ICCJ. Decizia nr. 7363/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7363/2011
Dosar nr.3826/99/2009
Şedinţa publică din 20 octombrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin Sentinţa civilă nr. 1471 din 28 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Iaşi, s-a respins cererea formulată de reclamanta M.A. în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Iaşi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin notificările nr. 236/2001 şi nr. 237/2001, înregistrate la Primăria municipiului Iaşi, reclamanta M.A. a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul construcţie şi suprafaţa de aproximativ 7 ha teren situat în Iaşi.
Prin dispoziţia contestată în prezenta cauză, nr. 744 din 08 mai 2009, s-a constatat faptul că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate cu Actul de veşnică cumpărare autentificat de Tribunalul Iaşi, secţia a III-a cu nr. 1004 din 20 octombrie1942, a calităţii de moştenitor cu Certificatul de moştenitor nr. 2310 din 14 noiembrie1994, certificatul de moştenitor nr. 202 din 20 februarie 1991 şi acte de stare civilă, precum şi a preluării imobilului de către stat în mod abuziv prin Ordonanţa nr. 6403 din 16 octombrie1948 emisă în baza Legii nr. 119/1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi.
În urma identificării amplasamentului fostei proprietăţi şi a edificării situaţiei actuale a acestuia s-a constatat faptul că, în prezent, imobilul nu poate fi restituit în natură, construcţiile fiind demolate, iar terenul fiind parte sistematizat - Şcoala Generală nr. 21, cămin de nefamilişti, căi de acces auto şi pietonale, blocuri P+4, P+8, Pavilioanele CFR, parcări, spaţii verzi străbătute de dotări edilitare subterane şi supraterane, Biserica şi Casa parohială Parohia „Sf. Mahrama şi Sfinţii Martiri Brâncoveni", Gara Internaţională Nicolina, iar parte este proprietate particulară.
Prin Dispoziţia contestată s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, astfel cum acesta a fost modificat prin OUG nr. 81/2007, pentru cota de ½ din imobilul - construcţii demolate, în suprafaţă desfăşurată de 255,80 mp ce au fost situate în municipiul Iaşi.
În ceea ce priveşte cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru imobilul teren, aceasta a fost respinsă, avându-se în vedere faptul că titlurile de proprietate obţinute în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar însumează o suprafaţă de 86.288,25 mp, acestea fiind obţinute ca urmare a revendicării imobilului din Iaşi.
Notificanta M.A. are calitatea de persoană îndreptăţită pentru cota de ½ din imobilul - teren notificat în suprafaţă de 126.899,88 mp (140.000 mp - 13.100,12 mp), iar în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar aceasta a obţinut reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de teren ce depăşeşte cota amintită, respectiv, a obţinut reconstituirea pentru o suprafaţă totală de 86.288,25 mp.
Tribunalul a reţinut că prin aceeaşi dispoziţie a fost respinsă cererea formulată de numiţii B.L., R.P.A. şi M.D.G., colaterali privilegiaţi, ca tardiv formulată.
În ce priveşte calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită, Tribunalul a constatat că nu poate fi primită cererea reclamantei, care a solicitat a i se recunoaşte îndreptăţirea la cota de 1/1 din imobil, dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 nefiind aplicabile în cauză.
Astfel, articolul anterior menţionat prevede că de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cererea de restituire.
Soluţia prevăzută la art. 4 alin. (4) din lege este în acord cu dispoziţiile legale aplicabile în materie de succesiuni (dreptul de acrescământ reglementat de art. 697 C. civ., potrivit căruia „Partea renunţătorului profită coerezilor săi ..."). Prin urmare, comoştenitorul care a solicitat restituirea în natură a imobilului în baza Legii nr. 10/2001 (considerat moştenitor acceptant) culege şi cota comoştenitorului care nu a acceptat succesiunea în termenul legal (care nu a depus notificarea până la data de 14 februarie 2002 şi care astfel a devenit străin de succesiune prin neacceptare).
