ICCJ. Decizia nr. 7224/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7224/2011
Dosar nr.12038/63/2008
Şedinţa publică din 18 octombrie 2011
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de faţă:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 16 iunie 2008, reclamanta L.C. a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Craiova, Primarul Municipiului Craiova şi Primăria Municipiului Craiova solicitând a se i se constata calitatea de persoană îndreptăţită la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 450 mp, situat în Craiova, jud. Dolj, a se anula în parte Dispoziţia nr. 47809 din 14 mai 2008 referitoare la măsura respingerii cererii de restituire, a se menţine în rest dispoziţia atacată, în partea privind acordarea despăgubirilor pentru imobilul construcţie, în suprafaţă de 59,07 mp, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 7 şi 9 din Legea nr. 10/2001, reclamanta a arătat că, prin dispoziţia contestată, Primarul Municipiului Craiova a soluţionat notificarea, în sensul că a respins cererea de restituire în natură a imobilului şi a dispus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu motivarea că imobilul individualizat în notificare este imposibil de restituit în natură, construcţia fiind demolată, iar terenul ocupat de alei de acces betonate, bloc de locuinţe şi reţele subterane.
Prin Sentinţa civilă nr. 424 din 16 decembrie 2009, Tribunalul Dolj a admis acţiunea, a dispus anularea în parte a Dispoziţiei nr. 47809/2008, a menţinut prevederile referitoare la acordarea despăgubirilor în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind imobilul construcţie demolat, în suprafaţă de 59,07 mp.
A constatat calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantei în condiţiile Legii nr. 10/2001, cu privire la terenul în suprafaţă de 450 mp.
A dispus restituirea în natură a terenului situat în Craiova, jud. Dolj, în suprafaţă de 353 mp identificat în raportul de expertiză şi schiţa la raport.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a apreciat că reclamanta D. (L. prin căsătorie) C., a primit cu titlul de donaţie, anterior căsătoriei, de la D.I. şi D.P., imobilul compus din teren în suprafaţă de 450 mp şi o construcţie - casă edificată din cărămidă şi alcătuită din două camere, bucătărie, antreu şi magazie, situat în Craiova, conform contractului de donaţie autentificat din 30 martie 1974 la notariatul de Stat al Judeţului Dolj.
Ca efect al Decretului nr. 223/1974, imobilul a trecut în proprietatea statului, prin Decizia nr. 293 emisă la 23 decembrie 1975 de Consiliul Popular al Judeţului Dolj - Comitetul Executiv, iar ulterior, prin Notificarea înregistrată sub nr. 574/N/2001, reclamanta a solicitat Primăriei Municipiului Craiova restituirea în natură a imobilului teren şi măsuri reparatorii în echivalent pentru construcţia demolată.
Conform raportului de expertiză dispus şi efectuat în cauză, precum şi completării la acesta, instanţa de fond a apreciat că terenul în litigiu este afectat parţial de lucrări de construcţii, respectiv un cămin militar, traversat de la est la vest, de o alee care face legătură între stradă şi parcarea situată la est de cămin, suprafaţa liberă de construcţii fiind de 353 mp, reprezentată de alei şi spaţiu verde.
A reţinut tribunalul că suprafaţa ocupată de construcţia căminului militar, inclusiv trotuarul înconjurător şi terenul aferent este de 97 mp.
Referitor la suprafaţa de 353 mp, conform completării raportului de expertiză de la fila 116 dosar fond, s-a considerat că aceasta este liberă, neocupată de construcţii, fiind formată din alee - spaţiu betonat şi o porţiune de teren - spaţiu verde, concluzionându-se că această suprafaţă are regimul juridic de teren liber, deoarece spaţiul verde nu figurează în evidenţele Municipiului Craiova, ca fiind afectat de utilităţi publice.
Astfel, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora "în situaţia imobilelor preluate abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent", instanţa a admis acţiunea precizată, cu consecinţa anulării în parte, a Dispoziţiei 47809/2008, respectiv a art. 2 şi menţinerii restului dispoziţiilor referitoare la măsura acordării de despăgubiri în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru imobilul construcţie demolat, în suprafaţă de 59,07 mp.
Împotriva sentinţei Tribunalului Dolj au declarat apel reclamanta L.C. şi pârâţii Municipiul Craiova, Primăria Municipiului Craiova şi Primarul Municipiului Craiova, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, apelanta-reclamantă a adus critici privind aplicarea greşită a prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, solicitând a i se acorda în compensare suprafaţa de 97 mp teren, care se învecinează pe latura de est, cu imobilul-teren situat în Craiova, jud. Dolj, faţă de împrejurarea că, din probele administrate a rezultat indubitabil că, pe latura de est, există teren liber.
