ICCJ. Decizia nr. 7308/2011. Civil. Anulare act. Completare/lămurire dispozitiv. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7308/2011
Dosar nr.183/1/2011
Şedinţa publică din 19 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. 5504/30/2007, urmare a admiterii excepţiei necompetenţei materiale a Judecătoriei Timişoara, prin Decizia civilă nr. 590 din 27 iunie 2007 pronunţată în dosar nr. 2108/30/2007 de acelaşi tribunalul, cu consecinţa reţinerii pricinii spre soluţionare în primă instanţă, reclamanta H. (B.) A., prin mandatar I.I., a solicitat, să se constate preluarea abuzivă, fără titlu, de către Statul Român, a imobilului situat administrativ în Timişoara, înscris în CF8111 Timişoara, nr. top 16982 - casă parte cu două etaje şi teren în suprafaţă de 932 mp, rectificarea celei din urmă cărţi funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român şi reînscrierii dreptului de proprietate al reclamantei, constatarea nulităţii absolute a tuturor actelor de dispoziţie şi de administrare încheiate de Statul Român asupra imobilului, inclusiv a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate pentru cele 18 apartamente din imobil cu pârâţii chemaţi în judecată şi evacuarea acestora, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 2272 din 27 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Timiş s-a respins acţiunea reclamantei iar prin Decizia civilă nr. 444 din 17 noiembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanţei de fond.
La data de 1 octombrie 2011 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie recursul declarat de reclamantă, împotriva Încheierilor de şedinţă din 17 februarie 2010, 16 martie 2010, 3 noiembrie 2010, 9 noiembrie 2010, 10 noiembrie 2010, 16 noiembrie 2010 şi 7 decembrie 2010, pronunţate în dosarul nr. 5504.1/30/2007 de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, precum şi împotriva Deciziilor nr. 444 din 17 noiembrie 2010 şi nr. 468 din 8 decembrie 2010, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă în acelaşi dosar.
În susţinerea recursului s-a arătat în esenţă că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au blocat accesul la judecarea contestaţiei pe fond în procedura specială, prevăzută de Legea nr. 1/2010, cât şi acţiunea în revendicare întemeiată pe dreptul comun.
Cu privire la recursul declarat împotriva încheierilor de şedinţă prin care au fost soluţionate incidentele procedurale, arată că, acestea sunt nule de drept, fiind soluţionate de judecători care s-au pronunţat colateral în alte cauze privind contestaţia sau acţiunea de drept comun.
Prin recursul îndreptat împotriva Deciziei nr. 468 din 8 decembrie 2010, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, vizând cererea de îndreptare, lămurire şi completare dispozitiv, s-a susţinut, în esenţă că în mod greşit instanţa de apel nu a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ. respingând ca neîntemeiată cererea sa.
Prin petiţia înregistrată la data de 6 octombrie 2011, recurenta reclamantă a invocat excepţia nulităţii absolute a Deciziei nr. 444 din 17 noiembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara pentru neredactarea minutei.
Recursul declarat de reclamantă va fi admis pentru următoarele considerente:
Analizând mai întâi criticile formulate împotriva Încheierilor de şedinţă din 17 februarie 2010, 16 martie 2010, 3 noiembrie 2010, 9 noiembrie 2010, 10 noiembrie 2010, 16 noiembrie 2010 şi 7 decembrie 2010, se constată ca nefondate, urmând ca recursul îndreptat împotriva acestor încheieri să fie respins ca nefondat.
Astfel, rezultă că, prin Încheierile de şedinţă de la data de 17 februarie 2010 şi 3 noiembrie 2010 s-au respins cererile reclamantei de sesizare a Curţii Constituţionale, prin cele de la 16 martie 2010 şi 7 decembrie 2010 s-au respins cererile de reexaminare a amenzii aplicate reclamantei de către instanţă, prin cele de la 9 şi 16 noiembrie 2010 s-au respins cererile de recuzare formulate de reclamantă, iar prin cea de la 10 noiembrie 2010 s-a respins cererea de redeschidere a dezbaterilor formulate de aceeaşi reclamantă.
Analizându-le pe rând, se constată că, împotriva Încheierii de şedinţă de la 17 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, reclamanta a mai declarat un recurs care a fost soluţionat de instanţa supremă prin Decizia nr. 5621 din 28 octombrie 2010, în sensul respingerii acestuia, astfel că, formularea unui nou recurs este imposibil de exercitat.
Recursul declarat împotriva Încheierii de la 3 noiembrie 2010, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, nu poate fi reţinut, instanţa de apel constatând în mod legal că excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamantă nu are legătură cu obiectul cauzei, în raport de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Cât priveşte criticile formulate împotriva încheierilor, prin care s-au soluţionat cererile de recuzare, de reexaminare şi de reluare a dezbaterilor, nici acestea nu pot fi reţinute.
Potrivit art. 34 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.
În susţinerea motivelor de recurs, reclamanta se limitează la a susţine, în mod general, că aceste încheieri sunt nule de drept, fiind soluţionate de judecători care s-au pronunţat colateral în cauze privind contestaţia sau acţiunea de drept comun.
Cum motivele de recuzare sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, în art. 27 pct. 1 - 9 C. proc. civ., şi recurenta-reclamantă nu a arătat prin criticile formulate în ce constă nelegalitatea acestor încheieri, nu pot fi reţinute ca fondate nici criticile îndreptate împotriva acestor încheieri.
