ICCJ. Decizia nr. 8107/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8107/2011
Dosar nr.2168/91/2008
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Notificarea nr. 301 din 29 iunie 2001, A.C. a cerut acordarea de despăgubiri pentru construcţia demolată şi pentru suprafaţa de 945 mp teren, imobile ce au fost situate în oraşul Focşani strada F. şi care au fost expropriate de stat prin Decretul nr. 492 din 31 decembrie 1983, invocând incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Prin Dispoziţia nr. 11544 din 11 martie 2008, Primarul municipiului Focşani a dispus restituirea în natură către notificatoare a terenului în suprafaţă de 138,00 mp situat în municipiul Focşani str. S.T., jud. Vrancea (art. 1) şi a propus acordarea de despăgubiri pentru casa şi anexele demolate, precum şi pentru suprafaţa de 807 mp teren, imobile care nu mai pot fi restituite în natură (art. 2).
Prin cererea înregistrată la data de 12 iunie 2008, reclamanta A.C. a cerut anularea, în parte, a deciziei şi obligarea pârâtei Primăria Municipiului Focşani să-i atribuie în compensare pentru terenul în suprafaţă de 807 mp, imposibil de restituit în natură, un teren pe un alt amplasament, susţinând că pârâta deţine terenuri libere ce pot fi atribuite în compensare în procedura Legii nr. 10/2001.
Prin Sentinţa civilă nr. 49 din 22 ianuarie 2009, Tribunalul Vrancea, secţia civilă, a admis cererea şi a modificat, în parte, Dispoziţia nr. 11547/2009, în sensul că a dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeţei de 807 mp teren, pe un amplasament liber, situat în punctul „Pasarela Odobeşti", pe raza municipiului Focşani, judeţul Vrancea, menţinând restul dispoziţiilor.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că din patrimoniul reclamantei şi al soţului său a fost expropriat imobilul compus din teren în suprafaţa 945 mp şi o clădire cu 2 apartamente, precum şi o magazie din scândură şi că, ulterior exproprierii, construcţiile au fost demolate, iar terenul a fost ocupat cu blocuri de locuinţe, trotuare şi spaţii verzi, caz în care, restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă.
Instanţa a mai reţinut că, potrivit relaţiilor comunicate de pârâtă, rezultă că în zona „Pasarela Odobeşti" există o suprafaţă de teren de 1000 mp liberă, caz în care solicitarea pârâtei de a-i fi atribuită în compensare, în raport de prevederile art. 1 pct. 2 din Legea nr. 10/2001, este întemeiată.
Prin Decizia civilă nr. 304/A din 17 decembrie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a admis apelul declarat de reclamantă şi a schimbat, în parte, sentinţa în sensul că, admiţând contestaţia, a modificat în parte Dispoziţia nr. 11547/2008 şi a dispus acordarea în compensare către reclamantă a unei suprafeţe totale de 807 mp teren, compusă din următoarele parcele: 163 mp teren în strada S.T., identificat pe aliniamentul X-W-P-Y în schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul C.D., 200 mp teren situat în strada L. (strada M.U.) identificat în poligonul A-A-A"-I în schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de C.D. şi 444 mp teren situat în municipiul Focşani, strada B., ce se identifică în T 99, P11008 - 11010, colorat în verde în schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de expert C.D.
Prin aceeaşi hotărâre au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei emisă de pârâtă şi au fost înlăturate cele contrare.
În motivarea deciziei, instanţa a reţinut, în aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, că după verificarea situaţiei juridice a mai multor terenuri disponibile deţinute de pârâtă, reclamanta a fost de acord să i se atribuie în compensare, în locul celor 807 mp teren situat la locul „Pasarela Odobeşti", cu o valoare inferioară terenului expropriat, suprafeţele de 168 mp teren din strada S.T., care se învecinează cu terenul deja restituit prin dispoziţia emisă de pârâtă, precum şi suprafeţele de 200 mp teren situat în strada L. şi de 444 mp teren situat în strada B., având o valoare echivalentă cu terenul expropriat şi care nu mai poate fi restituit în natură, pe vechiul amplasament.
