ICCJ. Decizia nr. 7285/2011. Civil. Contestaţie la executare. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7285/2011
Dosar nr.4884/103/2010
Şedinţa publică din 19 octombrie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă constată următoarele:
Judecătoria Roman, prin Sentinţa civilă nr. 2427 din 30 septembrie 2009 a respins excepţia privind autoritatea de lucru judecat. A respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind anularea încheierii de şedinţă din data de 1 octombrie 2008 a Judecătoriei Roman, pronunţată în Dosarul nr. 100/291/2005. A respins contestaţia la titlu şi contestaţia la executare formulate de V.V. în contradictoriu cu intimata SC A.R. SA şi terţul poprit R.B. SA.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat ca fiind neîntemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de contestator, deoarece toate sentinţele civile menţionate de acesta sunt anterioare Hotărârii nr. 2694/2005 a Judecătoriei Roman, iar respectiva excepţie ar fi putut fi ridicată la judecarea căilor de atac promovate împotriva sentinţei civile ce se execută.
Invocând dispoziţiile art. 399 alin. (3) C. proc. civ., judecătoria a reţinut că pe calea unei contestaţii la executare pot fi formulate apărări de fond numai dacă titlul executoriu nu este emis de o instanţă judecătorească şi numai dacă împotriva acestuia nu putea fi formulată nicio cale de atac.
Referitor la solicitarea anulării încheierii din 1 octombrie 2008, instanţa a constatat că nu există niciun motiv de anulare, fiind respectate prevederile art. 374 şi 376 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte lămurirea şi îndreptarea titlului executoriu constând în Sentinţa civilă nr. 2694 din 7 decembrie 2005, judecătoria a constatat că prin motivele formulate, contestatorul a considerat că nu datorează sumele stabilite, aspect ce putea fi invocat în căile de atac exercitate împotriva respectivei hotărâri, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 399 alin. (1) C. proc. civ.
Cât priveşte actele de executare efectuate de executor în Dosarul nr. 257/2008, s-a constatat că au fost întocmite cu respectarea dispoziţiilor legale în materie în baza unui titlu executoriu valabil, neexistând astfel motive de anulare.
În legătură cu suspendarea executării, instanţa a constatat că s-a pronunţat la 10 martie 2009, prin respingerea acesteia, încheierea fiind casată şi trimisă cauza spre rejudecare, astfel încât respectiva cerere a fost soluţionată de un alt complet.
Prin Decizia nr. 247/RC din 10 martie 2010 a Tribunalului Neamţ, secţia civilă, s-a respins recursul declarat de contestatorul V.V. împotriva Sentinţei civile nr. 2427 din 30 septembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Roman în contradictoriu cu intimatele SC A.R. SA şi R.B. SA, ca nefondat.
S-au constatat ca nefondate criticile vizând necitarea executorului judecătoresc M.I., în condiţiile în care contestatorul a stabilit cadrul procesual prin indicarea părţilor în contradictoriu cu care înţelege să se judece.
Nu au fost primite nici criticile referitoare la necomunicarea încheierii de amânare iniţială a pronunţării, la faptul că sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 261 pct. 3 şi 5 C. proc. civ., precum şi cele privind încălcarea prevederilor art. 304 alin. (2) din cod la soluţionarea cererii având ca obiect suspendarea executării.
Nefondate au fost găsite de către tribunal şi motivele de recurs referitoare la faptul că sentinţa cuprinde motive contradictorii cu privire la încheierea de învestire cu formulă executorie a Hotărârii nr. 2964/2005 şi cele privind faptul că instanţa, interpretând greşit acţiunea dedusă judecăţii, a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acesteia.
Tribunalul a reţinut, de asemenea, că excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de contestator, a fost în mod legal, corect şi temeinic respinsă de instanţa de fond, întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele art. 1201 C. civ., între hotărârile judecătoreşti neexistând tripla identitate de obiect, părţi şi cauză, respectiv deşi părţile sunt aceleaşi, în ceea ce priveşte obiectul şi cauza acestea diferă: contestaţie la executare (Sentinţa civilă nr. 2427/2009) şi întoarcerea executării (Sentinţa civilă nr. 2694/2005).