Totodată au fost evidenţiate critici privind interpretarea eronată şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 9, art. 11 din Legea nr. 10/2001, întrucât instanţa de fond nu a dat prevalenţă principiului restituirii în natură a terenului, de esenţa legii reparatorii.
Pârâţii au susţinut că instanţa de fond nu a identificat corect imobilul şi vecinătăţile acestuia, nu a verificat destinaţia actuală a terenului şi nu a avut în vedere afectarea căilor de acces (existenţa pe terenul respectiv, a unor străzi, trotuare, parcări amenajate şi reţele subterane, respectiv conducte de alimentare cu apă, gaze, electricitate de mare calibru, adăposturi militare).
S-au evidenţiat critici referitoare la interpretarea necorespunzătoare a sintagmei "amenajări de utilitate publică", tribunalul reţinând greşit că din terenul în suprafaţă de 450 mp, astfel cum a fost individualizat, 353 mp sunt liberi, nefiind lămurită situaţia existenţei unor conducte de utilităţi publice subterane.
În faza apelului, graţie caracterului devolutiv al acestei căi de atac, instanţa a dispus suplimentarea probatoriilor cu înscrisuri, solicitând pe cale de adresă, Regiilor de apă, canal, termoficare a răspunde şi a preciza dacă terenul este afectat de conducte de utilităţi publice, precum şi o adresă înaintată Primăriei Craiova, cu scopul de a se stabili regimul juridic al terenului solicitat a fi atribuit în compensare.
Prin Decizia nr. 223 din 1 iulie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de pârâţii Municipiul Craiova, Primăria Municipiului Craiova şi Primarul Municipiului Craiova împotriva Sentinţei nr. 424 din 16 decembrie 2009 a Tribunalului Dolj, pe care a schimbat-o, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanta L.C.
Aceeaşi instanţă a respins ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiaşi decizii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că sunt întemeiate criticile apelanţilor-pârâţi şi, în vederea lămuririi situaţiei juridice a terenului în suprafaţă de 353 mp, în sensul de a se stabili dacă acesta este sau nu subtraversat de conducte de alimentare cu apă, afectat sau nu altor utilităţi, a apreciat că se impune administrarea unor noi probe.
Conform schiţei anexă la raportul de expertiză imobiliară, instanţa a reţinut că terenul ce a fost restituit în natură de tribunal se află amplasat între un imobil proprietate privată şi un cămin militar, având o lăţime de 10,5 m pe latura de nord şi aprox. 13 m pe latura de sud. Parcela respectivă este folosită ca alee de acces pentru imobilele aflate în zonă şi parcarea situată la sud de căminul militar.
Instanţa de control judiciar a apreciat că, în raport de dimensiunile reduse ale terenului, de modul în care este folosit şi de vecinătatea cu imobilele de utilitate publică, în mod eronat, tribunalul a considerat că terenul este liber, luând în considerare doar faptul că nu este ocupat de construcţii, fără a avea în vedere destinaţia acestuia.
Această concluzie este determinată şi de probele administrate în apel, respectiv adresele de la filele 57, 60, 63 dosar, înscrisuri în baza cărora, instanţa a observat că, în realitate, terenul în suprafaţă de 353 mp este subtraversat de conducte de apă din oţel zincat şi conducte de canalizare, care asigură alimentarea cu apă şi, respectiv, preluarea apelor menajere pentru căminul militar şi centrala termică aferentă acestuia.
Paralel cu clădirea căminului militar la o distanţă de 1,75 m de aceasta, pe terenul restituit în natură se află o conductă de gaze pentru alimentarea căminului, iar terenul este subtraversat şi de o linie electrică subterană.
A mai reţinut instanţa de apel că, dată fiind prezenţa unor conducte funcţionale pe teren, în speţă, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, terenul afectat de utilităţi publice, neputând fi restituit în natură.
De asemenea a constatat că, fiind ocupat, terenul nu se mai află la dispoziţia primăriei, nefiind aplicabile prevederile art. 26 din acelaşi act normativ. Pe cale de consecinţă, a fost respins apelul reclamantei, întrucât instanţa de fond a realizat o interpretare eronată a dispoziţiilor art. 1, art. 7 alin. (1), art. 9, art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva Deciziei nr. 223 pronunţată la 1 iulie 2010 de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs, reclamanta L.C., criticând-o pentru nelegalitate, conform motivului reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., nemanifestând rol activ în clarificarea situaţiei juridice a terenului în suprafaţă de 353 mp, situat în Craiova, jud. Dolj.