În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva Încheierilor din 16 martie 2010 şi 7 decembrie 2010) prin care s-au respins cererile de reexaminare a amenzii aplicate de instanţă, se constată următoarele:
Potrivit art. 1085 alin. (3) C. proc. civ., cererea de reexaminare a încheierii prin care s-a aplicat amenda, se soluţionează prin încheiere irevocabilă dată în camera de consiliu, astfel că, împotriva acestor încheieri, nu se poate promova recurs.
Nu se poate reţine nici critica formulată împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de redeschidere a dezbaterilor.
La data de 3 noiembrie 2010, instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, iar, prin cererile depuse la data de 9 şi 10 noiembrie 2010, reclamanta a solicitat redeschiderea dezbaterilor, arătând că înţelege să invoce nulitatea parţială a acestei încheieri, iar în caz de respingere recuzarea completului de judecată.
Faţă de împrejurarea că solicitările reclamantei au fost formulate după pronunţarea soluţiei, în mod legal instanţa de apel a respins cererea de redeschidere a dezbaterilor cu privire la o cauză asupra căreia deja s-a pronunţat şi asupra căreia partea avea la îndemână exercitarea căii de atac.
Va fi insă admis recursul pentru motivul de ordine publică, invocat de recurenta-reclamantă, referitor la neîntocmirea minutei.
Minuta este actul procedural care se întocmeşte imediat după deliberare şi care cuprinde soluţia pe care judecătorii o adoptă cu privire la litigiul supus judecăţii.
Judecata cauzei nu se poate finaliza, în principiu, fără redactarea şi pronunţarea unei minute.
Potrivit art. 258 C. proc. civ., dispozitivul hotărârii se va întocmi de îndată şi va fi semnat de către judecători, sub sancţiunea nulităţii.
Pentru a fi incidente dispoziţiile articolului menţionat este necesar ca minuta să nu existe sau să nu fie semnată de judecătorii care au pronunţat Decizia.
Această cerinţă se impune pentru că, în acest fel, se garantează neschimbarea hotărârii.
Cum în cauză, se constată neîntocmirea minutei, nulitatea absolută a hotărârii pronunţate este atrasă, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
În consecinţă, pentru acest motiv de ordine publică, în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., va fi admis recursul şi (în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., se vor casa atât Decizia nr. 444 din 17 noiembrie 2010, cât şi Decizia nr. 468 din 8 decembrie 2010 de îndreptare, lămurire şi completare a Încheierii din 3 noiembrie 2010, ambele pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta H. (B.) A. împotriva Încheierilor de şedinţă din 17 februarie 2010, 16 martie 2010, 3 noiembrie 2010, 9 noiembrie 2010, 10 noiembrie 2010, 16 noiembrie 2010 şi 7 decembrie 2010, pronunţate în dosarul nr. 5504.1/30/2007 de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Admite recursul declarat de reclamanta H. (B.) A. împotriva Deciziilor nr. 444 din 17 noiembrie 2010 şi nr. 468 din 8 decembrie 2010, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Casează ambele decizii şi trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2011.
Încheiere
Şedinţa publică din 12 octombrie 2011
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta H. (B.) A. împotriva încheierilor de şedinţă din 17 februarie 2010, 16 martie 2010, 3 noiembrie 2010, 9 noiembrie 2010,10 noiembrie 2010, 16 noiembrie 2010 şi 7 decembrie 2010, pronunţate în dosarul nr. 5504.1/30/2007 de Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, precum şi împotriva deciziilor nr. 444 din 17 noiembrie 2010 şi nr. 468 din 8 decembrie 2010, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, Secţia Civilă.
La apelul nominal se prezintă intimaţii-pârâţi SC S.J. SRL, SC C.A. SRL, M.G. şi l., N.A. prin avocat H.A., lipsă fiind recurenta reclamantă şi intimaţii-pârâţi Primăria Municipiului Timişoara, Primarul Municipiului Timişoara, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Local al Municipiului Timişoara, SC A.D.P. SA Timişoara, Prefectura Judeţului Timiş, Asociaţia de proprietari Timişoara, S. CO SA Timişoara, SC C.A. SA, Direcţia Sanitară şi pentru Siguranţa Alimentelor Timiş, U.E., U.P., S.N., S.E., O.B.D., O.B.E.G., M.V.l., M.R.I.M., V.T., B.S.V., B.S.C., B.L., M.B.A., P.I.E., P.D., P.E., C.G., C.G.N., C.G.D., C.G.N., C.A., D.V., D.A., M.A., M.V., O.M.V.E., G.V., V.E., V.T., M.D., T.G., P.C., K.V., K.S.E., B.E., D.N. şi R.M.
Magistratul asistent face referatul cauzei, arată că procedura de citare este legal îndeplinită şi că intimaţii M.D.O., O.B.E.G., O.M.V.EŞ., B.S.V. şi B.L., SC C.A.C. SRL şi SC S.J. SRL, N.A. şi N.J., V.E., M.I. şi M.G. au depus concluzii scrise.
Mai arată că recurenta-reclamantă, prin notele scrise depuse a invocat motivul de ordine publică privind lipsa redactării minutei deciziei recurate, ceea ce are drept consecinţă nulitatea acesteia.
Înalta Curte acordă cuvântul în dezbateri, punând în vedere reprezentantei intimaţilor-pârâţi să pună concluzii şi cu privire la motivul de nulitate invocat de recurenta reclamantă.
Reprezentanta intimaţilor-pârâţi solicită respingerea motivului de nulitate invocat de recurenta-reclamantă, arată că motivele de recurs sunt haotice, imposibil de încadrat în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi solicită respingerea acestora cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
ÎNALTA CURTE
Având nevoie de timp pentru a delibera
D I S P U N E:
Amână pronunţarea la 19 octombrie 2011.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 7309/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7307/2011. Civil. Constatare nulitate act... → |
|---|
