ICCJ. Decizia nr. 7263/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7263/2011
Dosar nr.1186/110/2008
Şedinţa publică din 19 octombrie 2011
Asupra recursului constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 479/D/2010, pronunţată în Dosarul nr. 1186/110/2008, Tribunalul Bacău a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, ca neîntemeiată; a admis acţiunea civilă promovată de către reclamanta Camera de Comerţ şi Industrie Bacău, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău, având ca obiect Legea nr. 10/2001; a obligat pârâtul să restituie în natură reclamantei terenul în suprafaţă de 255 mp, liber de construcţii, identificat cu culoarea galbenă în raportul de expertiza B., situat în Bacău, şi să acorde reclamantei despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafaţă de 76 mp ocupat de un garaj proprietatea pârâtei, situat la adresa de mai sus, şi a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că imobilul teren şi construcţia s-a aflat în proprietatea Camerei de Comerţ şi Industrie Bacău, până în anul 1949, fiind achiziţionat în scopul de a înfiinţa Şcoala medie de comerţ. Camera de Comerţ şi Industrie Bacău a fost desfiinţată prin Decretul nr. 74/1949, iar întregul patrimoniu al Camerei a trecut în proprietatea statutului. Instituţia reclamantă şi-a reluat activitatea în anul 2001 şi a formulat notificarea nr. 7625/2001, prin care a solicitat Primăriei Bacău retrocedarea imobilului. Faţă de pasivitatea entităţii deţinătoare, reclamanta a acţionat-o în judecată, iar pe parcursul judecăţii Dosarului nr. 789/110/2006, Primăria Bacău a făcut dovada că a înaintat notificarea reclamantei mai multor entităţi deţinătoare, printre care şi instituţia pârâtă. A mai arătat reclamanta, că, prin expertiza tehnică topo-cadastru efectuată în acel dosar, s-a stabilit că pârâta stăpâneşte o suprafaţă de 331 mp din imobilul revendicat.
În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanţa a reţinut că, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, ce s-a analizat cu prioritate, prin notificarea formulată prin BEJ G.N., nr. 158/2001 şi înregistrată la Primăria Bacău la data de 20 iulie 2001, reclamanta a solicitat retrocedarea în natură a terenului în suprafaţă de 6307 mp situat Bacău.
Faţă de pasivitatea Primăriei Bacău, constând în nesoluţionarea notificării, reclamanta a acţionat-o în judecată, iar prin Sentinţa civilă nr. 827/D/2008 a Tribunalului Bacău, pronunţată în Dosarul nr. 789/110/2006, astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 56/2009 a Curţii de Apel Bacău, s-a reţinut că primăria are calitatea de entitate deţinătoare doar pentru suprafaţa de 84 mp, din totalul suprafeţei revendicate de către reclamantă.
Cu privire la restul terenului, prin expertiza efectuată de expertul D. în cauza respectivă, s-a stabilit că acesta se află, parţial, în deţinerea Ministerului Justiţiei (Tribunalul Bacău), a Administraţiei Naţionale a Apelor Române - Direcţia Apelor Siret şi, respectiv, a Inspectoratului Şcolar Judeţean Bacău, pârât în prezenta cauză, ultima instituţie deţinând 331 mp teren.
Din adresa înaintată în copie de Primăria Bacău, rezultă că notificarea reclamantei a fost trimisă către Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău, la data de 03 februarie 2004.
Deşi pârâtul neagă primirea notificării, iar Primăria Bacău nu a fost în măsură să înainteze instanţei confirmarea de primire a acestei notificări, instanţa a constatat că, prin Decizia nr. 56/2009 a Curţii de Apel Bacău, s-a reţinut cu putere de lucru judecat că notificarea a fost înaintată instituţiei pârâte.
