ICCJ. Decizia nr. 7314/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7314/2011
Dosar nr.7181/110/2009
Şedinţa publică din 20 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă 573 din 12 aprilie 2010 a Tribunalului Bacău s-au dispus admiterea excepţiei inadmisibilităţii invocate din oficiu şi respingerea acţiunii reclamantei I.M. în contradictoriu cu Autoritatea Administrativ Teritorială a Municipiului Bacău - reprezentată prin primar, Autoritatea Administrativ Teritorială a Comunei Mărgineni - reprezentată prin primar şi Autoritatea Administrativ Teritorială a Comunei Hemeiuş - reprezentat prin primar.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, prin cererea formulată de contestatoarea I.M. s-a solicitat, în contradictoriu cu Municipiul Bacău prin primar, Comuna Mărgineni prin primar şi Comuna Hemeiuş prin primar, obligarea pârâtelor la emiterea unei dispoziţii de retrocedare în natură a suprafeţei de 2,5 ha teren agricol situat pe teritoriul fostei comune Fântânele din Judeţul Bacău şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În drept s-au invocat prevederile Legii 10/2001.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele:
Legea 10/2001 este o lege specială faţă de Legea 18/1991, obiectul reglementat de cel două acte normative fiind diferit, cele două legi excluzându-se reciproc ca domeniu de reglementare.
Asta înseamnă că ori de câte ori din cuprinsul cererii rezultă că aceasta ar privi terenuri care fac pot face obiectul reconstituirii prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, atunci respectiva cerere nu se poate soluţiona pe calea reglementată de Legea nr. 10/2001, fiind deci inadmisibilă.
Din cuprinsul cererii rezultă că aceasta urmăreşte reconstituirea unei suprafeţe de 2,5 ha teren arabil, situat în extravilan şi care a fost colectivizat; or asemenea suprafeţe fac prin definiţie obiect al reconstituirii pe calea prevăzută de Legea nr. 18/1991, unde se prevede expres că terenurile fostelor C.A.P.-uri se reconstituie la cerere foştilor proprietari ori moştenitorilor acestora. Diferenţa dintre domeniile de reglementare diferite al celor două legi speciale rezultă şi din faptul că Legea nr. 18/1991 priveşte numai în mod excepţional exproprierile terenurilor din regimul comunist, în timp ce Legea nr. 10/2001 se ocupă în mod exclusiv de terenurile preluate în mod abuziv, în orice mod, însă exceptând expres (prin art. 8) terenurile agricole aduse în cooperativele agricole de producţie.
Împotriva sentinţei s-a formulat apel de către reclamantă care, în esenţă, a criticat hotărârea pentru cele ce succed:
Argumentarea instanţei este circulară, pe motiv că dispoziţiile Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 10/2001 nu pot fi interpretate unele împotriva altora, pentru ca niciunele să producă efecte.
Din redactarea art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 rezultă că nu intră sub incidenţa acestei legi anumite categorii definite de terenuri solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 169/1997.
per a contrario, terenurile nesolicitate potrivit Legilor nr. 18/1991 şi nr. 169/1997, dar solicitate numai în baza Legii nr. 10/2001 sunt supuse restituirii în baza acestei din urmă legi.
Prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, precum şi prin demersurile formulate în instanţă pentru respectarea proprietăţii sale pe baza acestei legi, reclamanta n-a urmărit eludarea dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 sau ale Legii nr. 169/1997, ale Legii nr. 1/2000, respectiv a termenelor de decădere instituite prin aceste legi (în realitate termenele de decădere au fost introduse abia prin Legea nr. 169/1997, termenele iniţiale din Legea nr. 18/1991 neavând natura juridică a unor termene prefixe).
Apelul a fost respins prin Decizia civilă nr. 127 din 29 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău pentru următoarele motive:
La termenul din 12 aprilie 2010 prima instanţă a pus în discuţie inadmisibilitatea acţiunii faţă de dispoziţiile art. 8 din Legea 10/2001.
De esenţa litigiului este situaţia juridică a terenului solicitat, iar reclamanta nu a negat că terenul solicitat se află în extravilan (invocând că se află la graniţele comunelor Hemeiuş, Mărgineni şi municipiului Bacău).
Or, textul art. 8 exclude aplicabilitatea Legii nr. 10/2001 terenurilor care, fie la data preluării, fie la data notificării, se află în extravilan.
Dacă reclamanta (sau antecesorul său) a formulat cerere la Legea nr. 18/1991, aceasta era în drept să uzeze de căile legale de contestare prevăzute de Legea nr. 18/1991 (Capitolul IV din Legea nr. 18/1991).