Recurenta-reclamantă menţionează că instanţa de apel a respins ca nefiind utile cauzei - în urma înaintării la dosar a răspunsurilor formulate de C.A.O. SA, GDV Suez - Direcţia Regională Distribuţie Vest, CEZ Oltenia, R. Dolj - cererile de probatorii formulate de către aceasta, prin care recurenta-reclamantă a solicitat a se stabili dacă restituirea în natură a terenului este posibilă, respectiv dacă prin aceasta, s-ar afecta accesul sau utilizarea normală a reţelelor de utilităţi, precum şi dacă reţelele de alimentare evidenţiate în înscrisurile de la dosar, sunt funcţionale.
Reclamanta solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunţată în apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea completării probatoriilor, cu o expertiză de specialitate topo-cadastru, care să stabilească dacă terenul în suprafaţă de 353 mp este subtraversat de reţele de utilităţi, dacă acestea sunt sau nu funcţionale.
O altă critică formulată de recurenta-reclamantă vizează interpretarea legii, respectiv a prevederilor art. 10.3 din Norma metodologică de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, art. 7 alin. (1) şi (2) şi art. 9 din acest act normativ şi înţelesul dat de instanţa de apel, sintagmei "amenajări de utilitate publică".
Recurenta-reclamantă L.C. susţine că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 10.3 atunci când a constatat că o "parcare" realizată fără autorizaţie de construire, neamenajată şi o "alee" cu acces limitat, care nu figurează în evidenţele Municipiului Craiova, pot constitui amenajări de utilitate publică, de natură a justifica respingerea acţiunii.
În ceea ce priveşte parcarea edificată pe teren, probele administrate au demonstrat că aceasta nu figurează în domeniul public sau privat al Municipiului Craiova, că singura amenajare a terenului o constituie asfaltarea, parcarea improvizată fiind edificată fără autorizaţie de construire.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat că "parcarea" nu a suferit vreo amenajare, iar schiţele de plan existente la dosar, evidenţiază că aceasta nu serveşte nevoilor comunităţii.
Referitor la aleea de acces, care traversează terenul în litigiu, expertul a concluzionat că aceasta nu face parte din domeniul public al Municipiului Craiova, accesul la parcare fiind limitat prin montarea unor bariere.
Recurenta-reclamantă susţine că toate construcţiile din zonă au ieşirea la alte străzi, Aleea P. şi str. P., astfel încât suprafaţa de teren nu este strict necesară exploatării imobilelor învecinate, terenul fiind liber, sau cel mult afectat de construcţii uşoare, demontabile, aşa încât poate fi restituit în natură.
O ultimă critică a reclamantei L.C., încadrată tot în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., are în vedere că "hotărârea instanţei de apel este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a art. 7 alin. (1) şi (2), art. 9 precum şi art. 26 din Legea nr. 10/2001".
Astfel, susţine recurenta-reclamantă că, prin dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 9, art. 11 şi art. 26 din Legea nr. 10/2001, s-a consacrat principiul restituirii în natură a imobilelor care intră sub incidenţa acestei legi, art. 1 alin. (2) din acest act normativ stabilind că, numai în situaţia în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, din formularea art. 26 rezultând, în subsidiar, propunerea de acordare de despăgubiri, numai în situaţia în care, măsura compensării nu este posibilă, dat fiind principiul prevalenţei restituirii în natură a imobilului, ignorat de instanţa de apel.
În subsidiar, recurenta-reclamantă evidenţiază concluziile sale, de admitere a recursului, de modificare a deciziei instanţei de apel, în sensul respingerii apelului pârâţilor, admiterii apelului declarat de reclamantă, schimbării în parte a sentinţei Tribunalului Dolj şi restituirea în natură, prin compensare a suprafeţei de 97 mp teren, care se învecinează pe latura de est cu imobilul-teren situat în Craiova, Jud. Dolj, între punctele B-H din schiţa anexă la raportul de expertiză.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis în limita şi pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (4) C. proc. civ., "cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora explicaţii, oral sau în scris, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau întâmpinare".
Alin. (5) al aceluiaşi text procedural stipulează că "judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Dacă probele produse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc".
Respectând principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil, rolul activ al instanţei trebuie înţeles în limitele fixate de legiuitor, în ceea ce priveşte administrarea probatoriilor care duc la stabilirea cu claritate şi elucidarea unei stări de fapt, corespunzătoare aplicării corecte a legii.
În configurarea raportului juridic descris în cauză şi analizat de instanţe, acestea au reţinut o situaţie juridică contrară a terenului în litigiu, ce face obiectul cererii de restituire în natură.
