ICCJ. Decizia nr. 7266/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7266/2011
Dosar nr.439/33/2009
Şedinţa publică din 19 octombrie 2011
Asupra recursului constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 410 din 22 aprilie 2003, pronunţată de Tribunalul Cluj, în Dosarul nr. 614/2003, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta B.M., împotriva pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca şi, în consecinţă, s-a anulat în parte Dispoziţia nr. 5607 din 19 decembrie 2002, în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 400 mp, situat în (...), înscris în CF nr. X Cluj, nr. top. (...); s-a dispus restituirea în natură a acestui teren în favoarea reclamantei, cu condiţia restituirii valorii actualizate a despăgubirii de 900 lei, primite pentru suprafaţa de teren menţionată; s-a dispus întabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei, ca bun propriu, cu titlu de lege şi au fost menţinute restul dispoziţiilor deciziei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că imobilul din CF X, nr. top. (...), constând din casă din cărămidă cu două camere şi dependinţe, şi teren în suprafaţă de 483 mp, situat în Cluj-Napoca, a constituit proprietatea reclamantei cu titlu de moştenire şi partaj. Ulterior, prin Decizia nr. 229 din 08 iulie 1981 a Comitetului Executiv al fostului Consiliu Popular al jud. Cluj, emisă în baza Legii nr. 4/1973, s-a dispus trecerea în proprietatea statului, cu plată, a acestui imobil, motivat de faptul că reclamanta mai avea în proprietate un apartament, despăgubirile cuvenite fiind stabilite la suma de 47.838 lei. După preluarea imobilului de către Statul Român, acesta a fost dezmembrat în două parcele cu nr. top. noi, (...), teren cu construcţie în suprafaţă de 83 mp şi (...), teren în suprafaţă de 400 mp, prima parcelă fiind transcrisă în CF Y Cluj în favoarea vechiului proprietar, Statul Român, iar mai apoi în favoarea lui P.E., în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat de aceasta, în temeiul Legii nr. 112/1995. Prin Sentinţa civilă nr. 3339/2000 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a respins acţiunea formulată de reclamantă pentru constatarea nulităţii Deciziei nr. 229/1981, apreciindu-se că titlul statului este valabil. Câtă vreme reclamanta nu a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de P.E., în baza Legii nr. 112/1995, nu este posibilă restituirea în natură a construcţiei şi terenului în suprafaţă de 83 mp, însă, în virtutea caracterului prioritar al restituirii în natură, consacrat de art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 10/2001, este posibilă restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 400 mp.
Prin Decizia civilă nr. 44/A din 7 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în Dosarul nr. 709/33/2003, s-a admis în parte apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca; s-a admis în parte cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta P.E., împotriva Sentinţei civile nr. 410 din 22 aprilie 2003 a Tribunalului Cluj, pronunţată în Dosar nr. 614/2003, care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a înlăturat dispoziţia de întabulare în CF a dreptului de proprietate, ca bun propriu.
Au fost păstrate celelalte dispoziţii din sentinţă.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta B.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Împotriva deciziei Curţii de apel Cluj au declarat recurs reclamanta B.M., pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca şi intervenienta P.E.
Prin Decizia nr. 6283 din 27 octombrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. 709/33/2003, s-au admis recursurile declarate, Decizia a fost casată şi trimisă cauza Curţii de Apel Cluj spre rejudecare.
În motivarea acestei decizii, s-a reţinut că este necesar a se administra proba cu expertiza tehnică pentru a se stabili dacă terenul în suprafaţă de 400 mp este liber şi se poate restitui în natură, iar în cazul în care nu se poate dispune restituirea în natură, să se stabilească cuantumul despăgubirilor ce se cuvin reclamantei pentru acest teren.
Această dispoziţie este obligatorie pentru instanţă în rejudecare, potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., care dispune că, în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesitaţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj sub nr. 439/33/2009.
