ICCJ. Decizia nr. 7724/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7724/2011
Dosar nr.3504/30/2009
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2011
Asupra recursului civil de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 2718/PI din 14 decembrie 2009, Tribunalul Timiş, secţia civilă, a admis în parte contestaţia petenţilor P.P.M. şi P.R.C. împotriva Dispoziţiei nr. 1023/2009, emisă de Primarul Municipiului Timişoara.
A anulat Dispoziţia nr. 1023/2009 a Primarului Municipiului Timişoara, în partea privind suprafaţa de 926 mp teren, înscrisă în C.F. X Timişoara, cuprinsă în parcelele nr. top X şi nr. top Y, pentru care s-au acordat despăgubiri.
A obligat să procedeze la emiterea unei dispoziţii de restituire în natură, către contestatori, şi a suprafeţei de 960 mp, identificată conform celor menţionate.
A respins, în rest, contestaţia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin Dispoziţia nr. 1023 din 9 aprilie 2009, emisă de Primarul municipiului Timişoara, a fost soluţionată notificarea având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în Timişoara, str. I., înscris în C.F. X Timişoara cu nr. top A, B, restituindu-se în natură imobilul teren situat în Timişoara, str. I., înscris în C.F. X Timişoara, nr. top X, în suprafaţă de 68 mp şi nr. top Y, în suprafaţă de 1892 mp, petentului P.P.M. şi petentei P.R.C., în cotă de câte Vi fiecare, mai puţin suprafaţa de 926 mp, cu motivarea că aceasta a fost dobândită de numiţii C.C. şi C.M., prin Decizia civilă nr. 3265/2003, rectificată prin Încheierea nr. 3265/2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, propunându-se acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de 14873 mp, din totalul de 25059 mp.
Dreptul de proprietate al statului român, cu titlu de drept de dezmembrare anterior restituire, conform Sentinţei Judecătoriei Timişoara nr. 7175/2000, se află înscris asupra terenului intravilan, canale apă, canalizare, termo, staţie gaz şi punct termo, în suprafaţă de 2026 mp, nr. top Z; terenul cu barăci metalice, în suprafaţă de 68 mp, nr. top X; teren cu conducte subterane, de 132 mp, nr. top C; terenului de 1892 mp, nr. top Y; terenul de 213 mp, nr. top D, terenul de 287 mp, nr. top E, terenul de 218 mp cu nr. top F şi terenul de 273 mp cu nr. top G.
Petenţii P.P.M. şi P.R.C., sunt proprietarii în cote de câte Vi parte, cu titlu de dezmembrare anterior moştenire şi restituire, conform Sentinţei nr. 7175/2000 a Judecătoriei Timişoara, asupra imobilelor înscrise în C.F. Y Timişoara, respectiv: 3956 mp cu nr. top H; 660 mp nr. top I; 165 mp cu nr. top J; 637 mp cu nr. top K; 726 mp cu nr. top L; 2050 mp cu nr. top M; 3755 mp cu nr. top N; 862 mp cu nr. top O şi 137 mp cu nr. top P, prin Sentinţa civilă nr. 7175/2000 a Judecătoriei Timişoara, irevocabilă, stabilindu-se şi că petenţii reclamanţi P.P.M. şi P.R.C. sunt unicii moştenitori legali după defuncţii P.P., P.G. şi P.A., în calitate de descendenţi, imobilul înscris în C.F. X Timişoara cu nr. top A-B fiind trecut în proprietatea statului fără titlu legal, dispunându-se astfel restituirea imobilelor construcţii şi teren, înscrise în C.F. X Timişoara, cu nr. top N şi R şi a tuturor terenurilor libere neafectate de construcţii sau detalii de sistematizare, reclamanţilor petenţi, aceştia fiind îndreptăţiţi să-şi înscrie dreptul de proprietate în C.F., aceasta fiind rectificată pentru terenul liber, respectiv nr. top H, I, J, K, L, M; N, O, P, înscrise în C.F. Y Timişoara, conform celor menţionate supra, prin Decizia civilă nr. 431/A/29 martie 2002, a Tribunalului Timiş, stabilindu-se că imobilul situat în Timişoara, str. I., înscris în C.F. X Timişoara, cu nr. top A-B, a fost preluat abuziv, în baza Decretului nr. 184/1949, pentru fixarea unor atribuţiuni cu caracter economic, fără a fi plătită vreo sumă despăgubire foştilor proprietari.