Astfel, Tribunalul Dolj a apreciat că, potrivit raportului de expertiză dispus şi efectuat în cauză, precum şi completării la acesta, terenul în litigiu este afectat parţial de lucrări de utilitate publică, respectiv un cămin militar, traversat de la est la vest de o alee care face legătură între stradă şi parcarea situată la est de cămin.
Instanţa de fond a reţinut că suprafaţa liberă de construcţii este de 353 mp, fiind reprezentată de alei şi spaţiu verde, cu vecinătăţile şi dimensiunile descrise la fila X dosar tribunal.
Raportul de expertiză întocmit de expertul ing. D.D. a stabilit că, suprafaţa determinată ca fiind liberă, nu este imperios necesară construcţiei edificată pe teren, ci este folosită pentru accesul la parcarea din partea de est a terenului şi eventual, la construcţiile din jurul acestei parcări.
Din completarea la acest raport de expertiză, deşi s-a apreciat că suprafaţa de teren liberă este de 353 mp, s-a reţinut, fără a se lămuri cu certitudine că, referitor la canalizare, există informaţii de la personalul de întreţinere al căminului, în sensul că aceasta nu este funcţională, iar expertiza nu conţine date tehnice concrete pentru a lămuri acest aspect.
În apel, instanţa de control judiciar, în aplicarea caracterului devolutiv al acestei căi de atac, a dispus completarea probatoriului şi a solicitat emiterea unor adrese către C.A.O. SA, GDV Suez - Direcţia Regională Craiova, CEZ Oltenia, R. Dolj, pentru a se preciza de către aceste entităţi, dacă suprafaţa de 353 mp teren, identificată în raportul de expertiză ing. D.D., ca fiind situată pe str. (...), în Craiova este subtraversată de conducte de apă, canalizare, gaze, reţele electrice, reţele de telefonie.
Instanţa de apel a prorogat cererea privind completarea raportului de expertiză, solicitată de reclamantă, după administrarea probei cu înscrisuri (încheierea din 6 mai 2010), ca apoi, să o respingă, prin încheierea de dezbateri din 1 iulie 2010, cu motivarea că nu este utilă cauzei, în raport de actele depuse la dosar.
În contradicţie cu constatările primei instanţe, Curtea de Apel Craiova, a reţinut o altă situaţie juridică a terenului, anume aceea că terenul este ocupat, fiind subtraversat de conducte de alimentare cu apă din oţel zincat cu diametrul de 50 mm, de conducte de canalizare realizate cu tubulatură din beton ce asigură alimentarea cu apă, preluarea apelor menajere, de o linie electrică subterană de 0,4 kv, alimentat de reţele de gaze ce deservesc căminul militar, montate subteran, paralel cu peretele din partea de nord a acestui imobil, la o distanţă de 1,75 mp.
În recurs, reclamanta a depus înscrisuri noi, conform art. 305 C. proc. civ., care configurează o altă situaţie juridică, potrivit căreia accesul la parcarea din spatele căminului militar nu mai este necesară, deoarece parcarea a fost restituită fostului proprietar, iar accesul se face dinspre sud (Dispoziţia nr. 8941/2005 emisă de Primăria Municipiului Craiova, procesul-verbal din 12 ianuarie 2005).
Coroborând actele noi depuse la dosar, cu adresele emise de C.A.O. SA, GDV Suez - Direcţia Regională Craiova, CEZ Oltenia, R. Dolj, din conţinutul cărora rezultă că suprafaţa de 353 mp, a dobândit un alt regim juridic, terenul menţionat fiind subtraversat de conducte de alimentare cu apă pentru căminul militar şi centrala termică a acestuia, deservind exploatării şi întreţinerii branşamentelor de gaze naturale, subtraversat de linii de reţele electrice, Înalta Curte constată că este necesar a se stabili cu exactitate dacă acestea sunt sau nu funcţionale.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza primă şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantă şi va trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Instanţa de trimitere va administra proba cu expertiză de specialitate topo, care va stabili dacă terenul în suprafaţă de 353 mp este subtraversat de reţele de utilităţi, dacă acestea sunt sau nu funcţionale, dacă utilizarea normală a amenajărilor subterane şi accesul la acestea sunt împiedicate de restituirea în natură a imobilului, dacă este posibilă devierea sau mutarea reţelelor de utilităţi, avându-se în vedere documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism.
Celelalte critici din recurs, vor fi analizate de instanţa de apel, după efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care va desluşi, în raport de înscrisurile noi prezentate în recurs, şi pe baza unor constatări ştiinţifice de specialitate, situaţia juridică actuală a terenului în suprafaţă de 353 mp, solicitat a fi restituit în natură de reclamanta L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta L.C. împotriva Deciziei nr. 223 din 01 iulie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 7227/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7223/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
