ICCJ. Decizia nr. 7553/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7553/2011
Dosar nr.1142/63/2010
Şedinţa publică din 26 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 27 ianuarie 2010, reclamanta M.D. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin M.F., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 500.000 euro, reprezentând prejudiciul moral, precum şi la despăgubiri, reprezentând valoarea bunurilor confiscate, respectiv 80 de monede române şi străine.
În motivarea acţiunii a susţinut că bunicul său S.S.-L., de naţionalitate evreu, de profesie funcţionar comercial, a fost condamnat prin Decizia penală definitivă nr. 208 din 12 noiembrie 1948 a Curţii Craiova, secţia penală, la pedepsele privative de libertate de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de dispoziţiile art. 2, 3 şi 42 alin. (1) din Legea nr. 638/1946, constând în aceea că înainte de 15 august 1947 a vândut, cumpărat şi mijlocit transmisiuni de monezi de aur străine şi române şi 20 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 5, 2 şi 14 din Legea nr. 284/1947, constând în aceea că după 15 august 1947 a vândut, cumpărat şi mijlocit transmisiuni de monezi de aur străine şi române, fără a le ceda B.N.R. De asemenea, a mai susţinut că bunicul său a executat 10 ani de închisoare până în anul 1960, iar în anul 1961 a decedat la Bucureşti, suferind de Parkinson, din cauza bătăilor administrate în închisorile comuniste.
Prin Sentinţa nr. 182 din 28 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1142/63/2010, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta D.M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin M.F.P., ca inadmisibilă.
S-a reţinut că, în cauză, condamnarea autorului reclamantei, dispusă prin hotărârea judecătorească penală menţionată, nu constituie o condamnare cu caracter politic şi care să fi avut drept scop împotrivirea faţă de regimul totalitar instaurat la 6 martie 1945, în sensul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 şi nicio condamnare pronunţată pentru faptele prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile alin. (2) ale aceluiaşi articol, ce constituie de drept condamnări cu caracter politic, neconstituind, de asemenea, nicio condamnare cu caracter politic, în accepţiunea dispoziţiilor alin. (3) ale aceluiaşi text de lege, neputându-se stabili că prin săvârşirea faptelor, pentru care a fost condamnat autorul reclamantei, s-a urmărit unul din scopurile prevăzute de art. 2 alin. (1) din OUG nr. 214/1999.
În consecinţă, atât timp cât instanţa nu a fost învestită cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 221/2009, care să fi avut ca obiect constatarea caracterului politic a unei condamnări suferite pentru alte fapte decât cele prevăzute de art. 1 alin. (2), în condiţiile art. 1 alin. (3) din acelaşi act normativ, ci doar cu o cerere în despăgubiri civile, reprezentând daune morale şi echivalentul valorii bunurilor confiscate, ca urmare a hotărârii de condamnare pentru faptele penale prevăzute de Legea nr. 638/1946 şi Legea nr. 284/1947, ce nu se încadrează în niciuna din dispoziţiile legale menţionate, acţiunea dedusă judecăţii a fost considerată ca inadmisibilă.
Prin Decizia nr. 420 din 25 noiembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă reţinând următoarele:
Potrivit Legii nr. 221/2009 instanţele de judecată pot fi învestite cu două categorii de cereri, respectiv: o cerere în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. 4 din lege (în cadrul căreia instanţele au rolul de a verifica şi stabili dacă măsurile cu caracter penal sau administrativ care au fost dispuse în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 faţă de o anumită persoană au avut un caracter politic sau nu) şi o cerere având ca obiect despăgubiri întemeiată pe dispoziţiile art. 5 din aceeaşi lege.
Observându-se cererea de chemare în judecată, curtea a constatat că apelanta reclamantă a solicitat instanţei obligarea Statului Român la despăgubiri reprezentând daune morale şi materiale, despăgubiri ce au ca izvor faptul că autorul reclamantei a suferit mai multe condamnări în perioada de referinţă a Legii nr. 221/2009, condamnări dispuse în temeiul art. 2, 3 şi 41 alin. (1) din Legea nr. 638/1946 şi respectiv art. 2, 5 şi 14 din Legea nr. 284/1947. Faţă de modul de redactare a cererii de chemare în judecată şi de motivele acesteia s-a reţinut că în mod corect instanţele au apreciat că cererea nu se încadrează în categoria acţiunilor reglementate de art. 5 din Legea nr. 221/2009.
