ICCJ. Decizia nr. 7321/2011. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7321/2011
Dosar nr.40038/3/2008
Şedinţa publică din 20 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 24 octombrie 2008 reclamantul T.M. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat să-i lase în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 2.037 mp, situat în Bucureşti, sector 3.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, antecesorul acestuia C.I. a dobândit în proprietate terenuri în suprafaţă de 5.796 mp, situate în sector 3 şi o casă edificată pe acest teren, în suprafaţă de 320 mp, aşa cum rezultă din actele de vânzare-cumpărare nr. 9879 din 15 iulie 1948 şi nr. 9006 din 9 iulie 1949.
Că, prin hotărârea Comisiei Municipale nr. 43 din 12 martie 1992, s-a stabilit că mama, T.F., are un drept de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 0,50 ha, însă, fiind ocupat de construcţii, s-a dispus punerea în posesie pe un alt amplasament, pentru care i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 4158 din 15 octombrie 1993.
După emiterea titlului de proprietate, terenul asupra căruia a fost pus în posesie a format obiectul unor cereri de retrocedare fiind dat foştilor proprietari.
A mai arătat că, în baza Legii nr. 247/2005, a depus o nouă cerere prin care a solicitat să-i fie întregită suprafaţa de teren restituită prin titlul de proprietate mai sus menţionat, dat fiind anularea parţială a titlului de proprietate, cu suprafaţa de 796 mp
Prin Sentinţa civilă nr. 705 din 3 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă s-a respins acţiunea formulată de reclamantul T.M. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că, terenul ce se solicită a fi restituit în natură, este intravilan, fiind incidente în cauză prevederile Legii nr. 10/2001, act normativ care stabileşte o procedură administrativă prealabilă, ce trebuie urmată de persoanele îndreptăţite.
Însuşi reclamantul a afirmat că nu a urmat o astfel de procedură.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul T.M. criticând-o că la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, cererea privind restituirea în natură a terenului era înregistrată, iar Legea nr. 10/2001 nu exclude procedurile administrative iniţiate în temeiul altor legi speciale.
Prin Decizia civilă nr. 663/A din 18 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul T.M., reţinând în considerentele deciziei următoarele:
Reclamantul a învestit instanţa cu soluţionarea unei cereri de restituire a unor suprafeţe de teren la care se consideră îndreptăţit, acţiunea fiind formulată în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti prin Primar General.
În condiţiile în care terenul ce se solicită a fi restituit în natură reprezintă teren intravilan, devin incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, act normativ ce stabileşte o anumită procedură administrativă prealabilă ce trebuie urmată.
Reclamantul a făcut precizarea că nu a urmat această procedură stabilită de lege, astfel că potrivit art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, sancţiunea care intervine este cererea ca posesorii dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul T.M., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia a susţinut următoarele critici de nelegalitate:
Instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la procedura administrativă ce se afla în curs de derulare la momentul apariţiei Legii nr. 10/2001, ignorând existenţa cererilor formulate în temeiul Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr. 247/2005.
A mai arătat reclamantul că terenul ce face obiectul prezentei cereri nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, regimul său juridic fiind reglementat de Legea nr. 18/1991.
Că, aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, suprafaţa de teren ce face obiectul acţiunii în revendicare este parte dintr-un teren ce a fost în totalitate intravilan agricol, fiind preluat de C.A.P., motiv pentru care demersurile pentru redobândirea lui s-au făcut în baza Legii nr. 18/1991.
Cererea privind restituirea suprafeţei de teren în litigiu ce nu face obiectul titlului de proprietate, a fost depusă la data de 2 februarie 1998 la Primăria sectorului 3 Bucureşti, urmând a fi soluţionată conform Legii nr. 18/1991.
Aşadar, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, cererile privind restituirea diferenţei de teren erau deja înregistrate, astfel încât nu mai era cazul a formula o notificare în baza legii speciale.
După adoptarea Legii nr. 247/2005, prin cererea nr. 57291 din 28 noiembrie 2005, a reiterat cererile depuse în anul 1998, în sensul restituirii diferenţei de teren ce rezultă prin scăderea din suprafaţa de 5.891 mp, preluată de stat de la numitul C.I., a celor 3.757 mp, rămaşi în proprietatea sa după anularea parţială a titlului de proprietate.
Faţă de cele expuse, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului şi modificarea în tot a hotărârilor atacate şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Termenul prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este un termen de decădere, iar această calificare este confirmată de legiuitor în art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2011.
Sancţiunea nerespectării termenului de a formula notificare în condiţiile legii speciale atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
În condiţiile în care terenul solicitat de recurentul-reclamant se află în intravilan devin aplicabile dispoziţiile legii speciale şi nu cele ale Legii nr. 18/1991.
Câtă vreme recurentul-reclamant a recunoscut că nu a uzat de procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 în sensul că nu a formulat o notificare unităţii deţinătoare a terenului, iar Legea nr. 247/2005 nu a prelungit termenul şi nici nu a prevăzut o repunere în termenul de formulare a notificărilor, soluţiile pronunţate de cele două instanţe sunt legale.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul T.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul T.M. împotriva Deciziei civile nr. 663A din 18 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 7325/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 7155/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