Instanţa a mai reţinut că, în condiţiile în care reclamanta a formulat notificarea în termen legal, încă din anul 2001, a impune acesteia să suporte deficienţele de comunicare dintre instituţii şi îndeplinirea necorespunzătoare de către acestea a atribuţiilor ce le revin, constituie o sarcină nerezonabilă, de natură să încalce art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Pentru aceste motive, printre altele, instanţa a respins excepţia prematurităţii şi a tardivităţii acţiunii invocate de către pârât.
Faţă de cele expuse mai sus, având în vedere dovada calităţii de entitate deţinătoare în persoana instituţiei pârâte, unită cu dovada înaintării notificării de către Primăria Bacău, instanţa a apreciat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive nu este întemeiată şi a respins-o, procedând la soluţionarea pe fond a notificării.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că, din actul de vânzare-cumpărare aflat la dosar, rezultă că reclamanta a fost proprietara unui teren în suprafaţă de 6307 mp, pe care se afla edificată o construcţie.
Imobilul a fost naţionalizat prin Decretul nr. 74/1949, prin care au fost desfiinţate camerele de comerţ şi industrie, iar patrimoniul lor a fost preluat de statul comunist.
Camerele de comerţ au fost reînfiinţate prin Decretul-lege nr. 139/1990, iar din Sentinţa civilă nr. 8129/2001 a Judecătoriei Bacău rezultă că reclamanta este una şi aceeaşi persoană juridică cu Camera de Comerţ şi Industrie Bacău desfiinţată prin Decretul nr. 74/1949 şi al cărei patrimoniu a fost naţionalizat prin acelaşi act normativ.
Întrucât prin raportul de expertiză D. s-a stabilit că, din imobilul ce face obiectul actului de vânzare-cumpărare, suprafaţa de 331 mp, teren este deţinută de pârât, instanţa a constatat că sunt îndeplinite, în speţă, condiţiile prevăzute de art. 2. lit. g) şi art. 3. lit. c) din Legea nr. 10/2001, reclamanta având calitatea de persoană îndreptăţită în sensul legii.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul B., s-a constatat că, din suprafaţa totală de teren ce face obiectul cauzei, suprafaţa de 76 mp este ocupată de un garaj proprietatea Inspectoratului Şcolar Bacău, cu privire la care sunt incidente dispoziţiile art. 9. alin. (2) din lege, urmând ca pentru suprafaţa respectivă pârâtului să i se acorde despăgubiri, iar restul suprafeţei de teren (255 mp) se poate restitui în natură.
Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către reclamantă a fost respinsă, deoarece, deşi s-a reţinut, în baza art. 1201 C. civ., că notificarea a fost înaintată pârâtului, totuşi în cauză nu s-a făcut dovada în mod cert a culpei acestei instituţii în nesoluţionarea notificării şi, ca atare, a culpei sale procesuale.
Prin Decizia civilă nr. 115 din 11 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bacău - secţia civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, a respins, ca nefondate, apelul promovat de pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău şi apelul incident promovat de reclamanta Camera de Comerţ şi Industrie Bacău la apelul formulat de pârât, reţinând, în esenţă, următoarele:
În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de apelant, în considerarea lipsei unei notificări din partea reclamantei având ca obiect retrocedarea terenului în baza Legii nr. 10/2001, republicată, această susţinere a fost înlăturată în contextul în care, astfel cum s-a arătat şi în argumentarea hotărârii instanţei de fond, prin Decizia civilă nr. 56/2009 pronunţată în dosarul Curţii de Apel Bacău, s-a reţinut ca notificările privind terenul în litigiu, care face parte dintr-o suprafaţă mai mare, au fost transmise de către Primăria municipiului Bacău, Ministerul Justiţiei, Direcţia Apelor Siret şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău, apelant în cauză, ca entităţi deţinătoare ale suprafeţelor de teren vizate de notificare, potrivit adreselor din 06 februarie 2004, din 03 februarie 2004 şi din 21 februarie 2002.
