ICCJ. Decizia nr. 7800/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7800/2011
Dosar nr.38975/3/2009
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin Sentinţa civilă nr. 1348 din 16 noiembrie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis contestaţia formulată de reclamanţii C.I., C.M., A.E. şi C.A. în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului Bucureşti, a anulat în parte Dispoziţia nr. 12009 din 28 iulie 2009 a Primarului general al municipiului Bucureşti şi a obligat pârâta la emiterea unei dispoziţii care să prevadă acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti pentru întregul teren în suprafaţă de 196 mp, precum şi pentru construcţia demolată ce s-a aflat pe acest teren, cu scăderea valorii actualizate a sumelor încasate cu titlu de despăgubire, în cuantum de 55.343 RON.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că notificatorii au făcut dovada dreptului de proprietate asupra construcţiei, aşa încât în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001. De asemenea, a reţinut că despăgubirea primită de la ICRAL Berceni nu a vizat terenul expropriat, ci construcţia, astfel încât pentru teren reclamanţii sunt îndreptăţiţi să primească măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile art. 11 alin. (3) coroborat cu art. 11 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel pârâta. Apelul a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 683A din 25 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că imobilul în litigiu, situat în sector ..., a fost expropriat în baza Decretului nr. 463 din 30 decembrie 1984 de la foştii proprietari C.P. şi C.F., în anexa la decret fiind menţionate numele proprietarilor, locul situării imobilului ce se expropriază, precum şi compunerea acestui imobil. În raport de această stare de fapt, curtea de apel a constatat aplicabilitatea dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001. De asemenea, a constatat că dovezile administrate confirmă situaţia referitoare la faptul că autorii reclamanţilor erau şi proprietarii construcţiei, în deplin acord cu regula instituită de art. 492 C. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
A criticat Decizia atacată, susţinând că Primăria municipiului Bucureşti nu are capacitate procesuală de folosinţă, deoarece Legea nr. 215/2001 stabileşte că personalitate juridică deplină are Municipiul Bucureşti, reprezentat de primarul general.
De asemenea, a susţinut că reclamanta nu poate beneficia nici de restituirea în natură şi nici de măsuri reparatorii prin echivalent, faţă de dispoziţiile art. 5 coroborate cu dispoziţiile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, că nu a făcut dovada că despăgubirea primită ar fi inferioară contravalorii imobilului în litigiu la data acordării acestor despăgubiri şi că nu a depus acte care să ateste dreptul de proprietate şi calitatea de persoană îndreptăţită.
Analizând recursul în limitele criticilor formulate, ce pot fi încadrate formal în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed:
Critica referitoare la lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a Primăriei municipiului Bucureşti nu poate fi primită.
Calitatea procesuală pasivă a primăriei ca structură funcţională este generată tocmai de apartenenţa primarului la această structură, a cărei funcţie este, printre altele şi de aducere la îndeplinire a dispoziţiilor primarului. Mai mult, în contextul Legii nr. 10/2001, legiuitorul a înţeles să folosească denumirea de primărie pentru a desemna persoana juridică de drept public deţinătoare a imobilului. Această interpretare se impune întrucât persoana juridică de drept public este cea care, potrivit legii, are personalitate juridică, capacitate de folosinţă şi patrimoniu în care se pot găsi bunuri ce cad sub incidenţa legii.
De altfel, din cuprinsul întregului act normativ reiese cu claritate că în procedura reglementată de Legea nr. 10/2001, primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială, în exercitarea atribuţiilor ce îi revin în calitate de reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, exercitând şi atribuţia stabilită prin art. 67 din Legea nr. 215/2001, în sensul de a emite o dispoziţie motivată. Se reţine însă că intenţia legiuitorului a fost aceea de a desemna actul procedural prin care se soluţionează notificarea şi nu de a stabili o obligaţie în nume propriu.
Cu privire la celelalte motive de recurs formulate de pârâtă, Înalta Curte constată că acestea sunt aprecieri generale, făcute în baza unor dispoziţii ale Legii nr. 10/2001, fără vreo referire concretă la cauza pendinte.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor.
Art. 306 alin. (3) prevede că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. per a contrario, imposibilitatea încadrării motivelor invocate de parte în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de lege atrage sancţiunea nulităţii recursului.
Simpla enumerare a unor texte de lege, fără a indica în ce constă nelegalitatea deciziei atacate raportat la fiecare normă indicată, nu poate avea semnificaţia motivării recursului.
De aceea, criticile referitoare la aplicarea prevederilor art. 31 alin. (2) coroborat cu art. 5 din Legea nr. 10/2001 şi cu privire la lipsa dovezilor privind dreptul de proprietate şi calitatea de persoană îndreptăţite vor fi privite ca nule.
Pentru toate aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtă, cu consecinţa menţinerii deciziei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Bucureşti prin Primarul General împotriva Deciziei nr. 683A din 25 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7799/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7795/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