Or, reclamanta are în baza certificatului de moştenitor nr. 202/1991 doar calitatea de moştenitoare a numitei P.A., soţia supravieţuitoare post-decedată a numitului P.Gh.I.
Reclamanta are vocaţie doar la cota cuvenită potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 319/1944, soţiei supravieţuitoare.
Tribunalul a reţinut astfel, că reclamanta nu este moştenitoare a numitului P.Gh.I., prin urmare, nu poate invoca aplicarea art. 4 alin. (4) pentru a profita de cota de ½ cuvenită colateralilor privilegiaţi ai numitului P.Gh.I., care au formulat notificarea cu depăşirea termenului legal.
Tribunalul a constatat, de asemenea, că nu poate fi primită nici cererea reclamantei pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru o diferenţă de 50.359,88 mp, având în vedere faptul că din totalul de 14 ha, fosta proprietate a numitului P.Gh.I., s-a vândut suprafaţa de 13.100,12 mp situată în Iaşi, prin contractul nr. 1713/1948, iar prin titlurile de proprietate nr. 182678/1994 (8889 mp); nr. 181578/1992 (30440 mp); nr. 182514/1994 (7283 mp); nr. 182999/1994 (2218 mp); nr. 183000/1994 (1059 mp); nr. 183033/1994 (2066 mp); nr. 183034 (8089 mp); nr. 183002/1994 (10767 mp); nr. 183001/1994 (5729 mp), reclamantei i s-a reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991 dreptul de proprietate pentru cota de ½ cuvenită din vechea proprietate a numitului P.Gh.I., culeasă de reclamantă în calitate de moştenitoare a soţiei supravieţuitoare P.A.
Faţă de considerentele reţinute, Tribunalul a constatat cererea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, dispoziţia contestată nr. 744/2009 fiind emisă de Primarul municipiului Iaşi cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Împotriva sentinţei Tribunalului Iaşi a formulat apel reclamanta M.A.
Prin Decizia civilă nr. 163 din 25 noiembrie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa.
A admis, în parte, contestaţia formulată de M.A. în contradictoriu cu Primarul municipiului Iaşi.
A dispus anularea art. 2 din Dispoziţia nr. 744 din 8 mai 2009 emisă de Primarul Municipiului Iaşi.
A stabilit calitatea contestatoarei M.A. de persoană îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent - în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 - pentru suprafaţa de 25179,94 mp teren, situat în Iaşi.
Au fost păstrate celelalte prevederi ale dispoziţiei emise de Primarul municipiului Iaşi.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut următoarele:
Prin Dispoziţia Primarului municipiului Iaşi nr. 744 din 8 mai 2009, contestată în prezenta cauză, s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru cota de ½ din imobilul - construcţii demolate - în suprafaţă de 255,80 mp situat în Iaşi.
Prin art. 2 al aceleiaşi dispoziţii s-a respins cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru terenul aferent imobilului ce a fost situat în Iaşi.
Prin aceeaşi dispoziţie cererea formulată de numiţii B.L., R.P.A. şi M.D.G., în calitate de colaterali privilegiaţi, a fost respinsă, ca fiind tardiv formulată.
În ceea ce priveşte calitatea apelantei - reclamante de persoană îndreptăţită la cota de 1/1 din imobil, corect a reţinut Tribunalul Iaşi, în aplicarea Legii nr. 10/2001, că cererea acesteia nu poate fi primită.
Legea nr. 10/2001 având un profund caracter reparator, măsurile de restituire în natură sau prin echivalent, pot fi solicitate de persoana îndreptăţită după procedura instituită în capitolul III, adică prin notificarea adresată în termenul legal entităţii deţinătoare a imobilului. Însă, aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 202/1991, precum şi din susţinerile apelantei M.A. însăşi, prin motivele de apel, ea are doar calitatea de moştenitoare după P.A., soţia supravieţuitoare a numitului P.Gh.I. şi, prin urmare, vocaţie doar la cota cuvenită acesteia din urmă, potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 319/1944. Nefiind moştenitoare a defunctului P.Gh.I. nu poate invoca dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 şi, în consecinţă, nu poate profita de cota de ½ cuvenită colateralilor privilegiaţi ai acestuia, care au formulat notificarea peste termenul prevăzut de lege.