Întrucât dovada transmiterii notificării reclamantei, cu adresa nr. 10/378 din 06 februarie 2004 a Primăriei municipiului Bacău, a fost reţinută prin Decizia civilă nr. 56/2009 a Curţii de Apel Bacău cu putere de lucru judecat, apelantul nu poate pretinde intimatei-reclamante să facă dovada transmiterii notificării, cu atât mai mult cu cât această obligaţie revenea entităţii învestite iniţial, respectiv Primăriei municipiului Bacău, în temeiul art. 28 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Pe de altă parte, s-a reţinut faptul că, potrivit art. 22 alin. (4) din lege, „notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricărei autorităţi, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut de alin. (1) al art. 22, chiar dacă a fost adresată altei unităţi decât cea care deţine imobilul".
Pe acest aspect, s-a conchis că atât timp cât intimata-reclamantă a făcut dovada notificării, în termen legal, a Primăriei municipiului Bacău, privind retrocedarea imobilul obiect al prezentului litigiu, nu se poate reţine lipsa calităţii procesuale pasive a apelantei, astfel cum aceasta a argumentat-o, eventualele deficienţe de comunicare dintre instituţii nefiind imputabile intimatei-reclamante şi că eventuala lipsă a calităţii procesuale pasive s-ar pune în situaţia în care apelanta-pârâtă nu ar avea calitatea de entitate deţinătoare a imobilului, astfel cum aceasta a fost definită prin Legea nr. 10/2001, republicată şi HG nr. 250/2005, privind adoptarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, şi nu în ipoteza în care nu s-a formulat sau nu s-ar fi primit notificarea la care fac referire dispoziţiile art. 22 din lege, în termenul prevăzut de lege, aşa cum susţine apelanta.
Referitor la criticile aduse sentinţei sub aspectul motivelor de fond, instanţa a apreciat că şi acestea sunt nefondate, calitatea apelantei-pârâte de entitate deţinătoare a trenului notificat de intimat fiind atestată de expertiza topo-cadastrală efectuată la instanţa de fond (expertize B.M.), coroborată cu expertiza D.L. efectuată în Dosarul nr. 6249/2006 (789/110/2006) având ca obiect soluţionarea, în contradictoriu cu Primăria municipiului Bacău, a notificării intimatei-reclamante pentru suprafaţa de 6307 mp, teren, în care se regăseşte şi suprafaţa în litigiu, expertize conform cărora suprafaţa de 331 mp este deţinută de apelantă.
Împrejurarea invocată de apelantă potrivit căreia expertiza topo-cadastrală B. nu a fost efectuată în prezenţa reprezentanţilor instituţiei, care se aflau în concediu de odihnă, nu este de natură să conducă la nulitatea expertizei, conform art. 205 C. proc. civ., în cauză făcându-se dovada convocării ambelor părţi, cu scrisoarea recomandată din 07 august 2009.
Totodată, s-a reţinut că invocarea de către apelantă a unor protocoale de predare-primire şi de trecerea unor terenuri din administrarea Ministerului Educaţiei în cea a Ministerului Justiţiei (anterioare apariţiei Legii nr. 10/2001) este lipsită de relevanţă, întrucât prin expertizele topo-cadastrale menţionate sunt identificate şi delimitate terenurile notificate astfel cum acestea sunt în prezent deţinute şi administrate de instituţiile subordonate celor două ministere.
