ICCJ. Decizia nr. 7868/2011. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7868/2011
Dosar nr.877/1/2011
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2011
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
La data de 1 februarie 2011, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, cererea de revizuire a Deciziei nr. 6651 din 9 decembrie 2010 a acestei instanţe, formulată de revizuentul M.P.N.G.
În motivarea cererii fundamentată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuentul a arătat, în esenţă, că instanţa nu s-a pronunţat asupra nelegalităţii Dispoziţiei nr. 6724/8 noiembrie 2006 a Primăriei municipiului Bucureşti şi nici nu a trimis cauza spre rejudecare pentru ca instanţele să se pronunţe în acest sens.
În ce priveşte motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul susţine că hotărârea împotriva căreia a formulat cerere de revizuire este potrivnică Deciziei nr. 1478/1996 a Curţii Supreme de Justiţie.
Analizând cererea de revizuire formulată, Înalta Curte urmează să o respingă, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 759 din 30 aprilie 2008, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins contestaţia formulată de reclamantul M.P.N.G., în contradictoriu cu pârâţii B.I.A.Ş., B.L. şi Municipiul Bucureşti, reţinând că reclamantul are calitatea de terţ în raport cu Decizia contestată, decizie emisă pe numele pârâţilor B.I.A.Ş. şi B.L., conform dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 65 din 29 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins apelul declarat de reclamant, menţinând hotărârea tribunalului.
Recursul declarat de reclamant a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, care, prin Decizia nr. 9046 din 05 noiembrie 2009, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 184A din 11 martie 2010, a respins apelul reclamantului, reţinând că în mod corect a stabilit prima instanţă, în raport de dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, că reclamantul, neavând calitatea de persoană îndreptăţită în sensul legii speciale de reparaţie, nu poate uza de calea specială a contestaţiei pusă de legiuitor numai la îndemâna persoanelor care pot justifica o atare calitate.
Soluţia Curţii de Apel a fost menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, care, prin Decizia nr. 6651 din 09 decembrie 2010, a respins recursul declarat de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat cerere de revizuire M.P.N.G., întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 322 pct. 7 C. proc. civ.
În ce priveşte motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când aceasta evocă fondul pricinii.
Condiţia ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac care este o cale de retractare, prin care se cere instanţei de judecată care a soluţionat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunţării hotărârii.
Regula prevăzută de art. 322 C. proc. civ. este în sensul că hotărârea supusă revizuirii este o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretenţiei ce a fost dedusă judecăţii.
Rezultă că nu pot fi atacate pe calea revizuirii hotărârile pronunţate de instanţele de recurs, prin care recursul a fost respins fără a se evoca fondul, menţinându-se situaţia de drept stabilită de instanţa a cărei hotărâre a fost recurată, cum este cazul Deciziei nr. 6651 din 9 decembrie 2010, a cărei revizuire se cere.
Nici motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi primit, urmând a fi respins ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. reglementează motivul de revizuire determinat de existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă puterea de lucru judecat şi presupune îndeplinirea mai multor condiţii cumulative: să existe hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente - părţi, obiect şi cauză, hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.
Aşa fiind, una dintre condiţiile existenţei cazului de revizuire în discuţie vizează tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, între litigiile în care s-au pronunţat hotărârile pretins contradictorii.
În speţă, revizuentul invocă ca fiind potrivnică hotărârii supusă revizuirii, Decizia nr. 1478/1996 a Curţii Supreme de Justiţie, prin care, urmare a promovării unui recurs în anulare, s-a anulat hotărârea de retrocedare a imobilului şi, în considerarea acestui efect, imobilul a revenit în patrimoniul municipalităţii, ulterior încheindu-se contractul de vânzare-cumpărare, în temeiul Legii nr. 112/1995, în favoarea chiriaşului M.P.N.G.
Or, pentru a fi incident cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile pretins contradictorii să vizeze aceleaşi părţi, obiect şi cauză, ceea ce nu este ipoteza din speţă.
Se constată că nu este îndeplinită condiţia identităţii de obiect şi cauză întrucât, în timp ce prin prima hotărâre s-a anulat hotărârea de retrocedare a imobilului, litigiul finalizat cu Decizia supusă revizuirii a avut ca obiect contestaţia formulată de reclamantul M.P.N.G. împotriva dispoziţiei emise în temeiul Legii nr. 10/2001.
Totodată, nu este îndeplinită nici condiţia identităţii de părţi întrucât, în litigiul finalizat cu Decizia nr. 1478/1996 a Curţii Supreme de Justiţie, revizuentul nu a avut calitatea de parte.
Prin urmare, nu este îndeplinită condiţia identităţii din perspectiva niciunuia dintre elementele care configurează puterea de lucru judecat, părţi, obiect şi cauză.
Fiind vorba de pricini diferite, aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmăreşte reformarea unei hotărâri judecătoreşti intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greşită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul M.P.N.G.
În ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate de intimaţii B.I.A.Ş. şi B.L., art. 274 alin. (3) C. proc. civ., prevede că judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, ori de câte ori va constata că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În cauză, având în vedere că obiectul cauzei îl constituie o cale de atac de retractare, că cererea s-a soluţionat la primul termen de judecată, Înalta Curte apreciază că onorariul de 3720 RON solicitat de apărătorul intimaţilor este nepotrivit de mare faţă de valoarea pricinii şi de munca îndeplinită de avocat, astfel că va dispune reducerea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat, la 200 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 6651 din 9 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, formulată de revizuentul M.P.N.G.
Obligă pe revizuentul M.P.N.G. să plătească intimaţilor B.I.A.Ş. şi B.L. cheltuieli de judecată în cuantum de 200 RON, reduse conform dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 7863/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7861/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