Tribunalul a constatat că asupra imobilelor înscrise în C.F. X Timişoara, la data soluţionării litigiului, proprietar este Statul Român, cererea numiţilor C.C. şi C.M., pentru intabularea dreptului de proprietate, dobândit în baza Deciziei civile nr. 3265/2003 a Curţii de Apel Timişoara fiind respinsă prin Încheierea nr. 3265/2003 a Curţii de Apel Timişoara, neexistând niciun impediment de ordin juridic pentru restituirea în natură şi a suprafeţei de 926 mp de teren, revendicată de către petenţi, din suprafaţa totală ce a aparţinut antecesorilor acestora.
Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 consacră principiul restituirii în natură şi numai acolo unde această măsură nu este posibilă urmează a se acorda alte măsuri reparatorii prevăzute de lege, aceasta cu atât mai mult cu cât imobilele descrise în considerentele şi dispozitivul Deciziei civile nr. 3265 din 14 octombrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, irevocabilă şi rectificată prin Încheierea nr. 3265 din 27 februarie 2004 a aceleiaşi instanţe nu se regăsesc în C.F. X Timişoara, Direcţia Urbanism - Serviciul Banca de Date Urbană din cadrul Primăriei Municipiului Timişoara, prin Adresa din 15 mai 2008, către Serviciul Juridic, precizând că „nu se pot identifica pe planurile parcelare imobilele: nr. top şi suprafaţă, din Sentinţa civilă nr. 3265 din 14 octombrie 2003 şi Încheiere nr. 3265 din 27 februarie 2004, la Dosarul nr. 7145/C/2003; nici din documentaţia topo-cadastrală întocmită de SC P.C. SRL nu se identifică imobilele cu nr. top Y (ce se regăseşte atât în Încheierea nr. 3265 din 27 februarie 2004 a Camerei de consiliu a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pronunţată în Dosar nr. 7145/C/2003, cât şi documentaţia topo-cadastrală pe baza căreia s-a întocmit punctul de vedere tehnic al Serviciului Banca de Date Urbană la Dosarul nr. 822/2001) are suprafaţa de 1892 mp şi este înscris în C.F. X Timişoara; în afară de titulatură Y atribuită unui imobil ce se regăseşte atât în C.F. X Timişoara, în documentaţia topo-cadastrală din Dosarul nr. 822/2001, cât şi în Încheierea nr. 3265 din 27 februarie 2004 a Camerei de consiliu a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pronunţată în Dosar nr. 7145/C/2003, dar a cărui suprafaţă nu corespunde cu cea indicată în cartea funciară, restul descrierilor se referă la imobile diferite (nr. topo şi suprafaţa)".
Decizia civilă menţionată nu este opozabilă petenţilor, deoarece nu este înscrisă în cartea funciară.
A fost respinsă, în rest, contestaţia petenţilor, ca nefondată, instanţa constatând că, din suprafaţa totală de 25059 mp teren revendicată de petenţi în baza Legii nr. 10/2001, le-a fost restituită în natură suprafaţa de 12948 mp teren prin hotărâre judecătorească, iar prin Dispoziţia nr. 1023/2009 a Primarului Municipiului Timişoara s-au acordat despăgubiri pentru suprafaţa totală de 15799 mp, inclusiv cei 960 mp revendicaţi de petenţi ca posibil de restituit în natură.
Prin Decizia nr. 332 din 12 octombrie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Timişoara împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins în totalitate contestaţia formulată împotriva dispoziţiei.
A admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienţii C.C. şi C.M. în interesul Primarului municipiului Timişoara.
Instanţa de apel a reţinut că, prin Decizia civilă nr. 3265/2003 a Curţii de Apel Timişoara, intrată în puterea lucrului judecat, s-a constatat, în contradictoriu cu Statul Român, prin Consiliul local al municipiului Timişoara, dobândirea de către intervenienţii C.C. şi C.M. a dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafaţă de 926 mp din totalul de 8041 mp, înscris în C.F. X Timişoara, nr. top Q, ce se va înscrie în aceeaşi C.F., nr. top Y şi X.
Prin urmare, această suprafaţă de teren a ieşit din patrimoniul Statului Român, fiind „înstrăinat", în sensul art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Faptul că Decizia menţionată nu a fost înscrisă în C.F. nu poate înlătura această concluzie, faţă de prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, republicată, iar faptul că reclamanţii notificatori nu au fost părţi în acel dosar nu poate fi reţinut ca motiv pentru a dispune restituirea în natură a imobilului, cu atât mai mult cu cât, situaţia juridică nouă a terenului rezultă din chiar cuprinsul dosarului administrativ.
În plus, a reţinut curtea de apel, intervenienţii au promovat acţiune în rectificare C.F., litigiul fiind în prezent suspendat în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea irevocabilă a prezentei pricini.
Având în vedere soluţia pronunţată, instanţa de apel a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de C.C. şi C.M.