Prin Decizia civilă nr. 323/A din 18 noiembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a admis apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva Sentinţei civile nr. 410 din 22 aprilie 2003 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o, în sensul că a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri pentru terenul cu nr. top. (...) în suprafaţă de 400 mp din CF X Cluj, în sumă de 92.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii; a respins cererea de restituire în natură a imobilului; a menţinut dispoziţiile referitoare la anularea parţială a dispoziţiei nr. 5607 din 9 decembrie 2002 emisă de intimat şi restituirea de către reclamantă a despăgubirii de 900 lei actualizată; a admis cererea de intervenţie în favoarea pârâtului formulată de intervenienta P.E.; a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta B.M. împotriva aceleiaşi sentinţe şi a respins cererea intervenientei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că, potrivit deciziei de casare, cauza a fost trimisă în rejudecare pentru a se administra proba cu expertiza tehnică pentru a se stabili dacă terenul în suprafaţă de 400 mp este liber şi se poate restitui în natură sau, în cazul în care nu se poate dispune restituirea în natură, să se stabilească cuantumul despăgubirilor ce se cuvin reclamantei pentru acest teren.
Cu privire la imobilul cu nr. top. (...) înscris în CF Y Cluj-Napoca, teren în suprafaţă de 83 mp şi construcţia de pe acesta, aceeaşi decizie reţine că reclamanta nu a solicitat constatarea nulităţii, şi, prin urmare, instanţa nu se putea pronunţa cu privire la validitatea contractului de vânzare-cumpărare din 04 decembrie 1996 încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, astfel că Dispoziţia nr. 5607 din 19 decembrie 2002 produce efecte cu privire la această parte din imobil, respectiv se vor acorda reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Cât priveşte restul suprafeţei de teren de 400 mp cu nr. top. (...), înscris în CF X Cluj-Napoca, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize, potrivit deciziei de casare, expertiză efectuată de expert G.T. prin care s-a arătat că parcela este afectată de calea de acces spre imobilul construcţie edificat pe terenul cu nr. top. (...), proprietatea intervenientei, precum şi de amenajări utilitare, conducte de apă, gaz şi canalizare, ce deservesc, de asemenea, imobilul proprietatea intervenientei.
Faţă de amplasarea construcţiei intervenientei aproape central pe suprafaţa de teren de 400 mp, cu nr. top. (...) şi ocuparea restului suprafeţei de teren de amenajări utilitare, conducte de apă, gaz şi canalizare, ce deservesc imobilul proprietatea intervenientei, curtea a constatat că imobilul teren în suprafaţă de 400 mp cu nr. top. (...), înscris în CF X Cluj-Napoca, este ocupat în cvasitotalitatea lui în înţelesul art. 10 alin. (2) teza finală din Legea nr. 10/2001, care prevede că pentru suprafaţa afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Or, căile de acces şi conductele de apă, gaz şi canalizare, se constituie în astfel de amenajări, şi, prin urmare, terenul nu poate fi restituit în natură.
Pentru porţiunea de teren de aproximativ 100 mp din capătul dinspre est al parcelei, opus străzii, care nu este ocupată de căi de acces şi utilităţi, curtea a considerat că nu poate fi restituită în natură, dat fiind că aceasta este fără utilitate economică.
Faţă de cele de mai sus, curtea a concluzionat că apelul pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca este întemeiat, dar numai cu privire la considerentele reţinute de aceasta.
Cât priveşte susţinerea aceluiaşi apelant că instanţa de fond s-a pronunţat plus petita atunci când a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 400 mp, aceasta nu a fost primită, dat fiind că reclamanta a solicitat prin acţiunea ce a formulat-o tocmai acest lucru, restituirea în natură.
În schimb, s-a reţinut că instanţa de fond s-a pronunţat plus petita atunci când a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei, dar acest lucru devine lipsit de relevanţă atâta timp cât s-a respins chiar cererea de restituire în natură a acestei suprafeţe de teren.
Prin cererea de intervenţie accesorie, în favoarea pârâtului apelant, intervenienta P.E. a arătat, printre altele, că se impune admiterea apelului pârâtului, întrucât intervenienta a dobândit acest imobil prin cumpărare în baza Legii nr. 112/1995, contractul de vânzare-cumpărare nu a fost desfiinţat în vreun fel, iar reclamanta nu a solicitat, în termenul de prescripţie, prevăzut de art. 46 din Legea nr. 10/2001, constatarea nulităţii acestuia.
Această susţinere este reală, întrucât imobilul cu nr. top. (...) înscris în CF Y Cluj-Napoca, teren în suprafaţă de 83 mp şi construcţia de pe acesta, a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995, contractul fiind valabil şi producându-şi efecte, nefiind constatată nulitatea acestuia, care trebuia solicitată potrivit art. 46 din Legea nr. 10/2001.