Relativ la situaţia de fapt a terenurilor atribuite reclamantei în compensare, instanţa de apel a reţinut că terenul din str. S.T., este traversat de o conductă de gaze naturale, îngropată la 0,90 m, lucrare executată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, dar că această conductă poate fi deviată pe cheltuiala reclamantei, astfel cum rezultă din relaţiile comunicate de Direcţia Regională Est de Distribuţie a Gazelor - Focşani, astfel încât să se asigure continuitatea livrării gazelor naturale către clienţii existenţi, obligaţii pe care reclamanta şi le-a asumat.
Referitor la terenul situat în strada L. (str. M.U.), instanţa de apel a constatat că parte din acest teren a fost retrocedat de pârâtă lui C.G. (149,00 mp, prin Dispoziţia nr. 1262/2006) şi lui T.T. (143,75 mp, prin Dispoziţia nr. 881/2005), fiind disponibilă doar o suprafaţă de 209 mp liberă de sarcini, identificată ca atare de expert, motiv pentru care opoziţia pârâtei la atribuirea către reclamantă a acestui teren nu este justificată. Relativ la acest teren instanţa a mai reţinut că pârâta nu a probat faptul că acest teren ar fi situat în zona A şi că ar avea o valoare mai mare decât cel expropriat, din lucrările dosarului rezultând că se învecinează cu terenul din strada I.B., situat în zona B a localităţii, conform Hotărârii nr. 268/325/2008 a Consiliului Local Focşani.
Cât priveşte terenul situat în strada B., instanţa a statuat că potrivit lucrărilor dosarului, se identifică ca fiind liberă o suprafaţă de 144 mp teren, care este distinctă de terenurile ce au făcut obiectul Dispoziţiilor nr. 410854 din 7 decembrie 2009, nr. 10855 din 7 decembrie 2009 şi nr. 108 din 56 din 7 decembrie 2009 emise de pârâtă către B.S., A.I. şi O.I., motiv pentru care refuzul pârâtei de a o atribui în compensare reclamantei se dovedeşte a fi, de asemenea, nejustificat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Focşani, invocând incidenţa dispoziţiilor 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea recursului, pârâta a susţinut că hotărârea recurată încalcă prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei în fundamentarea soluţiei pronunţate, cu menţiunea că instanţa a statuat eronat cu privire la conduita sa procesuală pe parcursul judecăţii.
Pârâta mai susţine că instanţa de apel a primit cererea de atribuire în compensare a altor terenuri în locul celui situat în punctul „Pasarela Odobeşti", cu încălcarea prevederilor art. 132 C. proc. civ., fapt ce a condus la amânarea judecăţii la mai multe termene de judecată şi la suplimentarea probatoriului.
Totodată, pârâta susţine că în speţă nu erau incidente prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, cât timp, prin dispoziţia contestată a restituit reclamantei terenul care era liber pe vechiul amplasament, fapt ce echivalează cu îndeplinirea obligaţiilor stabilite de lege în sarcina sa.
Pârâta reiterează în cuprinsul cererii argumentele de fapt pentru care apreciază că terenurile atribuite în compensare reclamantei nu pot face obiectul unei astfel de măsuri, anume: terenul în suprafaţă de 163 mp din str. S.T., întrucât este traversat de o conductă de gaze naturale, terenul în suprafaţă de 200 mp din str. L., întrucât se suprapune parţial peste terenul restituit în procedura Legii nr. 10/2001 altor persoane îndreptăţite (rămânând liberă doar o suprafaţă de 179,25 mp şi nu de 200 mp, cum eronat a reţinut instanţa de apel), iar terenul în suprafaţă de 444 mp din strada B., întrucât se suprapune cu terenul restituit în compensare, prin dispoziţie emisă prin procedura aceleiaşi legi de reparaţie, către B.V. şi G.A.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:
În drept, motivul de recurs bazat pe nemotivare, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se grefează pe ceea ce trebuie să cuprindă partea a doua a unei hotărâri judecătoreşti şi anume pe considerentele de fapt şi de drept reţinute în justificarea soluţiei pronunţate.
