ICCJ. Decizia nr. 7730/2011. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7730/2011
Dosar nr.3274/110/2009
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2011
Asupra recursurilor constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la 4 iunie 2009, S.S. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Municipiul Bacău prin Primar şi Primăria municipiului Bacău, să se constate nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului, preluat în baza Decretului nr. 111/1951 de la tatăl său J.Z. şi să fie obligaţi pârâţii să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul, situat la data preluării în Bacău.
În măsura în care imobilul nu mai poate fi restituit, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la plata unei despăgubiri băneşti, reprezentând atât valoarea imobilului în sine, cât şi valoarea fructelor civile pe care acesta le-a produs sau le-ar fi putut produce, având în vedere dispoziţiile din Decizia nr. 33/2008 pronunţată de Înalta Curte în recursul în interesul legii.
Tribunalul Bacău, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 1464/D din 4 noiembrie 2009 a respins excepţia inadmisibilităţii cererilor având ca obiect contestarea nevalabilităţii titlului statului şi revendicare, ca neîntemeiată. A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată. A admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Primăria municipiului Bacău. A respins ca atare cererile formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice. A disjuns cererile formulate în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bacău prin Primar şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a acordat termen pentru continuarea judecăţii la 16 decembrie 2009, pentru când vor fi citaţi pârâţii. A prorogat soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bacău prin Primar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat, referitor la excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Primăria municipiului Bacău, că pornind de la dispoziţiile art. 5 din Decretul nr. 31/1954 prin raportare la cele cuprinse la art. 41 alin. (1) C. proc. civ., în speţă, primăria, ca structură instituţională administrativă, nu se încadrează în categoriile de persoane juridice enumerate limitativ de art. 26 din decret.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 215/2001, instanţa de fond a reţinut că primăria nu poate sta parte într-un proces civil.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect constatarea nevalabilităţii titlului statului, raportat la prevederile art. 111 C. proc. civ., tribunalul a reţinut că nu poate fi primită, ţinând cont de dispoziţiile Legii nr. 213/1998, care au un caracter special faţă de normele dreptului comun.
A considerat că soluţionarea acestuia, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, ar putea pune, eventual, problema interesului în promovarea lui, faţă de dispoziţiile art. 2 din legea specială de reparaţie.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii în revendicare, instanţa a constatat că prin Decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curţi s-a statuat că asemenea acţiuni, având ca obiect bunuri preluate abuziv de către statul român, promovate ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, nu pot fi considerate de plano inadmisibile, întrucât reclamantului trebuie să i se asigure accesul la justiţie.
S-a reţinut, pe de altă parte, că în jurisprudenţa constantă a CEDO s-a constatat că măsurile reparatorii oferite de Legea nr. 10/2001 sunt iluzorii şi lipsite de substanţă şi că, deşi în speţă, nu s-a făcut dovada parcurgerii procedurii administrative reglementate de această lege şi cu toate că instituirea prin lege a unor termene procedurale pentru exercitarea unor drepturi nu este contrară în sine CEDO, având în vedere că legea specială de reparaţie este departe de a-şi fi atins finalitatea, neexaminarea acţiunii în revendicare, prin comparare de titluri, ar apărea ca o gravă încălcare atât a accesului la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie cât şi a drepturilor garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la CEDO.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice a fost respinsă de către tribunal întrucât, pe de o parte, respectiva instituţie a fost chemată în judecată în calitate de reprezentant al Statului Român, iar pe de altă parte, dacă s-ar aprecia că excepţia priveşte pe însuşi statul, s-a reţinut că dispoziţiile Legii nr. 213/1998 se referă la litigiile care poartă asupra dreptului de proprietate, or, în speţă, pârâtul are calitate procesuală pasivă doar cu privire la cererea subsidiară, având ca obiect despăgubiri.
Au fost disjunse cererile formulate în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Municipiul Bacău prin Primar.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bacău prin Primar, invocată în cererea având ca obiect constatarea nevalabilităţii titlului statului, tribunalul a reţinut că reclamantul va formula precizări cu privire la persoana în contradictoriu cu care a formulat acest capăt de cerere şi a prorogat soluţionarea excepţiei, care va fi rezolvată în cadrul dosarului disjuns.
Prin încheierea din 14 aprilie 2010, Tribunalul Bacău, secţia civilă, a admis cererea formulată de reclamant şi a îndreptat erorile materiale strecurate în sentinţă, după cum urmează:
- data şedinţei publice în care s-a pronunţat hotărârea este 4 noiembrie 2009 în loc de 28 octombrie 2010, cum greşit s-a consemnat,
- paragraful I al dispozitivului are următorul conţinut: "Respinge excepţia inadmisibilităţii cererii având ca obiect constatarea nevalabilităţii titlului statului", în loc de "... având ca obiect contestarea nevalabilităţii ...", cum din eroare s-a consemnat,
- paragraful IV al dispozitivului are următorul conţinut: "respinge ca atare cererile formulate în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Bacău cu sediul în Bacău", în loc de "… în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice …", cum din eroare s-a consemnat.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, prin Decizia nr. 117 din 15 noiembrie 2010 a admis excepţia prematurităţii formulării apelului. A respins ca prematur apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei tribunalului.