Nu a fost primită susţinerea reclamantei potrivit căreia după depunerea întâmpinării de către intimat a solicitat un termen pentru a preciza câtimea obiectului cererii, argumentarea concretă adusă acestei cereri în faţa instanţei de fond şi menţinută în calea de atac a apelului. Astfel reclamanta prin apărător a menţionat că a dorit să precizeze cererea în temeiul art. 132 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. în sensul de a prevedea expres că obiectul acesteia îl constituie şi constatarea caracterului politic al măsurii condamnării. Această solicitare a reclamantei s-a reţinut că nu se încadrează în dispoziţiile legale menţionate, ci ea se constituie într-o veritabilă cerere de modificare a acţiunii, în sensul învestirii instanţei cu un capăt de cerere suplimentar, situaţie în care în mod corect tribunalul a constatat că potrivit art. 132 alin. (1) C. proc. civ. această solicitare trebuia făcută cel târziu la prima zi de înfăţişare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta M.D. susţinând că în mod greşit au reţinut instanţele că pedeapsa executată de autorul său în baza Legii nr. 638/1946 privind controlul producţiei, prelucrării şi circulaţiei metalelor preţioase, respectiv în baza Legii nr. 284/1947 (pentru faptul că nu a cedat aurul pe care-l deţinea B.N.) nu poate fi considerată o condamnare cu caracter politic, refuzând astfel verificarea fondului pretenţiilor deduse judecăţii.
Greşit a fost calificată cererea sa din data de 28 aprilie 2010 prin care nu a solicitat modificarea cererii introductive de instanţă, ci precizarea acesteia în sensul solicitării constatării caracterului politic al acestei condamnări, aspect ce rezultă de altfel din conţinutul întregii cereri deduse judecăţii.
Solicitarea sa a fost în mod greşit interpretată drept o modificare a cererii de chemare în judecată, aceasta fiind în realitate o simplă precizare a obiectului iniţial al cererii sale în justiţie.
Instanţa ar fi trebuit să acorde un termen în acest scop şi să soluţioneze pricina în conformitate cu prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.
În acest context, sunt greşite dispoziţiile primei instanţe care a respins acţiunea ca inadmisibilă, ca şi cele ale instanţei de apel care i-a calificat cererea drept o modificare a acţiunii şi nu o precizare a acesteia, astfel cum s-a arătat mai sus, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă pentru evocarea fondului pricinii.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunţate pentru faptele prevăzute de la lit. a) – j) din conţinutul textului legal enunţat, în care nu se identifică şi infracţiunile pentru care a fost condamnat autorul reclamantei, respectiv pentru faptele sancţionate de art. 2, 3, 42 alin. (4) din Legea nr. 638/1946 privind controlul producţiei, prelucrării şi circulaţiei metalelor preţioase, ca şi acelea prevăzute de art. 5 combinat cu art. 2 şi 14 din Legea nr. 284/1947 constând în faptul că a vândut, cumpărat şi mijlocit transmisiuni de monezi de curs române şi străine după data de 15 august 1947.
Întrucât faptele penale imputate autorului său şi pentru săvârşirea cărora s-a dispus condamnarea acestuia, nu sunt cuprinse în conţinutul noţiunii de condamnări de drept cu caracter politic, astfel cum este aceasta stabilită de legea specială, era necesar, pentru a se putea prevala de dispoziţiile legii de reparaţie, ca reclamanta să solicite, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (3) cu referire la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, să se constate caracterul politic al faptele pentru care a fost condamnat autorul său, altele decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) din lege.
Or, cu referire la această chestiune, legal s-a reţinut că sesizarea instanţei a vizat obligarea pârâtului la despăgubiri pentru condamnarea dispusă pentru fapte penale, altele decât cele considerate ex lege a constitui condamnări cu caracter politic.
Modificarea cererii, ori precizarea cererii (în termenii reclamantei) în sensul constatării caracterului politic al condamnării s-a făcut, în condiţii de opoziţie a pârâtului, peste termenul legal stipulat de dispoziţiile art. 132 alin. (2) C. proc. civ., situaţie în care legal, astfel cum a reţinut şi curtea de apel, s-a dispus respingerea cererii reclamantei, cu consecinţa respingerii acţiunii introductive de instanţă.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecăţii urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.D. împotriva Deciziei nr. 420 din 25 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2011.
Procesat de GGC-AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 7555/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7550/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
