întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sunt nefondate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâţii Municipiul Iaşi, prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Iaşi împotriva Deciziei nr. 114 din 14 iulie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii Municipiul Iaşi, prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Iaşi împotriva Deciziei nr. 114 din 14 iulie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 7087/2011. Civil. Constatare nulitate act... | ICCJ. Decizia nr. 7085/2011. Civil. Actiune in raspundere... → |
|---|