Cât priveşte apelul reclamantei B.M., aceasta a solicitat modificarea sentinţei ca fiind parţial nelegală şi netemeinică, cu consecinţa admiterii în totalitate a acţiunii introductive de instanţă, prin urmare apelul său vizează doar imobilul cu nr. top. (...) înscris în CF Y Cluj-Napoca teren în suprafaţă de 83 mp şi construcţia de pe acesta.
Or, aşa cum s-a reţinut mai sus, cu privire la situaţia imobilului cu nr. top. (...) înscris în CF Y Cluj-Napoca, teren în suprafaţă de 83 mp şi construcţia aferentă, acesta a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995, contractul fiind valabil şi producând efecte, nefiind constatată nulitatea acestuia, care trebuia solicitată potrivit art. 46 din Legea nr. 10/2001, şi, prin urmare, acest imobil nu poate fi restituit în natură.
Mai mult, cu privire la imobilul cu nr. top. (...) înscris în CF Y Cluj-Napoca teren, în suprafaţă de 83 mp şi construcţia aferentă, s-a reţinut că reclamanta nu a solicitat, şi, prin urmare, instanţa nu se putea pronunţa cu privire la validitatea contractului de vânzare-cumpărare din 04 decembrie 1996 încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995.
Cât timp la baza procesului civil stă principiul disponibilităţii rezultă că instanţa de fond nu se putea pronunţa asupra validităţii unui contract fără să fi fost învestită în acest sens cu o cererea a părţii, iar în apel o astfel de cerere nu poate fi formulată dată fiind interdicţia în acest sens a art. 294 C. proc. civ.
Prin urmare, s-a reţinut că dispoziţia nr. 5607 din 19 decembrie 2002 produce efecte cu privire la această parte din imobil, respectiv că se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile legii pentru suprafaţa de teren de 83 mp şi construcţia aferentă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca.
În dezvoltarea criticilor formulate, pârâtul a arătat că soluţia pronunţată de către instanţa de apel este criticabilă, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
Raportat la considerentele reţinute de către instanţa de apel, prin prisma concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, recursul formulat vizează cuantumul despăgubirilor stabilite în favoarea reclamantei.
Astfel, deşi la raportul de expertiză întocmit de expertul R.G. s-au formulat obiecţiuni, ce au fost depuse la dosarul cauzei la termenul de judecată din data de 5 noiembrie 2009, nici instanţa învestita cu judecata apelului şi nici expertul desemnat nu au avut în vedere aceste obiecţiuni.
În concret, prin aceste obiecţiuni, s-a arătat că valoarea de piaţă a terenului în litigiu, astfel cum a fost stabilită de către expert este în totală contradicţie cu standardele de evaluare ANEVAR, utilizate în astfel de situaţii.
S-a mai arătat, că, la termenul de judecată din data de 11 noiembrie 2010, faţă de răspunsul la obiecţiunile formulate la raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de către expertul R.G., pârâtul a formulat „Note de şedinţă", solicitând instanţei de judecată a cenzura concluziile raportului de expertiză sub aspectele arătate prin scriptul depus, care nu erau noi obiecţiuni la raportul de expertiză tehnică, aşa cum greşit a reţinut instanţa de apel prin încheierea din data de 11 noiembrie 2010, ci, din contră, aveau o legătură cu obiecţiunile formulate anterior.
S-a conchis, pe acest aspect, că modalitatea de identificare a valorii terenului este greşită, atât sub aspectul prezentării, cât şi al abordării, motivat de împrejurarea că, pentru comparabilele menţionate, expertul nu a furnizat nicio informaţie, cum ar fi forma şi dimensiunile în plan ale terenului, accesul la trama stradală, utilităţi, zonare, posibilităţi de dezvoltare urbanistică.