De vreme ce nu se poate stabili cu certitudine că antecesorul reclamantei a formulat o cerere întemeiată pe Legea nr. 18/1991 - în forma iniţială - sau pe Legea nr. 169/1997, este în mod evident că demersul său în baza Legii nr. 10/2001 este singurul privind terenul în litigiu.
Instanţa de apel nu a reţinut argumentul potrivit căruia terenurile nesolicitate potrivit Legii nr. 18/1991, dar solicitate potrivit Legii nr. 10/2001 sunt supuse restituirii, deoarece litera şi spiritul Legii nr. 10/2001 sunt în sensul restituirii terenurilor şi imobilelor situate în intravilan, pentru terenurile din extravilan, statul adoptând anterior legi de reparaţie (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 şi Legea nr. 1/2001).
Faţă de cele ce preced va respinge apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta care a susţinut următoarele motive de nelegalitate.
Terenul solicitat de autorul recurentei este amplasat la interferenţa limitelor a trei unităţi administrativ-teritoriale: municipiul Bacău, comuna Hemeiuş şi comuna Mărgineni.
Nu s-a avut în vedere că, recurenta a solicitat şi primei instanţe şi instanţei de apel administrarea probei cu o expertiză topo-cadastrală pentru identificarea terenului şi proiectarea acestuia pe limitele celor trei unităţi administrativ teritoriale, iar proba solicitată de reclamantă a fost respinsă practic fără motivare, pe excepţia inadmisibilităţii cererii în baza Legii nr. 10/2001.
Prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, precum şi prin demersurile formulate în instanţă pentru respectarea proprietăţii sale pe baza acestei legi, reclamanta n-a urmărit eludarea dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 sau ale Legii nr. 169/1997, ale Legii nr. 1/2000, respectiv a termenelor de decădere instituite prin aceste legi (în realitate termenele de decădere au fost introduse abia prin Legea nr. 169/1997, termenele iniţiale din Legea nr. 18/1991 neavând natura juridică a unor termene prefixe), pentru că nu a formulat cereri în baza acestor legi, cum instanţa însăşi reţine, ci numai în temeiul Legii nr. 10/2001, iar notificarea în baza acestei din urmă legi s-a făcut în termen legal, neputând opera nici o decădere.
Este de observat că instanţa de apel a analizat argumentul reclamantei în sensul restituirii în baza Legii nr. 10/2001 în aşa fel încât această lege să nu producă nici un efect, deşi este ulterioară legilor funciare, iar instanţa reţine că terenul n-a fost solicitat conform legilor funciare, interpretarea dată de instanţa de apel fiind echitabilă.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.
Deşi nu se indică motivul de nelegalitate incident în cauză, acesta ar putea fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea eronată a legii sau să fie lipsită de temei legal.
În cauză, instanţa de apel a interpretat în mod just dispoziţiile legale incidente şi anume art. 8 din Legea nr. 10/2001, conform căreia nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilanul localităţii la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, solicitate potrivit prevederilor legii fondului funciar şi ale Legii nr. 169/1997 cu modificările şi completările ulterioare.
Prin aceste dispoziţii legale s-a exclus expres de la aplicarea Legii nr. 10/2001 soluţionarea cererilor de reconstituire pentru terenurile ce fac obiectul Legii nr. 18/1991, iar terenul în litigiu este un teren extravilan, instanţele de fond şi de apel reţinând în mod corect că procedura Legii nr. 10/2001 nu poate fi folosită de reclamantă pentru a obţine reconstituirea dreptului de proprietate, prin eludarea dispoziţiilor legii speciale de reparaţie.
Criticile recurentei ce vizează, în esenţă, eronata interpretarea art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu sunt fondate, în mod just s-a considerat că, dată fiind situaţia juridică a terenurilor (extravilan), inexistenţa cazurilor de expropriere speciale prevăzute de lege, excluderea expresă de la calea reglementată de Legea nr. 10/2001, acţiunea formulată de reclamantă nu poate fi primită, textul art. 8 din Legea nr. 10/2001 excluzând din domeniul de aplicare al legii situaţia terenurilor aflate în extravilanul localităţilor.
Nici susţinerea recurentei în sensul că, neuzând de procedura Legii nr. 18/1991, putea uza de Legea nr. 10/2001 nu poate conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate, deoarece conform prevederilor legii speciale nu pot fi restituite terenurile agricole şi forestiere, al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi Legea nr. 1/2000, termenele prevăzute de aceste acte normative expirând.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul declarat şi în baza art. 312 C. proc. civ. va menţine Decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta I.M. împotriva Deciziei civile nr. 127 din 29 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 7313/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7312/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
