ICCJ. Decizia nr. 7330/2011. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7330/2011
Dosar nr.9978/2/2010
Şedinţa publică din 20 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti la data de 04 mai 2010, sub nr. 9066/4/2010, reclamantul B.G. a solicitat anularea Încheierii de autentificare nr. 8775 din 15 noiembrie 1996 efectuată de Biroul Notarului Public L.S., denumit contract de ipotecă.
În motivare reclamantul a invocat faptul că aceasta convenţie nu specifică procedura de restituire a sumei astfel că sunt îndeplinite cerinţele de declarare a nulităţii.
Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, prin încheierea pronunţată la data de 28 septembrie 2010, în dosarul nr. 9066/4/2010, a constatat că din eroare a fost înregistrată cererea reclamantului la Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, câta vreme cererea a fost adresată Curţii de Apel Bucureşti, motiv pentru care a dispus înaintarea cererii şi înscrisurile adresate de petent Curţii de Apel Bucureşti.
La Curtea de Apel Bucureşti cauza s-a înregistrat la data de 15 octombrie 2010, sub nr. 9978/2/2010, fiind repartizat secţiei a III-a civile şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Prin Decizia civilă nr. 59 din 16 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, instanţa, analizând cauza prin prisma excepţiei necompetenţei materiale, în raport de dispoziţiile art. 137, art. 158 şi art. 1 din C. proc. civ., a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut că, pentru acţiunile care au ca obiect anularea unui contract de ipotecă nu se stabileşte printr-o dispoziţie specială competenţa materială a curţii de apel, iar pe de altă parte, în cauză, deşi cererea formulată urmăreşte lipsirea de eficacitate a actului juridic, are natura patrimonială, valoarea contractului de împrumut garantat cu ipotecă, fiind de 1.300 dolar SUA la care se adaugă penalităţile contractuale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, exprimându-şi nemulţumirea faţă de împrejurarea că instanţele îşi declină reciproc competenţa, iar soluţionarea cauzei este astfel tergiversată.
Fără a intra în analiza motivelor invocate de recurent, pe cale de excepţie, în condiţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., modificate prin art. I pct. 20 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, Înalta Curte constată că în cauză operează inadmisibilitatea cererii de recurs.
Hotărârea atacată este pronunţată la data de 16 decembrie 2010, iar prin dispozitivul său s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti.
Or, dispoziţiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ. au fost modificate prin art. I pct. 20 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, dispoziţiile modificatoare au următorul conţinut: "Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent."
Potrivit art. XXII alin. (1) şi (2) din Legea nr. 202/2010, "(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
(2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. (1), art. 129 alin. (5) şi (51), art. 136, art. 158 alin. (3), art. 159, art. 1591, art. 2812a, art. 297 alin. (1), art. 304 pct. 3, art. 312 alin. (61), art. 315 alin. (31), precum şi ale art. 329 - 3307 C. proc. civ., republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi."
Or, dispoziţiile Legii nr. 202/2010 au intrat în vigoare la data de 26 noiembrie 2010, iar Decizia atacată a fost pronunţată la data de 16 decembrie 2010, astfel că, în aceste condiţii, recursul declarat de reclamant este inadmisibil, motiv pentru care Înalta Curte îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva Sentinţei civile nr. 59 din 16 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 7332/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7329/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
