ICCJ. Decizia nr. 8015/2011. Civil. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8015/2011
Dosar nr.185/59/2011
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4347/2004 la Judecătoria Timişoara, reclamanţii R.I. şi R.F. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul D.T., constatarea nulităţii absolute a Testamentului autentificat din 29 aprilie 2002, a Certificatului de legatar din 6 iunie 2003 şi Rectificarea CF nr. X Timişoara, în sensul radierii pârâtului din cartea funciară, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 7376 din 14 septembrie 2004, prima instanţă a respins pentru lipsa interesului procesual cererea formulată de reclamanţi şi a anulat ca netimbrată cererea intervenientei B.E.
Apelurile declarate de reclamanţi şi intervenientă au fost respinse prin Decizia civilă nr. 584/A din 11 martie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 257/2005.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanţii, recurs înregistrat sub nr. Dosar 9097/2005, iar, în cauză, a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamanţilor intervenientul E.B., fratele testatorului.
Prin Decizia civilă nr. 4323 din 22 decembrie 2005, instanţa a admis recursul şi cererea de intervenţie accesorie, a casat ambele hotărâri şi a trimis cauza la Judecătoria Timişoara pentru rejudecarea fondului cauzei.
Prin Sentinţa civilă nr. 8652 din 2 octombrie 2006, Judecătoria Timişoara a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi cererea de intervenţie accesorie şi în interes propriu formulată de intimatul E.B.; a constatat nulitatea absolută parţială a testamentului întocmit de defunctul B.I. şi autentificat în 29 aprilie 2002 la B.N.P. P.G. în ceea ce priveşte apartamentul din Timişoara, înscris în CF ind. X Timişoara, nr. top. ... şi a Certificatului de legatar din 6 iunie 2002 emis de B.N.P. L.D. cu privire la acelaşi imobil, menţinând în rest dispoziţiile actelor atacate; a dispus rectificarea CF X Timişoara în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului asupra apartamentului; a respins în rest acţiunea principală şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul E.B.; a anulat ca netimbrată cererea de intervenţie formulată de intervenienta B.E.
Prin Decizia civilă nr. 362/A din 7 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 6315/30/2006, a fost admis apelul pârâtului şi a respins cel declarat de intervenient; hotărârea atacată a fost schimbată în sensul respingerii în totalitate a acţiunii reclamanţilor şi a cererii de intervenţie.
Recursurile declarate de reclamanţii R.I. şi R.F. şi intervenientul E.B., au fost admise prin Decizia civilă nr. 130/R din 13 februarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în Dosarul nr. 6315.1/30/2006, s-a casat Decizia recurată şi s-a trimis cauza la Tribunalul Timiş pentru rejudecarea apelurilor declarate de pârâtul D.T. şi intervenientul E.B. împotriva Sentinţei civile nr. 8652 din 2 octombrie 2006 pronunţată de Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. 1490/RJ/2006.
După casarea cu trimitere, pricina a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş sub Dosarul nr. 6315.1/30/2006 la data de 6 martie 2008, iar, la termenul de judecată din 24 iunie 2008, în rejudecarea apelurilor, instanţa a primit cererea de aderare a reclamanţilor la apelul declarat de intervenientul principal, considerând că sunt întrunite exigenţele art. 293 alin. (1) C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 759/A din 11 noiembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 6315.1/30/2006, Tribunalul Timiş a admis apelul declarat de pârâtul D.T. împotriva Sentinţei civile nr. 8562 din 02 octombrie 2006, pronunţată de Judecătoria Timişoara, în Dosarul nr. 1490/2006, în contradictoriu cu reclamanţii R.I., R.F., intervenienta B.E. şi intervenientul E.B., decedat pendinte de proces şi a cărui poziţie procesuală a fost continuată de moştenitorii B.Z.G., B.A.L., B.C.L. şi E.B.; a respins apelul declarat de intervenientul principal E.B., decedat pendinte de proces şi a cărui poziţie procesuală a fost continuată de moştenitorii B.Z.G., B.A.L., B.C.L. şi E.B., contra aceleiaşi sentinţei; a respins aderarea la apelul intervenientului E.B., a reclamanţilor R.I. şi R.F.; a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a respins în tot acţiunea reclamanţilor; a menţinut în rest sentinţa atacată, şi a dispus obligarea reclamanţilor, a moştenitorilor intervenientului E.B. şi a intervenientei B.E. la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 RON.
Împotriva acestei decizii reclamanţii R.I. şi R.F., precum şi intervenienţii B.A.L., B.C.L., E.B. şi B.Z.G. au declarat recurs înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara la 12 aprilie 2011.
Prin încheierea din Şedinţa publică din 14 iunie 2011 a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate art. 318 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 53 din Legea nr. 219/2005, invocată de reclamanţii R.I. şi R.F., precum şi a art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992, privitor la abrogarea alin. (5) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.
Faţă de soluţia pronunţată de instanţa de judecată, reclamantul R.I. a arătat că înţelege să declare recurs împotriva soluţiilor de respingere a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 14 iulie 2011, dar nu a fost motivat.
La termenul de la data de 15 septembrie 2011 recurentul reclamant cu ocazia invocării, din oficiu, a nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. a solicitat repunerea în termenul de recurs, invocând vârsta înaintată şi starea precară de sănătate.
Urmare a amânării cauzei pentru ca instanţa de apel să comunice dovezile de comunicare ale încheierii recurate, se constată că s-a făcut dovada comunicării Încheierii recurate la 11 iulie 2011, către reclamant, potrivit proceselor-verbale de comunicare existente la dosarul de recurs.
Prin urmare, se constată că cererea recurentului reclamant de repunere în termenul de declarare a recursului este nefondată, întrucât declaraţia de recurs a fost făcută în termen, respectiv, chiar în Şedinţa publică din 14 iunie 2011, aşa cum rezultă din conţinutul încheierii atacate.
În ceea ce priveşte motivarea recursului, aceasta se face potrivit art. 301 C. prov. civ. raportat la art. 303 C. proc. civ., în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii recurate.
Or, în speţă, se constată că recurentului i-a fost comunicată încheierea recurată la 11 iulie 2011, însă acesta nu a motivat recursul în termenul procedural potrivit dispoziţiilor legale menţionate.
De asemenea, se constată că nu s-au invocat de către părţi sau de instanţă din oficiu motive de ordine publică care ar fi impus analizarea acestora de către instanţă.
În atare situaţie, recursul declarat de reclamantul R.I. este sancţionat cu nulitatea, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. urmând ca instanţa să dispună asupra acesteia în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termen.
Constată nul recursul declarat de reclamantul R.I. împotriva Încheierii de şedinţă din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pronunţată în Dosarul nr. 185/59/2011.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 8021/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8011/2011. Civil → |
|---|