De asemenea, s-a mai arătat, că stabilirea cuantumului despăgubirilor, ce urmează a fi acordate reclamantei, excede competenţelor instanţei de judecată, în condiţiile în care legiuitorul a stabilit prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 procedura legală de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Potrivit actului normativ menţionat, măsurile reparatorii se acordă pe baza unei evaluări, care se face de către persoana fizică sau juridică cu experienţă semnificativă în domeniu, competentă în evaluare pe piaţă a proprietăţilor imobiliare, care cunoaşte, înţelege şi poate pune în aplicare, în mod corect, acele metode şi tehnici recunoscute care sunt necesare pentru efectuarea unei evaluări credibile în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare, şi care este membru al unei asociaţii naţionale profesionale de evaluare recunoscută ca fiind de utilitate publică şi având calitatea de evaluator independent.
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, după procedura prevăzută în lege, urmează să procedeze la acordarea unor despăgubiri juste şi echitabile în raport cu practica jurisdicţională internă şi internaţională şi, tocmai pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor legale, s-a constituit în subordinea Cancelariei Primului-ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire potrivit art. 16 din Legea nr. 247/2005.
S-a conchis că, în prezenta cauză, raportat la prevederile legale menţionate, se impunea chemarea în judecată şi a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru ca hotărârea pronunţata sub aspectul cuantumului despăgubirilor sa fie opozabilă şi acestei entităţi.
Examinând Decizia în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, s-a susţinut că stabilirea cuantumului despăgubirilor ce urmează a fi acordate reclamantei excede competenţelor instanţei de judecată, în condiţiile în care legiuitorul a stabilit prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 procedura legală de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, şi că, după procedura prevăzută de lege, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, urmează să procedeze la acordarea unor despăgubiri juste şi echitabile în raport de practica jurisdicţională internă şi internaţională.
Această critică este neîntemeiată pentru cele ce succed.
Prin Decizia civilă nr. 6283 din 27 octombrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în recurs, în primul ciclu procesual, s-au admis recursurile formulate de reclamantă, pârât şi intervenientă, s-a casat Decizia recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel, reţinându-se că în „situaţia în care instanţa de apel va stabili pe baza probelor administrate că terenul în suprafaţă de 400 mp nu poate fi restituit în natură, trebuie să se stabilească cuantumul despăgubirilor ce se cuvin recurentei-reclamante, întrucât, potrivit Deciziei nr. 52 din 4 iunie 2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prevederile cuprinse în art. 16 şi următoarele din Legea nr. 247/2005 privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în temeiul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005".
Această dezlegare de drept a instanţei de recurs este obligatorie pentru judecătorii fondului, potrivit art. 315 (1) C. proc. civ., conform căruia „în caz de casare, hotărârea instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului", şi, de asemenea, nu mai poate face obiectul controlului judiciar în ciclurile procesuale subsecvente, inclusiv în calea de atac a prezentului recurs.
În ceea ce priveşte critica potrivit căreia la efectuarea expertizei, în apel, nu s-au respectat standardele de evaluare ANEVAR utilizate în astfel de situaţii, în privinţa stabilirii cuantumului, se constată că şi aceasta este nefondată.
Terenul în suprafaţă de 400 mp a trecut în proprietatea statului abuziv, prin Decizia nr. 229 din 08 iulie 1981 a Comitetului executiv al fostului Consiliu popular al judeţului Cluj, în baza Legii nr. 4/1973.
Potrivit art. 10 (9) din Legea nr. 10/2001,"valoarea terenurilor, precum şi a construcţiilor nedemolate preluate abuziv, care nu se restituie în natură, se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare", iar potrivit art. 10.9 din HG nr. 250/2007 „Standardele internaţionale de evaluare sunt standardele edictate de Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare".
Or, instanţa de apel a constatat că terenul în suprafaţă de 400 mp nu poate fi restituit în natură şi a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri pentru acest teren în cuantum de 92.000 euro sau echivalent în lei la data plăţii, potrivit raportului de expertiză întocmit de expert R.G., care la stabilirea cuantumului despăgubirilor a ţinut seama de standardele ANEVAR.
Celelalte critici formulate de pârât, aşa cum au fost expuse mai sus, vizează chestiuni de fapt, ce nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., din actuala reglementare, sancţiunea fiind aceea a neanalizării lor.
Pentru considerentele expuse, instanţa, în baza art. 312 (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca.
Constatând culpa procesuală a recurentului-pârât, instanţa, în baza art. 274 (1) C. proc. civ., va dispune obligarea acestuia la 600 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă B.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva Deciziei nr. 323/A din 18 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Obligă pe recurent la 600 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă B.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 7275/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7265/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