Nu a fost primit nici motivul de recurs privind neanalizarea de către instanţa de fond a contestaţiei la titlu asupra Sentinţei civile nr. 2694/2005, constatându-se în plus că respectiva hotărâre este clară, neimpunându-se a se aduce lămuriri asupra dispozitivului acesteia.
Împotriva deciziei a formulat cerere de revizuire V.V., întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, schimbarea în tot a hotărârii Tribunalului Neamţ, casarea Sentinţei civile nr. 2427/2009 a Judecătoriei Roman, admiterea contestaţiei la executare şi repunerea în drepturile iniţiale executării silite şi de întoarcere a executării sumei de 1565 RON, necuvenite reclamantei ca drept salarial, cât şi ca raport juridic de muncă între părţi (conform dosar executare nr. X/2003), cu dobânda la ziua plăţii.
A arătat că nici Tribunalul Neamţ şi nici Judecătoria Roman nu au sesizat faptul că suma executată de 1275,8 RON a mai făcut obiectul unor contestaţii la executare, atât anterior pronunţării Sentinţei civile nr. 2694/2005, cât şi ulterior acesteia, de asemenea şi anterior Deciziei civile nr. 247/RC/2010 a fost pronunţată de Tribunalul Neamţ, Decizia civilă nr. 106/RC din 3 februarie 2010 cu autoritate de lucru judecat, pentru aceeaşi perioadă a sumei ce face obiectul contestaţiei.
A considerat că în această situaţie este evident că atât Sentinţa civilă nr. 2694/2005 a Judecătoriei Roman cât cea pronunţată în recurs, nr. 247/RC/2010 a Tribunalului Neamţ sunt potrivnice Sentinţelor civile nr. 767/2003, nr. 784/2005, nr. 1385/2006, nr. 3653/2008 ale Judecătoriei Roman, Deciziilor civile nr. 543/RC/2003, nr. 106/RC/2010, nr. 129/RC/2010 nr. 200/C/2003 şi deciziei penale nr. 41/R/2005 ale Tribunalului Neamţ şi Deciziilor civile nr. 1508/2004 şi nr. 603/2004 ale Curţii de Apel Bacău.
A precizat că identitatea de obiect a cauzelor menţionate ca potrivnice trebuia examinată de instanţa de recurs în legătură cu specificul prestaţiei băneşti prestabilite în sarcina contestatoarei, în prezent reclamantă, prin titlurile executorii în baza cărora s-au efectuat acte de executare prin poprire, respectiv drepturi salariale care prin natura lor sunt obligaţii cu executare succesivă în timp, fiind astfel evidentă identitatea de obiect în sensul dispoziţiilor art. 1201 C. civ.
A arătat totodată că autoritatea lucrului judecat din hotărârile menţionate ca fiind potrivnice Deciziei civile nr. 247/RC/2010 se regăseşte şi prin judecarea plângerii penale împotriva executorului judecătoresc P.S.
Prin Decizia nr. 935/RC din 9 noiembrie 2010, Tribunalul Neamţ, secţia civilă, a respins excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, invocată de intimata SC A.R. SA, ca neîntemeiată. A admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire invocată de aceeaşi intimată şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 247/RC din 10 martie 2010 a Tribunalului Neamţ, formulată de V.V.
Tribunalul a constatat totodată că prin precizările la acţiune, revizuentul a indicat, la solicitarea instanţei, hotărârile potrivnice, respectiv Deciziile nr. 603 din 23 septembrie 2004 şi nr. 1508 din 5 noiembrie 2003 ale Curţii de Apel Bacău, precum şi Decizia civilă nr. 106/RC din 3 februarie 2010.
În raport de aceste precizări, instanţa a invocat dubla necompetenţă materială, constatând că se impune disjungerea cererii principale, motiv pentru care s-au format două dosare separate.