Cât priveşte cererea apelantei privind acordarea de măsuri reparatorii pentru o diferenţă de 50.359,88 mp teren, instanţa a reţinut că aceasta este întemeiată, în parte, în acord cu cota de ½ din succesiune ce i se cuvine doar în calitate de moştenitoare a numitei P.A., respectiv 25.1798,94 mp.
Astfel, din totalul celor 140.000 mp teren fosta proprietate a numitului P.Gh.I., acesta a vândut suprafaţa de 13.100,12 mp conform Contractului nr. 1713/1948, rămânând o suprafaţă de 126.899,88 mp, reclamanta fiind îndreptăţită, potrivit cotei ei la o suprafaţă de 63.449,94 mp.
Suprafaţa reală de teren pentru care s-au emis titluri de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 este de 76.540 mp, aşa cum susţine apelanta, susţinere confirmată de adresa nr. 99234 din 12 noiembrie 2010 a Primarului municipiului Iaşi, din care, acesteia i s-a reconstituit suprafaţa de 38.270 mp, reprezentând cota de ½ la care era îndreptăţită. Având în vedere că suprafaţa de teren care i se cuvenea este de 63.449,94 mp, înseamnă că cererea apelantei pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent este întemeiată pentru diferenţa ce rezultă până la această suprafaţă, respectiv 25.179,94 mp (ţinându-se seama şi de faptul că aşa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, restituirea în natură nu este posibilă.
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 296 C. proc. civ., Curtea a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a admis, în parte, contestaţia formulată de M.A., a dispus anularea art. 2 din dispoziţia contestată, a stabilit calitatea contestatoarei de persoană îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru suprafaţa de 25.179,94 mp teren situat în Iaşi şi a păstrat celelalte prevederi ale dispoziţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta M.A.
Criticile formulate prin motivele de recurs vizează, în esenţă, următoarele aspecte:
O primă critică se referă la faptul că, greşit s-a stabilit reclamantei M.A. doar cota de ½, ce ar fi revenit autoarei sale P.A., soţie supravieţuitoare a lui P.Gh.I., în condiţiile în care, moştenitorii acestuia din urmă nu au respectat dispoziţiile Legii nr. 10/2001, depunând cu mult peste termenul legal notificare, astfel încât, P.A. beneficiază de dreptul de acrescământ culegând şi cotele moştenitorilor care nu au făcut cererea în termen.
Prin urmare, reclamanta nu dobândeşte în nume propriu dreptul la restituire asupra întregului imobil, ci ca moştenitoare a antecesoarei sale P.A. (soţie supravieţuitoare a lui P.Gh.I.), singura cu privire la care se pune problema funcţionarii dreptului de acrescământ. Cu alte cuvinte, M.A. dobândeşte ceea ce era îndreptăţită P.A. să dobândească.
Prin urmare, reclamanta M.A. este îndreptăţită la măsuri reparatorii (compensare sau despăgubiri în condiţiile legii) în cotă de 1/1 din imobilul construcţie, situat în Iaşi, şi în cotă de 1/1 pentru teren în suprafaţa de 50.359,88 mp.
În finalul cererii de recurs se solicită instanţei de recurs să analizeze motivele pentru care s-a respins cererea de probe cu privire la expertiza în specialitatea topometrie.
Recursul este nefondat.
Referitor la chestiunea funcţionării dreptului de acrescământ, se reţine că s-a dovedit cu certitudine, în cauză, că imobilul în litigiu a fost proprietatea autorului P.Gh.I., decedat la data de 11 aprilie 1954. Succesiunea de pe urma acestuia a fost dezbătută abia în anul 1994, când s-a emis certificatul de moştenitor nr. 2310 din 14 noiembrie 1994, în care apar ca succesori legali cei patru nepoţi de soră şi de frate ai acestuia, respectiv: B.L., R.P.A.N., M.D.G. şi P.V.