Instanţa de apel a invocat, din oficiu, la termenul de judecată din 25 octombrie 2010 excepţia prematurităţii apelului, asupra căreia apelantul -pârât, Statul Român nu a formulat concluzii.
S-a constatat totodată că intimatul-reclamant a refuzat să pună concluzii pe această excepţie, deşi a formulat note scrise pentru termenul de judecată din 25 octombrie 2010, prin care a arătat în mod expres că în opinia sa nu este oportun şi nu serveşte intereselor şi drepturilor sale procesuale exprimarea vreunei opinii asupra chestiunii ridicate de instanţă din oficiu.
Conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa s-a pronunţat cu precădere asupra excepţiei prematurităţii care are prioritate faţă de excepţia inadmisibilităţii, invocată de intimatul-reclamant şi a constatat-o ca fiind întemeiată, din coroborarea art. 282 alin. (2) C. proc. civ. cu art. 255 alin. (1) din cod.
S-a reţinut că apelul declarat de pârâtul Statul Român prin reprezentantul său legal Ministerul Finanţelor Publice, care la rândul său a fost reprezentat legal de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia generală a finanţelor publice Bacău a vizat doar dispoziţia primei instanţe prin care s-a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Instanţa de apel a constatat că este de necontestat că respingând această excepţie, tribunalul nu a rezolvat fondul cauzei în ceea ce priveşte raportul juridic litigios dintre reclamant şi pârâtul Statul Român şi nici nu a întrerupt cursul judecăţii, astfel că în cauză sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ., chiar dacă din punctul de vedere al formei (al actului de procedură) această dispoziţie, care constituie un act procesual, a fost inclusă într-o sentinţă şi nu într-o încheiere.
S-a reţinut totodată că hotărârea primei instanţe poartă în mod corect titlul de sentinţă şi nu de încheiere, deoarece ea cuprinde şi dispoziţii prin care instanţa a rezolvat fondul cauzei. Este vorba de soluţia de admitere a excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Primăria municipiului Bacău şi de respingere a capătului de cerere formulat de reclamant în contradictoriu cu această pârâtă.
Împotriva acestei ultime decizii au declarat recursuri părţile.
Prin motivele de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul S.S. a criticat Decizia pronunţată în apel sub aspectul că instanţa în mod greşit a dat prioritate excepţiei invocate din oficiu, fără a respinge excepţia ridicată de el, respectiv cea a inadmisibilităţii căii de atac, motivat de faptul că împotriva sentinţei tribunalului nu a declarat apel partea din proces ci reprezentantul său în nume propriu. Cu alte cuvinte, nu Statul Român a declarat apelul ci Ministerul Finanţelor Publice prin direcţia judeţeană, care a acţionat în nume propriu, ca şi cum ar fi fost parte în proces, deşi nu este.
A apreciat că în atare situaţie are întâietate excepţia inadmisibilităţii ridicată de reclamant, întrucât lămurirea existenţei calităţii de parte în proces este întotdeauna prealabilă situaţiei în care s-a stabilit deja calitatea de parte, dar persoana care are această calitate exercită calea de atac înainte de a se fi născut dreptul său de a exercita respectiva cale de atac.
A arătat astfel că stabilirea calităţii de parte în proces constituie o chestiune de ordine publică, întrucât vizează corecta aplicare a normelor procedurale imperative prin care se determină cadrul procesual civil.
A solicitat admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul de a se constata că apelul împotriva sentinţei a fost declarat de o persoană care nu are calitatea de parte în proces, iar pe cale de consecinţă, să fie respins ca inadmisibil.
Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia generală a finanţelor publice Bacău a solicitat, prin motivele de recurs întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii excepţiei prematurităţii apelului.
A arătat că sentinţa tribunalului nu are natura unei încheieri în sensul dispoziţiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ. şi ale art. 255 alin. (1) din cod, întrucât instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului prin Ministerul Finanţelor Publice pe considerentul că despăgubirile prevăzute de Legea nr. 10/2001 nu pot fi pretinse decât de la stat.
A considerat că o atare soluţie reprezintă în fapt o antepronunţare a instanţei cu privire la obligarea statului la eventuale despăgubiri (chiar în condiţiile disjungerii cererii în contradictoriu cu respectivul pârât), motiv pentru care sentinţa poate fi atacată cu apel.