Astfel, în Dosarul nr. 4884/103/2010, Tribunalul Neamţ, secţia civilă, a pronunţat Decizia nr. 937/RC din 9 noiembrie 2010, prin care a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului. În conformitate cu dispoziţiile art. 158 raportat la art. 323 alin. (2) C. proc. civ. a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de V.V. împotriva Deciziei civile nr. 247/RC din 10 martie 2010 a Tribunalului Neamţ pentru contrarietate cu Deciziile civile nr. 1508 din 5 noiembrie 2003 şi nr. 603 din 23 septembrie 2004 ale Curţii de Apel Bacău, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţă căreia i s-a înaintat dosarul.
În ceea ce priveşte tardivitatea exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii, invocată de intimata SC A.R. SA prin concluziile scrise, se reţine că acest aspect a fost tranşat irevocabil de către Tribunalul Neamţ, secţia civilă, prin Decizia nr. 935/RC din 9 noiembrie 2010.
Cererea de revizuire urmează însă a fi respinsă în considerarea argumentelor ce succed.
Art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocat de revizuent ca temei de drept al cererii sale, stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs.
Prin urmare, prin reglementarea cuprinsă la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situaţia nesocotirii autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri.
Aceasta presupune ca cea de-a doua instanţă, învestită cu soluţionarea aceluiaşi litigiu, să ignore faptul că acesta şi-a găsit deja dezlegare jurisdicţională şi să statueze în sens contrar primei judecăţi.
Prin ipoteză, este necesar ca autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri să nu fi fost invocată, pentru că în situaţia contrară, dacă părţile s-au prevalat de rezultatul primei hotărâri, iar instanţa a doua oară învestită a considerat că nu funcţionează excepţia autorităţii de lucru judecat, nu mai poate fi vorba de cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Aceasta întrucât hotărârea instanţei care a statuat asupra inexistenţei excepţiei autorităţii de lucru judecat, realizând o evaluare proprie în acest sens, se bucură ea însăşi de putere de lucru judecat.
În speţă însă, instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită a analizat excepţia autorităţii de lucru judecat în raport de care s-a pretins existenţa stării de contrarietate.
Astfel, Tribunalul Neamţ, prin Decizia civilă nr. 247/RC/2010 a analizat excepţia autorităţii de lucru judecat, constatând că aceasta nu este întemeiată, motiv pentru care a menţinut soluţia de respingere a acesteia pronunţată de Judecătoria Roman, prin Sentinţa civilă nr. 2427/2009.
Împrejurarea că excepţia a fost respinsă luându-se în considerare inexistenţa elementului de identitate referitor la obiect şi cauză nu înseamnă nepronunţarea asupra acestui aspect.
În realitate, revizuentul este nemulţumit de modalitatea în care instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat prin hotărârea supusă revizuirii, tinzând la obţinerea unui control de legalitate asupra acesteia.
Or, prin intermediul acestei căi extraordinare de atac nu se exercită un veritabil control judiciar asupra hotărârii supuse revizuirii (din punct de vedere al legalităţii soluţiei), ci doar se verifică dacă s-a nesocotit puterea de lucru judecat rezultată dintr-o hotărâre anterioară.
Cum, potrivit considerentelor expuse anterior, la judecarea cauzei s-a invocat şi soluţionat excepţia autorităţii de lucru judecat, calea revizuirii împotriva hotărârii pronunţate în aceste condiţii nu este deschisă deoarece se opune însăşi puterea de lucru judecat dedusă din rezolvarea acestei excepţii prin hotărâre irevocabilă.
Raportând cererea de revizuire formulată de V.V., la cerinţele impuse de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecăţii, aceste condiţii nu sunt îndeplinite, pentru a fi operant motivul de revizuire reglementat de acest text de lege.
Pentru cele ce preced, cererea de revizuire urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de V.V. împotriva Deciziei nr. 247/RC din 10 martie 2010 a Tribunalului Neamţ, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 7304/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 7281/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
