ICCJ. Decizia nr. 7621/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7621/2011
Dosar nr.3497/111/2010
Şedinţa publică din 28 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 274 C din 29 septembrie 2010 Tribunalul Bihor a respins cererea formulată de reclamanta M.E. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reţinând că reclamanta nu este îndreptăţită la acordarea despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 221/2009 întrucât tatăl acesteia, S.A. a fost prizonier pe teritoriul URSS între anii 1944 - 1948, anterior perioadei vizată de legea specială, iar această măsură nu a fost dispusă de Statul Român.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta susţinând că instanţa de fond a analizat sumar cauza şi nu a ţinut cont că după încheierea armistiţiului Statul Român nu a luat măsuri pentru a opri deportările.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia civilă nr. 106A din 07 aprilie 2011 a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa şi a admis în parte acţiunea constatând caracterul politic al măsurii luate împotriva tatălui reclamantei şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 48.000 RON cu titlu de daune morale.
În considerentele deciziei s-a reţinut că deportarea etnicilor germani şi maghiari pe teritoriul fostei URSS constituie o măsură administrativă abuzivă recunoscută de legiuitor şi prin reglementarea cuprinsă în art. 1 alin. (2) lit. a) din Decretul-lege nr. 118/1990. Caracterul abuziv al măsurii luate împotriva tatălui reclamantei reiese din faptul că, la luarea acestei măsuri Statul Român a fost complice, a acceptat ca cetăţenii săi să fie luaţi prizonieri şi nu a depus diligenţe pentru încetarea deportărilor.
S-a mai reţinut că deşi art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 1358/2010 a Curţii Constituţionale, reclamanta este îndreptăţită a obţine despăgubirile pe dreptul comun, câtă vreme s-a constatat caracterul politic al măsurii administrative abuzive luate împotriva tatălui reclamantei.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Ambele recursuri au fost întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi cuprind două motive comune, respectiv că măsura administrativă luată împotriva tatălui reclamantei este anterioară perioadei de referinţă a Legii nr. 221/2009 şi nu a fost dispusă de Statul Român şi că art. 5 lit. a) din legea specială a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 1358/2010 a Curţii Constituţionale, astfel că nu mai poate fi aplicat.
Recursurile sunt fondate pentru motivele care succed.
Din conţinutul Legii nr. 221/2009 rezultă că sunt considerate condamnări cu caracter politic acele condamnări dispuse printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunţată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârşite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată şi care au avut drept scop împotrivirea faţă de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945. De asemenea, conform art. 3 din acelaşi act normativ, constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliţii sau securităţi, având ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unităţi şi colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre acte normative enumerate de textul legii şi care au fost adoptate începând cu anul 1950. Totodată, conform art. 4 alin. (2) rap. la art. alin. (3) din Legea nr. 221/2009, sunt îndreptăţite la despăgubiri şi persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, pronunţate însă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
În aceste condiţii, este evident că voinţa legiuitorului, aşa cum rezultă în mod neîndoielnic din textele legii, a fost aceea de a reglementa exclusiv consecinţele măsurilor represive dispuse de Statul Român şi autorităţile sale, iar nu de a repara şi consecinţele nefaste cauzate de abuzurile armatei sovietice, pe măsura înaintării sale spre frontul de vest.
Măsura administrativă luată împotriva tatălui reclamantei, respectiv efectuarea prizonieratului pe teritoriul fostei URSS, nu intră în sfera de aplicare a Legii nr. 221/2009 întrucât nu a fost dispusă de Statul Român, ci de trupele sovietice şi, drept consecinţă, reclamanta nu poate beneficia de despăgubirile pentru prejudiciul suferit acordate în temeiul acestui act normativ.
Cum în speţă nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 221/2009, analiza celuilalt motiv de recurs este inutilă.
Având în vedere considerentele expuse recursurile se vor admite, se va modifica în tot Decizia atacată şi se va menţine sentinţa primei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtul Statul Român - Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti reprezentat de DGFP Oradea şi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei nr. 106A din 07 aprilie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Modifică Decizia în sensul respingerii apelului declarat de reclamanta M.E. împotriva Sentinţei nr. 274 C din 29 septembrie 2010 a Tribunalului Bihor, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 7620/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 7616/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