P.Gh.I. a fost căsătorit cu P.A., care a decedat la data de 14 noiembrie1990, succesiunea de pe urma acesteia fiind dezbătută în anul 1991, când s-a emis certificatul de moştenitor nr. 202 din 20 februarie 1991, în care apare ca unică moştenitoare M.A., în calitate de nepoată de frate şi legatară universală.
Prin urmare, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, era stabilită calitatea de succesori de pe urma celor doi defuncţi, P.A. nefiind menţionată ca succesoare, în calitate de soţie supravieţuitoare, a proprietarului de la care s-a naţionalizat imobilul P.Gh.I., aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 2310 din 14 noiembrie 1994.
Atât moştenitorii lui P.Gh.I., cât şi moştenitoarea lui P.A., recurenta reclamantă M.A., au formulat notificări în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul preluat în mod abuziv de stat.
Prin Dispoziţia contestată, nr. 744 din 08 mai 2009, s-a propus recurentei reclamante acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru cota de ½ din imobilul - construcţii demolate, în suprafaţă desfăşurată de 255,80 mp, ce au fost situate în municipiul Iaşi. În ceea ce priveşte cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru imobilul - teren, aceasta a fost respinsă avându-se în vedere faptul că titlurile de proprietate obţinute de recurenta reclamantă în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar însumează o suprafaţă de 86.288,25 mp ce depăşeşte cota amintită.
Totodată, prin dispoziţia contestată a fost respinsă cererea formulată de petenţii B.L., R.P.A.N. şi M.D.G., succesorii lui P.Gh.I., ca fiind tardiv formulată.
În speţă, cererea recurentei reclamante M.A., care a solicitat să i se recunoască îndreptăţirea la cota de 1/1 din imobil, în baza dreptului de acrescământ al antecesoarei sale P.A. în drepturile colateralilor privilegiaţi de pe urma soţului predecedat P.Gh.I., nu este întemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, „de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cererea de restituire".
Recurenta reclamantă M.A. are în baza certificatului de moştenitor nr. 202 din 20 februarie 1991, doar calitatea de moştenitoare a defunctei P.A., nu şi a defunctului P.Gh.I. Prin urmare, aceasta are vocaţie doar la cota cuvenită potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 319/1944, soţiei supravieţuitoare şi dobândeşte ceea ce era îndreptăţită antecesoarea sa să dobândească, doar în acest caz funcţionând dreptul de acrescământ.
Nefiind şi moştenitoare a defunctului P.Gh.I., ai cărui succesori au fost trecuţi în certificatul de moştenitor nr. 2310 din 14 noiembrie 1994 (ulterior celui emis în anul 1991 de pe urma defunctei P.A.), recurenta reclamantă nu poate invoca dreptul de acrescământ faţă de acesta, pentru a putea culege şi cotele cuvenite moştenitorilor lui P.Gh.I., care nu au făcut notificarea în termen, deoarece autoarea sa P.A. nu era în viaţă la momentul intrării în vigoare a legii speciale şi, implicit, nu a formulat cerere de restituire a imobilului, respectiv şi a cotei cuvenită soţului predecedat.
Prin urmare, aşa cum în mod corect au statuat instanţele anterioare, recurenta reclamantă nu poate invoca dreptul de acrescământ al autoarei sale, în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, pentru a profita de cota de ½ cuvenită succesorilor defunctului P.Gh.I., care au formulat notificarea în temeiul Legii nr. 10/2001 cu depăşirea termenului legal.
Referitor la solicitarea din finalul cererii de recurs, în sensul de a se analiza motivele pentru care s-a respins cererea de probe cu privire la expertiza în specialitatea topometrie, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi calificată drept o critică de nelegalitate în sensul celor expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.A. împotriva Deciziei nr. 163 din 25 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 7361/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7360/2011. Civil → |
|---|