A precizat că nu se poate susţine că hotărârea pronunţată de prima instanţă ar avea natura unei încheieri premergătoare care să poată fi atacată odată cu fondul, atâta timp cât din dispozitivul acesteia (opozabil tuturor părţilor) rezultă posibilitatea exercitării unei astfel de căi de atac.
A arătat că numai în condiţiile în care instanţa ar fi pronunţat o încheiere în accepţiunea dispoziţiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ., aceasta ar fi fost susceptibilă de a fi atacată odată cu fondul, după soluţionarea cererii de disjungere a cauzei.
Recursul declarat de pârât este fondat, urmând a fi admis în considerarea argumentelor ce succed.
Este greşită soluţia adoptată prin Decizia atacată de respingere a apelului declarat de pârât ca prematur, instanţa de apel reţinând în mod eronat că nu este deschisă calea apelului atunci când instanţa de fond s-a pronunţat pe o excepţie.
Astfel, instanţa de apel, în loc să se pronunţe asupra criticilor formulate de Ministerul Finanţelor Publice, a făcut aplicaţiunea art. 282 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii".
Din cuprinsul textului de lege citat se desprinde concluzia că împotriva încheierilor premergătoare se poate declara apel separat doar în situaţia în care prin acestea s-a întrerupt cursul judecăţii.
Prin urmare, problema de drept care se ridică în speţă este aceea de stabili dacă soluţia tribunalului de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice are sau nu caracteristicile unei încheieri premergătoare.
Potrivit C. proc. civ., toate încheierile care preced hotărârea şi au ca scop să pregătească soluţionarea pricinii sunt încheieri premergătoare (art. 147 şi art. 268 din cod).
Unele dintre acestea pot conţine dispoziţii pur premergătoare (încheierii preparatorii) care nu leagă instanţa (art. 268 alin. (2) C. proc. civ.) sau dimpotrivă pot conţine soluţionări parţiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanţa (încheieri interlocutorii), în sensul că ea nu mai poate reveni asupra celor hotărâte (art. 268 alin. (3) C. proc. civ.).
Consecinţa practică a unei astfel de reglementări constă, printre altele, în aceea că încheierile premergătoare, indiferent de felul lor (încheieri preparatorii sau încheieri interlocutorii) nu pot fi atacate cu apel decât odată cu fondul, apelul declarat împotriva hotărârii socotindu-se că a fost făcut şi împotriva încheierilor premergătoare.
Rezultă că, în sistemul C. proc. civ., încheierile premergătoare fac corp comun cu hotărârea finală şi prin urmare vor fi supuse apelului numai odată cu aceasta.
Or, în speţă, respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin sentinţa tribunalului nu are caracterul unei încheieri premergătoare în sensul normelor de procedură civilă.
Astfel, potrivit criteriilor de clasificare a excepţiilor procesuale, cea a lipsei de calitate procesuală este o excepţie de fond, peremptorie sau dirimantă (pentru că tinde la respingerea acţiunii) şi absolută (pentru că normele care reglementează această condiţie de exerciţiu au caracter imperativ).
Ca atare, excepţia lipsei de calitate procesuală poate fi invocată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în orice stare a pricinii, admiterea excepţiei făcând de prisos cercetarea fondului dreptului.
Rezultă că este greşită aprecierea instanţei de apel conform căreia apelul ar fi prematur întrucât respingând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, tribunalul nu a rezolvat fondul raportului litigios, deoarece soluţionarea unei cauze nu presupune întotdeauna şi în mod obligatoriu tranşarea fondului pretenţiilor, dezinvestirea putând să se realizeze şi pe temeiul unor excepţii.
Recursul declarat de reclamant este nefondat.
Nu pot fi primite criticile reclamantului referitoare la exercitarea căii de atac a apelului de către o persoană care nu este parte în proces.
Într-adevăr, apelul împotriva sentinţei tribunalului a fost declarat de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia generală a finanţelor publice Bacău, însă, în cauză, legitimarea procesuală este dată prin lege.
Astfel, potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954, act normativ în vigoare la data declarării apelului, statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi şi obligaţii. El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanţelor, afară de cazurile în care legea stabileşte anume alte organe în acest scop.
Prin urmare, Ministerul Finanţelor Publice are mandat legal de a reprezenta Statul Român, afară de cazurile în care legea stabileşte anume alte organe în acest scop, aceste prerogative reieşind şi din prevederile HG nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice.
Pentru aceste considerente, se va admite recursul declarat de pârât, se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel, iar recursul reclamantului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia generală a finanţelor publice Bacău împotriva deciziei nr. 117 din 15 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.S. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7732/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 7729/2011. Civil → |
|---|