Prin Decizia nr. 476 din 14 decembrie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a admis cererea de completare a Deciziei nr. 332 din 12 octombrie 2010.
A dispus completarea deciziei, în sensul că a respins cererea intervenienţilor C.C. şi C.M. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în apel, în termen legal, au declarat recurs reclamanţii.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenţii au arătat că instanţa de apel a făcut o aplicare şi interpretare greşită a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 7 şi 9 din Legea nr. 10/2001 şi art. 7.1 din HG nr. 250/2007, iar motivarea instanţei că prin înstrăinare, în sensul art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, se înţelege orice operaţiune juridică prin care bunul a ieşit din patrimoniul statului, este vădit nefondată.
O asemenea interpretare nu poate fi admisă, cu atât mai mult cu cât Statul, parte în procesul de uzucapiune, avea obligaţia de a invoca faptul că terenul este revendicat în temeiul Legii nr. 10/2001.
Conform menţiunilor de carte funciară, Statul Român este proprietarul imobilului, care nu este afectat de construcţii sau utilităţi şi poate fi restituit în natură. De altfel, la dosar există adrese emise de Serviciul Banca de Date Urbane şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, din care rezultă că imobilul poate fi restituit în natură.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Prin Dispoziţia nr. 1023 din 9 aprilie 2009, Primarul municipiului Timişoara a respins cererea de restituire în natură a suprafeţei de teren de 926 mp, înscris în C.F. X Timişoara, nr. top X şi Y, motivat de faptul că, prin Decizia civilă nr. 3265 din 14 octombrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, C.C. şi C.M. au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra acestui imobil.
Instanţa de apel, prin admiterea apelului declarat de Primarul municipiului Timişoara şi schimbarea în totalitate a sentinţei, a confirmat modul de soluţionare a notificării de către autoritatea administrativă.
Soluţia pronunţată de instanţa de apel este legală, dar motivele avute în vedere de instanţa de recurs sunt diferite faţă de cele reţinute de instanţa de apel.
Astfel, potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, imobilele preluate în mod abuziv, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare.
Prin urmare, pentru a se putea dispune restituirea în natură, este necesar ca persoana juridică de drept public căreia i se transmite notificarea să fie deţinător al imobilului, în sensul textului menţionat, să aibă, deci, drept de dispoziţie.
În cauză, pârâtul nu poate dispune restituirea în natură asupra imobilului, deoarece nu are drept de dispoziţie asupra acestuia.
Chiar dacă la data transmiterii notificării, conform înscrierilor C.F., Statul Român era proprietar asupra suprafeţei de teren în discuţie, prin Decizia civilă nr. 3265 din 14 octombrie 2003, Curtea de Apel Timişoara a constatat că intervenienţii C.C. şi C.M. au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra aceluiaşi imobil.
Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara la 14 octombrie 2003 a intrat în puterea lucrului judecat şi are efect declarativ de drepturi, astfel încât C.C. şi C.M. sunt consideraţi proprietari cu efect retroactiv, de la data la care a început posesia.
Pârâtul are doar dreptul de a propune acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, deoarece, conform art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii prin echivalent se vor stabili de către entitatea învestită cu soluţionarea notificării, potrivit legii, iar, în cauză, la data transmiterii notificării, acesta avea calitatea de deţinător, în sensul art. 21 alin. (1) din legea specială.
Nefondate sunt şi criticile referitoare la faptul că în C.F. Statul Român este menţionat drept proprietar, deoarece, aşa cum în mod corect a arătat instanţa de apel, art. 26 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 dispune că dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale sunt opozabile faţă de terţi, fără înscriere în cartea funciară, dacă sunt dobândite prin hotărâri judecătoreşti.
Nu poate fi primită nici critica referitoare la faptul că Statul, pârât în procesul de constatare a uzucapiunii, avea obligaţia de a informa instanţa că terenul este revendicat în temeiul Legii nr. 10/2001, deoarece, o astfel de apărare este inutilă cauzei, atât timp cât există o hotărâre judecătorească ale cărei efecte erga omnes nu pot fi ignorate.
De asemenea, apărările recurenţilor, în sensul că diferite adrese ale autorităţilor dovedesc că imobilul poate fi restituit în natură, nu pot fi avute în considerare cu o altă valoare decât aceea de înscrisuri, pentru că, în cadrul procedurii judiciare, doar instanţa de judecată are competenţa de a stabili, pe baza tuturor probelor administrate, dacă restituirea în natură este posibilă.
Faţă de cele menţionate, recursul declarat de reclamanţi se va privi ca nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii P.P.M. şi P.R.C. împotriva Deciziei nr. 332 din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 7726/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7722/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