În ceea ce priveşte apelul incident, promovat de apelanta-reclamantă vizând restituirea în natură a suprafeţei de 76 mp, pe care se află amplasat un garaj proprietatea pârâtei, instanţa a apreciat că şi acesta este nefondat, în considerarea art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, care menţionează că, în cazul în care pe terenurile preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, măsurile reparatorii acordându-se în echivalent.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea criticilor formulate, a arătat că instanţa de apel a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului Şcolar Judeţean Bacău, nelegal, fără să ţină seama de faptul că nici Primăria Bacău şi nici reclamanta (Camera de Comerţ Bacău) nu au făcut dovada, prin confirmare de primire, că i-a fost comunicată notificarea privind retrocedarea în natură a terenului în litigiu; că Decizia nr. 110/2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în Dosarul nr. 789/110/2006, în care ca părţi în proces au figurat Camera de Comerţ şi Primăria Bacău, are putere de lucru judecat numai în raport cu acestea şi nicidecum cu Inspectoratul Şcolar Bacău; că, în intervalul de timp cuprins între 2001, anul apariţiei Legii nr. 10/2001 şi până la promovarea acţiunii în instanţă, în 2008, reclamanta nu i-a comunicat notificarea, fapt ce rezultă din verificările făcute la serviciul registratură al instituţiei; că instanţa de apel nu a clarificat atitudinea de pasivitate a Camerei de Comerţ, care nici măcar după finalizarea litigiului cu primăria, în 2006, nu a depus niciun fel de diligenţe pentru a clarifica modul de soluţionare a notificării, prin demersuri în acest sens, inclusiv la instituţia pârâtă.
S-a conchis, pe acest aspect, că, în mod eronat, instanţa de apel, bazându-se doar pe prezumţie, a apreciat că pârâtul a fost notificat şi pe acest considerent, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului.
Tot în scopul argumentării excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, dar şi pe fond, s-a arătat că instanţa de apel nu a dat o interpretare justă şi corectă probelor existente la dosar. Mai mult decât atât, a dat acestor probe aceeaşi interpretare eronată ca şi instanţa de fond, net în favoarea reclamantei Camera de Comerţ şi Industrie Bacău, respectiv în ceea ce priveşte raportul de expertiză tehnică „topo-cadastrală" efectuat de expertul tehnic ing. B.M., probă ce nu are nicio valoare juridică şi nicio forţă probantă, fiind nulă, întrucât, deşi a fost anunţat că reprezentanţii pârâtului, care urmau să participe la efectuarea expertizei, erau în concediu de odihnă, la data convocării, respectiv în august 2009, cu toate acestea expertul a desfăşurat lucrările de expertiză numai în prezenţa reclamantei.
S-a mai arătat, că expertiza B. nu a respectat obiectivul fixat de instanţă şi anume acela al identificării cu exactitate în teren a amplasamentului suprafeţei de teren solicitată de reclamantă, întrucât actul de vânzare-cumpărare datat din anul 1924 nu este însoţit de nicio schiţă şi, cu toate acestea, s-a stabilit că terenul ar fi situat pe str. O., colţ cu str. C.V., în timp ce sediul pârâtului este localizat la o distanţă destul de mare, respectiv pe str. O., situaţie în care expertul era obligat să verifice dacă există identitate între amplasamentul pretins de reclamantă şi terenul deţinut de pârât, ceea ce presupunea cercetarea vechilor şi actualelor vecinătăţi, precum şi compararea acestora, şi, numai după ce şi-ar fi format convingerea intimă că exista identitate, expertul putea să concluzioneze că în incinta instituţiei pârâte se găseşte terenul pretins de Camera de Comerţ, şi că raportul de expertiză este criticabil şi din alte considerente, şi anume că instanţa de apel, în mod surprinzător, a ignorat obiecţiunile pârâtului, precum şi actele de schimb dintre Inspectoratul Judeţean Şcolar şi Ministerul Justiţiei, şi nu a dispus refacerea expertizei în funcţie de aceste acte şi de obiecţiunile pârâtului, cât şi în raport de prevederile HG nr. 44/1995, depusă la dosar în copie.
Examinând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată recursul nefondat, pentru cele ce succed:
Critica potrivit căreia, în mod greşit, instanţa de apel a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului fără să ţină seama că, în speţă, nu s-a făcut dovada, prin confirmare de primire, că notificarea privind retrocedarea în natură a imobilului în litigiu i-a fost comunicată pârâtului şi că acesta nu a fost parte în litigiul soluţionat prin Decizia nr. 110/2010 a Curţii de Apel Bacău, astfel că hotărârea pronunţată nu îi este opozabilă, este nefondată.
