ICCJ. Decizia nr. 797/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.797/2011
Dosar nr. 34247/3/2006
Şedinţa publică din 3 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 9 octombrie 2006 reclamantul L.P. a solicitat Tribunalului Bucureşti în contradictoriu cu pârâta P.P.L., anularea parţială a dispoziţiei nr. 428 din 5 septembrie 2006 prin care i-au fost acordate măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 310 m.p., teren, expropriată în anul 1988.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că, imobilul casă şi teren ce a constituit proprietatea sa a fost preluată abuziv în anul 1988, fiind de acord cu plata unor despăgubiri pentru construcţii şi cu restituirea în natură a terenului, acesta nefiind afectat de detalii de sistematizare.
Prin sentinţa civilă nr. 1.726/ F din 17 noiembrie 2008 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de L.P.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, a reţinut că potrivit concluziilor raportului de expertiză dispus în cauză, s-a constatat că, pe vechiul amplasament, respectiv str. Leordeni din oraşul Popeşti Leordeni, se află în prezent un bloc de construcţii iar suprafaţa pe care se suprapune construcţia este de 106,11 m.p.
De asemenea, suprafaţa de 130,25 m.p., dinspre stradă, se suprapune cu aleea betonată de acces în scara blocului, fiind posibil afectată şi de reţele edilitare, iar din completarea la raportul de expertiză, instanţa a mai reţinut că ar fi libere de construcţii două parcele de teren: cea de 130,25 m.p. şi cealaltă de 73 m.p., în faţă şi respectiv în spatele blocului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul invocând faptul că, pe terenul în litigiu s-a edificat o construcţie în urmă cu 21 de ani care este abandonată de 20 de ani, lucrările încetând în anul 1989, clădirea fiind în stare avansată de degradare, iar continuarea lucrărilor este imposibilă.
În aceeaşi situaţie se află şi reţele edilitare afectate blocului.
A mai arătat apelantul că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, astfel încât, prima instanţă ar fi trebuit să-i restituie în natură imobilul de care a fost deposedat în mod abuziv şi, să nu i se acorde ipotetic despăgubiri prin echivalent.
În apel, s-a dispus efectuarea unei alte expertize judiciare de specialitate având ca obiectiv, identificarea imobilului compus din teren şi construcţii, determinarea suprafeţei de teren afectată de construcţii, detalii de sistematizare, reţele edilitare şi descrierea stării actuale a construcţiei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă prin Decizia nr. 229/ A din 25 martie 2010 a respins ca nefondat apelul formulat de contestatorul L.P. împotriva sentinţei civile nr. 1726/ F din 17 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Pentru a decide astfel, curtea de apel, a constatat că, ambele expertize judiciare dispuse la instanţa de fond şi în apel, au concluzionat că, pe o parte din terenul în litigiu, respectiv 106,11 m.p., este edificat un bloc de locuinţe neterminat iar restul terenului este afectat de aleea betonată de acces, 130,25 m.p. şi, respectiv de terenul aferent blocului, suprafaţă situată în spatele construcţiei, respectiv 73 m.p.
Cu privire la ultimele două suprafeţe pentru care apelantul a susţinut că sunt libere de construcţii şi pot fi supuse restituirii în natură, întrucât potrivit concluziilor expertizei din apel s-ar putea renunţa la aleile pozate perpendicular pe trotuarul străzii Leordeni, dacă spaţiile de la parterul blocului vor fi transformate din spaţii comerciale în spaţii de locuit, Curtea a reţinut că aceste suprafeţe de teren nu pot fi considerate în sensul legii ca teren liber, neexistând nici un element care să le confere certitudine.
Referitor la suprafaţa de teren situată în spatele blocului, instanţa a reţinut că, aceasta este destinată cu desăvârşire nevoilor comunităţii şi nu poate fi restituită în natură.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs L.P., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând criticile de nelegalitate recurentul a susţinut că, deşi expertul care a efectuat lucrarea de specialitate în apel, a constat că terenul aflat în faţa blocului este liber şi poate fi restituit în natură, instanţa invocând prevederile art. 10 alin. (2) şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, a apreciat în mod greşit că terenul nu poate fi considerat liber.
A mai arătat că, terenul în suprafaţă de 310 m.p., solicitat a fi restituit în natură se compune din trei suprafeţe respectiv: 106 m.p. pe care s-a început edificarea construcţiei, lucrările fiind abandonate; 130,25 m.p., situat în faţa construcţiei, care este liberă de construcţii şi reţele edilitare şi 73,64 m.p., situată în spatele construcţiei, faţă de care expertul nu a făcut nici o precizare.
În aceste condiţii, pentru cercetarea corespunzătoare a fondului cauzei, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea fondului, întrucât pentru stabilirea exactă a situaţiei se impunea efectuarea unei alte expertize tehnice de specialitate.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În accepţiunea Legii nr. 10/2001 republicată, regula în materia retrocedărilor este restituirea în natură, excepţiile fiind în mod expres prevăzute de lege.
Una din aceste excepţii este cea prevăzută de art. 10 alin. (2) şi se referă la terenurile pe care s-au edificat noi construcţii, autorizate, şi pe cele afectate servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale pentru care măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Or, în speţă, ambele expertize efectuate au stabilit că, pe o parte din teren este edificat un bloc de locuinţe nefinalizat iar o altă parte este afectată de alee betonată de acces.
Este cert că în cauză scopul exproprierii a fost atins, iar legea nu prevede restituirea în natură a terenului ocupat de construcţia blocului de locuinţe cât şi de amenajările de utilitate publică.
Aşa cum rezultă din expertiza tehnică dispusă în prima instanţă, suprafaţa pe care se suprapune efectiv construcţia blocului pe fostul imobil este de 106,11 m.p.
În ceea ce priveşte suprafaţa de 130,25 m.p. dinspre stradă se suprapune cu aleea betonată de acces în scara blocului, iar suprafaţa de 73,64 m.p. din spatele blocului face parte din terenul aferent blocului fiind afectată de reţele edilitare.
Aceste elemente au fost confirmate şi de a doua expertiză tehnică dispusă în apel.
În aceste condiţii, recursul declarat în cauză va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul L.P., împotriva deciziei civile nr. 229/ A din 25 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 804/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 800/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