În analizarea îndeplinirii cerinţei referitoare la motivarea hotărârii este de menţionat că dacă instanţele de fond sunt ţinute să se pronunţe asupra tuturor mijloacelor de apărare care duc la soluţionarea procesului, ele nu sunt ţinute să răspundă şi la toate argumentele invocate de părţi în sprijinirea mijloacelor de apărare.
Ca atare, cât timp judecătorul a procedat la analizarea mijloacelor de apărare invocate de părţi, arătând, fie explicit, fie implicit, motivele care l-au determinat să adopte soluţia dată, rezultă că motivul de recurs relativ la nemotivare nu este incident.
În speţa supusă analizei, se constată că instanţa de apel a analizat, într-o manieră explicită, mijloacele de apărare invocate de părţile litigante şi a expus atât considerentele de fapt, cât şi considerentele de drept care au stat la baza soluţiei pronunţate cu privire la apelul declarat de reclamantă, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut şi că simpla nemulţumire a pârâtei relativă la unele aprecieri făcute de instanţa de apel cu privire la conduita procesuală pe care a adoptat-o în faza de propunere a probatoriilor necesar a fi administrate pentru identificarea terenurilor libere pe care le deţine şi la lipsa argumentelor în justificarea refuzului de atribuire a acestora în compensare reclamantei, nu se circumscrie motivului de recurs analizat.
Instanţa de recurs constată, totodată, că nu poate fi primite nici criticile fundamentate de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora se poate cere modificarea unei hotărâri judecătoreşti când a fost pronunţată fără temei legal ori a fost dată cu încălcare sau aplicarea greşită a legii.
În speţa supusă analizei, se constată că, invocând greşita aplicare a legii, pârâta înţelege să critice, în principal, modul de apreciere a probatoriilor administrate la judecata în apel, în scopul identificării unor terenuri libere în accepţiunea Legii nr. 10/2001, deţinute de aceasta, terenuri pentru care reclamanta şi-a manifestat acordul de a le primi în compensare, în locul terenului ce i-a fost preluat de stat şi care a fost afectat scopului exproprierii.
Or, stabilirea împrejurărilor de fapt ale procesului aparţine judecătorilor fondului cauzei, iar eventuale critici formulate la adresa modului de stabilire a acestora nu se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ci motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000.
Cât priveşte critica privind încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 132 C. proc. civ., se constată că nu poate fi primită, dat fiind că acest text de lege reglementează condiţiile în care poate fi modificată cererea de chemare în judecată, fiind aplicabil fazei judecăţii în primă instanţă şi nu judecăţii în apel.
De altminteri, verificând lucrările dosarului se observă că reclamanta nu şi-a modificat pe parcursul procesului obiectul cererii de chemare în judecată, constând în solicitarea de anulare a menţiunii de atribuire de despăgubiri pentru terenul imposibil de restituit în natură pe vechiul amplasament, stipulată la art. 2 din Dispoziţia nr. 11547/2008 şi de atribuire, în compensare, a altor terenuri libere aflate la dispoziţia pârâtei, simpla operaţiune de identificare a mai multor terenuri libere nefiind de natură să atragă o atare concluzie, de modificare nelegală a obiectului procesului.
Totodată, este de observat că în virtutea prevederilor art. 26 (1) din Legea nr. 10/2001, pârâtei îi revenea obligaţia ca prin dispoziţia de soluţionare a notificării, în principal, să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii şi, în subsidiar, să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, situaţie în care instanţele de fond erau abilitate să cenzureze motivele refuzului său de a analiza o atare posibilitate, de acordare de bunuri în compensare.
Aşa fiind, pentru considerentele arătate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a constata că recursul dedus judecăţii se dovedeşte a fi nefondat.
Cât priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată avansate în recurs formulată de intimată, în lipsa chitanţei doveditoare, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Focşani împotriva Deciziei nr. 304/A din 17 decembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Respinge cererea formulată de intimata-reclamantă A.C. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 8110/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8106/2011. Civil. Anulare act. Contestaţie... → |
|---|