Potrivit art. 22 (4) din Legea nr. 10/2001, „notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricărei autorităţi, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă aceasta a fost adresată altei unităţi decât cea care deţine imobilul".
Prin urmare, intimata-reclamantă a făcut dovada formulării în termen a notificării nr. 158/2001 înregistrată la Primăria Bacău, privind retrocedarea în natură a imobilului în litigiu şi faţă de recurentul-pârât.
În ceea ce priveşte susţinerea pârâtului, în sensul că, nefiind parte în litigiul soluţionat Curtea de Apel Bacău, prin Decizia nr. 110/2010 aceasta nu îi este opozabilă, inclusiv reţinerea că dovada transmiterii notificării reclamantei către pârât s-a făcut de către Primăria municipiului Bacău, cu adresa din 3 februarie 2004, se constată că este nefondată, întrucât cele dezlegate printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, sunt opozabile erga omnes, deci inclusiv recurentului-pârât.
În ceea ce priveşte critica privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului în raport juridic dedus judecăţii, se constată că aceasta este nefondată, întrucât calitatea procesuală pasivă în speţă este determinată, pe de o parte, de faptul că notificarea a fost transmisă pârâtului, aşa cum s-a arătat mai sus, cât şi de faptul că, prin aceeaşi hotărâre judecătorească, s-a tranşat irevocabil cu privire la faptul că o parte din terenul ce a făcut obiectul Notificării nr. 158/2001 înregistrată la Primăria Bacău, respectiv suprafaţa de 331 mp, se află în administrarea pârâtului, care astfel are calitatea de unitate deţinătoare a terenului în litigiu în sensul Legii nr. 10/2001, republicată.
De altfel, şi prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a constatat că pârâtul deţine suprafaţa de teren în litigiu.
Critica formulată de recurentul-pârât potrivit căreia raportul de expertiză întocmit de expert B.M. este nul, întrucât expertul a efectuat lucrările de expertiză numai în prezenţa reclamantei, deşi a fost înştiinţat că reprezentantul pârâtului nu pot participa la efectuarea acestuia, fiind în concediu, este, de asemenea, nefondată.
Astfel, deşi nu se arată expres, se critică Decizia recurată pentru nelegalitate, ca fiind dată cu încălcarea art. 208 (1) C. proc. civ.
Această critică este nefondată întrucât, aşa cum a reţinut instanţa de apel, în cauză s-a făcut dovada citării părţilor cu scrisoare recomandată pentru întocmirea lucrărilor la faţa locului, iar faptul că unitatea pârâtă nu a desemnat un reprezentant la efectuarea măsurătorilor, motivat de o situaţie ce nu se constituie într-o împrejurare mai presus de voinţa acesteia, nu sancţionează actul procesual cu nulitatea, în condiţiile art. 208 (1) C. proc. civ.
Şi critica potrivit căreia prin expertiza întocmită de expertul B.M. nu s-a respectat obiectul fixat de instanţă „acela al identificării cu exactitate în teren a amplasamentului suprafeţei de teren solicitată de reclamantă", este nefondată, întrucât, această neregularitate nu s-a constituit în obiecţiune la prima zi de înfăţişare după ce pârâtului i s-a comunicat raportul de expertiză, astfel că, în condiţiile art. 108 alin. (3) C. proc. civ., această neregularitate s-a acoperit.
Prin urmare, aceasta nu se poate constitui în critică în căile de atac, sancţiunea fiind aceea a neanalizării sale.
Celelalte critici formulate de pârât, aşa cum au fost expuse mai sus, vizează greşita apreciere a probatoriului administrat în cauză de către instanţa de apel, ceea ce nu se poate încadra în niciunul din motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., în vigoare la data pronunţării deciziei, iar sancţiunea este aceea a neanalizării lor.
Pentru considerentele expuse, instanţa, în baza art., 312 (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău împotriva Deciziei nr. 115 din 11 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 7261/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 7259/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
